ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 28/2021

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 7 mai 2018, pe rolul Tribunalului Olt, sub nr. x/2015/a5, administratorul judiciar A.. a formulat cerere de antrenare a răspunderii patrimoniale privind plata datoriilor societății debitoare în sumă de 1.252.880,07 RON de către pârâta B. - administrator statutar al C. S.R.L., în baza prevederilor art. 169 alin. (1) lit. a), b), c) și d) din Legea nr. 85/2014.

Prin sentința nr. 619/2018 din 2 octombrie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2015, Tribunalul Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de administratorul judiciar A.., în contradictoriu cu pârâta B. și a obligat-o pe aceasta din urmă să suporte pasivul societății debitoare C. S.R.L., în sumă de 1.252.880,07 RON.

Împotriva sentinței sus-menționate a declarat apel pârâta B., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia nr. 71/2019 din 5 februarie 2019, Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta B., împotriva sentinței nr. 619 din 2 octombrie 2018, pronunțată de Tribunalul Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A.., administrator judiciar al debitoarei C. S.R.L.

Împotriva deciziei mai sus evocate, B. a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., susținând că administratorul judiciar nu a depus la dosar documente justificative, ci doar a indicat textele de lege pe baza cărora a formulat acțiunea de antrenare a răspunderii.

În concluziile scrise, depuse la 19.06.2019, revizuenta a precizat că înscrisul nou pe care a înțeles să îl invoce este ordonanța din 30.01.2019, emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, prin care s-a dispus clasarea cauzei penale privind fapta de evaziune fiscală din dosarul nr. x/2015, care i-a fost comunicată la 06.02.2019, după ședința de judecată din 05.02.2019 și care demontează afirmațiile administratorului judiciar, deoarece, în raportul întocmit, s-a constatat că nu există nicio deficiență cu privire la ținerea evidenței contabile.

Prin decizia nr. 550/2019 din 4 iulie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă a respins, ca tardiv formulată, cererea de revizuire a deciziei nr. 71/2019 din 5 februarie 2019, pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr. x/2015.

La 10 august 2019, B. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 550/2019 din 4 iulie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, solicitând admiterea căii de atac, anularea deciziei recurate, repunerea în termen a cererii de revizuire privind decizia nr. 71 din 5 februarie 2019, din dosarul nr. x/2015 și exonerarea sa, în calitate de administrator statutar, de la plata sumei de 1.252.880,07 RON.

Recursul nu a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Recurenta susține, în esență, că în mod greșit a reținut curtea de apel tardivitatea depunerii cererii de revizuire, în condițiile în care decizia nr. 71/05.02.2019 nu i-a fost comunicată conform dispozițiilor art. 42 alin. (4) din Legea nr. 85/2014.

Pe fondul cauzei, recurenta susține, în esență, că a încercat să contrazică creanțele înscrise în tabelul definitiv, creanțe ce constituie izvorul cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale privind imputarea sumei de 1.252.880,07 RON, care este nelegală.

Mai arată și faptul că a depus la dosar toate înscrisurile necesare, însă instanțele nu le-au analizat și nu s-au pronunțat asupra lor, încălcând prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

La 16 septembrie 2019, recursul a fost comunicat intimatului A.., administrator judiciar al debitoarei C. S.R.L., conform dovezilor de înmânare aflate la dosar.

Intimatul a depus întâmpinare, în termen legal, prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a deciziei recurate.

Recurenta a depus răspuns la întâmpinare, prin care a reiterat susținerile din cererea de recurs.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea din 22 septembrie 2020, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părți.

Recurenta și-a exprimat poziția procesuală prin formularea unui punct de vedere cu privire la raport.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 457 C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac astfel cum sunt prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești, regulă cu valoare de principiu constituțional, potrivit art. 129 din Constituție.

Obiectul recursului îl reprezintă decizia nr. 550/2019 din 4 iulie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, prin care a fost respinsă, ca tardivă, cererea de revizuire a deciziei nr. 71/2019 din 5 februarie 2019, pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr. x/2015, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Potrivit art. 513 alin. (5) C. proc. civ. "hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită".

Așa fiind, instanța supremă are în vedere că la originea prezentului litigiu se află cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Olt sub nr. x/2015/a5, prin care A.., în calitate de administrator judiciar al debitoarei C. S.R.L., în baza art. 169 lit. a)-d) din Legea nr. 85/2014, a solicitat angajarea răspunderii patrimoniale a pârâtei B. - administrator statutar al debitoarei și obligarea acesteia la suportarea pasivului neacoperit al debitoarei, în sumă de 1.252.880,07 RON.

Potrivit art. 45 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 85/2014, "principalele atribuții ale judecătorului-sindic, în cadrul prezentei legi, sunt: judecarea cererilor de atragere a răspunderii membrilor organelor de conducere care au contribuit la ajungerea debitorului în insolvență, potrivit art. 169 (...)".

Așadar, cererea de chemare în judecată a fost promovată în cadrul procedurii insolvenței.

Fiind de competența judecătorului sindic, acțiunea este guvernată inclusiv de dispozițiile procedurale speciale ale Legii nr. 85/2014, astfel încât vor fi avute în vedere dispozițiile art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, potrivit căruia, "hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii și pot fi atacate, separat, numai cu apel" și cele prevăzute de art. 43 alin. (1) din același act normativ, în conformitate cu care, "curtea de apel va fi instanța de apel pentru hotărârile pronunțate de judecătorul-sindic. Hotărârile curții de apel sunt definitive", în forma în vigoare de la data introducerii cererii de deschidere a procedurii insolvenței debitoarei C. S.R.L., respectiv 3 iunie 2015.

Mai mult, potrivit dispozițiilor art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea 2/2013 cu referire la art. 483 alin. (2), teza finală, din C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile în primă instanță sunt supuse numai apelului".

Nu în ultimul rând, instanța supremă are în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., "sunt hotărâri definitive … orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs" și că, în baza alin. (2) al aceluiași articol "hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunțării".

Prin urmare, decizia nr. 71/2019 din 5 februarie 2019 a Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă, care a făcut obiectul cererii de revizuire, este definitivă.

Cum hotărârea revizuită este definitivă, în temeiul art. 513 alin. (5) C. proc. civ. coroborat cu art. 634 alin. (1) pct. 6 din același cod, rezultă că și hotărârea pronunțată în soluționarea cererii de revizuire întemeiate pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. este definitivă astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță, fiind operant principiul legalității căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse și având în vedere dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-revizuentă B. împotriva deciziei nr. 550/2019 din 4 iulie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-revizuentă B. împotriva deciziei nr. 550/2019 din 4 iulie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, ca inadmisibil.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 ianuarie 2021.