ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 420/2023

Ședința publică din data de 1 martie 2023

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 21 mai 2018 pe rolul Tribunalul Caraș - Severin - Secșia a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub număr de dosar x/2017, reclamanta A. Craiova, în contradictoriu cu pârâta B., a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtei, în calitatea sa de administrator-social, la plata sumei de 4.641.016 RON, reprezentând valoarea creanțelor neachitate față de creditoare, astfel cum sunt înscrise în tabloul definitiv al creanțelor.

Prin sentința civilă nr. 22/JS din 17 ianuarie 2019 pronunțată de Tribunalul Caraș - Severin, în dosarul nr. x/2017, s-a respins cererea formulată de reclamanta A. pentru atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtei B..

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel A. Craiova, în calitate de lichidator judiciar al debitorului C. S.R.L., solicitând modificarea sentinței și admiterea acțiunii promovate, în sensul obligării pârâtei B. la acoperirea pasivului neacoperit al debitoarei de 4.641.016 RON.

Prin decizia nr. 491/A din 12 iunie 2019, Curtea de Apel Timișoara a respins apelul reclamantei A., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei C. S.R.L., declarat împotriva sentinței civile nr. 22/JS din 17 ianuarie2019 pronunțată de Tribunalul Caraș - Severin în dosarul nr. x/2017. A fost obligată apelanta să plătească intimatei suma de 1500 RON cheltuieli de judecată.

La data de 2 aprilie 2021, reclamanta A., în calitate de lichidator judiciar al C. S.R.L., a solicitat lămurirea acestei decizii, cu privire la înțelesul și aplicarea dispozitivului hotărârii, sub aspectul cheltuielilor de judecată la plata cărora a fost obligată reclamanta.

Prin decizia civilă nr. 254/A/11.05.2021 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2017, s-a admis cererea de lămurire, formulată de reclamanta A., în calitate de lichidator judiciar al S.C. C. S.R.L., cu privire la înțelesul și aplicarea dispozitivului deciziei civile nr. 419A din 12 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu pârâta B.; a fost lămurită dispoziția referitoare la cheltuielile de judecată la care a fost obligată apelanta A.., în sensul că acestea (1.500 de RON) se vor plăti din averea debitoarei, fără cheltuieli de judecată.

La 21 iulie 2021, împotriva acestei decizii, B. a formulat contestație în anulare, solicitând admiterea acestei contestații și casarea deciziei civile nr. 254/A/11.05.2021 a Curții de Apel Timișoara ca nulă, netemeinică și nelegală, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată generate de acest litigiu, urmând ca pronunțarea să se facă și în absență conform dispozițiilor art. 583 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 752/A din 8 decembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă a respins contestația în anulare formulată de contestatoarea B., în contradictoriu cu intimata A.., în calitate de lichidator judiciar al C. S.R.L., și cu intimata-debitoare C. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 254/A/11.05.2021 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2017.

Prin cererea depusă la dosarul cauzei la 9 decembrie 2021, petenta B. a solicitat restituirea celor două taxe de timbru stabilite de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2021, în conformitate cu dispozițiile art. 45 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Prin încheierea civilă nr. 2/A/CC, Curtea de Apel Timișoara a respins cererea de restituire a taxei judiciare de timbru formulată de petenta B..

Pentru a pronunța această soluție, s-a reținut că petenta a invocat dispozițiile art. 45 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, care prevăd că sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, după caz, integral, parțial sau proporțional, la cererea petiționarului când taxa plătită nu era datorată.

S-a reținut că taxa de timbru plătită de către petentă a fost stabilită de instanța de judecată, în conformitate cu dispozițiile art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, iar petenta nu a formulat cerere de reexaminare împotriva modalității de stabilire a taxei de timbru, în termenul prevăzut de art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013.

Așadar, nu se poate susține că taxa de timbru plătită de către petenta nu este datorată, iar apărările acesteia legate de faptul că cererea sa ar fi fost scutită de plata taxei de timbru nu pot fi valorificate pe calea cererii de restituire a taxei de timbru, ci doar pe cale unei cereri de reexaminare formulate în termenul prevăzut de art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013.

Împotriva încheierii civile nr. 2/A/CC din 9 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021, petenta B. a arătat că înțelege să formuleze "apel", în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii atacate, ca netemeinică și nelegală.

În argumentarea căii de atac, B. a susținut, în esență, că a învederat instanței faptul că motivul suspendării (părțile nu au fost prezente) nu este real și nu îi poate fi imputat acesteia, deoarece atât în acțiunea introductivă, cât și în concluziile scrise depuse la dosar a solicitat judecata în lipsă, conform art. 583 C. proc. civ.

Prin urmare, suspendarea dosarului nu a fost justificată și nu are temei legal, deoarece motivul menționat de instanță, respectiv art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. nu corespunde adevărului, completul de judecată comițând practic un exces de putere.

Referitor la cele două taxe stabilite de Curtea de Apel Timișoara, recurenta arată că, deși a solicitat instanței restituirea acestora, conform art. 45 alin. (1) lit. a) și j) din O.U.G. nr. 80/2013, având în vedere faptul că această contestație în anulare este subsecventă dosarului nr. x/2017, al cărui obiect era înțelesul și aplicarea dispozitivului deciziei civile nr. 419/12.06.2019 și, prin urmare, se aplica regimul juridic al acestuia, cererea sa a fost respinsă pe un motiv neserios, respectiv acela că nu a formulat cerere de reexaminare.

Or, art. 45 pct. 3 din O.U.G. nr. 80/2013 prevede în mod explicit că dreptul de a solicita restituirea taxelor de timbru pentru motivele invocate "poate fi exercitat în termen de 1 an de la data nașterii acestui drept".

Recurenta a mai susținut că, atât taxa de 50 de RON privind repunerea dosarului pe rol, cât și taxa de 100 RON, stabilită pentru contestația în anulare, sunt taxe de timbru nedatorate, deoarece completul de judecată a stabilit în mod arbitrar și abuziv aceste taxe, comițând practic, în mod repetat, un exces de putere.

Înalta Curte de Casație și Justiție, verificând în cadrul controlului de legalitate încheierea atacată, în raport de criticile formulate și temeiurile de drept invocate, constată că recursul nu este fondat, pentru următoarele considerente:

Prealabil, se impune precizarea că recurenta a exercitat în cauză calea de atac intitulată "apel", ce a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți ca fiind "recurs", având în vedere că Înalta Curte nu are competența de soluționare a căii de atac a apelului, ci numai a recursului declarat împotriva hotărârilor pronunțate de curțile de apel (conform art. 21 din Legea nr. 304/2004 și art. 97 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.).

Aceeași concluzie rezultă și din textul art. 483 alin. (3) C. proc. civ., "recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile".

Cererea de restituire a taxelor judiciare de timbru formulată în cauză face obiectul procedurii guvernate de dispozițiile art. 527-537 C. proc. civ., fiind incidente dispozițiile art. 534 alin. (2) C. proc. civ. referitoare la calea de atac prevăzută de lege în cazul hotărârilor judecătorești pronunțate în procedura necontencioasă.

Potrivit dispozițiilor art. 534 alin. (2) C. proc. civ., încheierea prin care se soluționează cererea este supusă numai apelului (cu excepția celei pronunțate de un complet al Înaltei Curți de Casație și Justiție, care este definitivă).

Având în vedere că dispozițiile art. 97 pct. 1 C. proc. civ. exclud posibilitatea analizării de către Înalta Curte a căii de atac a apelului, situația particulară din prezenta cauză ("apel" declarat împotriva încheierii pronunțate în procedura necontencioasă în cadrul unui dosar judecat de curtea de apel în ultimă instanță) conduce la ipoteza ca petenta să nu poată beneficia de vreun remediu procesual apt să ducă la restabilirea legalității, un asemenea tratament juridic diferențiat față de alți justițiabili neputând fi justificat doar de gradul instanței care a soluționat cererea de restituire a taxei de timbru.

Nu trebuie realizată o discriminare între persoanele care pot accesa acest remediu procesual prevăzut de dispozițiile art. 534 alin. (2) C. proc. civ., în funcție de gradul instanței judecătorești în fața căreia este formulată cererea de restituire a taxelor judiciare (în acest sens a statuat Curtea Constituțională prin decizia nr. 321 din 9 mai 2017).

Ca atare, având în vedere dispozițiile art. 152 C. proc. civ., Înalta Curte recalifică calea de atac ca fiind recurs, iar nu apel, față de împrejurarea că prezenta cale de atac este promovată împotriva încheierii pronunțate în procedura necontencioasă în cadrul unui dosar judecat de curtea de apel în ultimă instanță, iar Înalta Curte soluționează, potrivit dispozițiilor referitoare la competență, doar recursuri, aflându-ne în situația unei greșite intitulări a cererii.

În speță, obiectul recursului îl constituie încheierea civilă nr. 2/A/CC din 9 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, prin care s-a respins cererea de restituire a taxei judiciare de timbru formulată de petenta B., în temeiul art. 45 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013.

Conform art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., invocat de recurentă, hotărârea poate fi casată când aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura pricinii.

În speță, hotărârea atacată este pronunțată cu respectarea dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., aceasta cuprinzând motivele de fapt și de drept pe care se sprijină, decizia recurată fiind clară și concisă, argumentele acesteia constituindu-se într-o înlănțuire logică a faptelor și a regulilor de drept pe baza cărora s-a fundamentat soluția.

Nici ipoteza reglementată de art. 488 alin. (1) pct. 6 teza a III-a C. proc. civ. nu este incidentă, atât timp cât textul de lege vizează o hotărâre care cuprinde numai motive străine de natura cauzei, situație care nu se regăsește în speță.

Înalta Curte subliniază că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii.

Potrivit art. 45 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, după caz, integral, parțial sau proporțional, la cererea petiționarului, când taxa plătită nu era datorată.

Contrar susținerilor recurentei, argumentat și legal motivat, Curtea de Apel Timișoara a reținut cu justețe că taxa de timbru plătită de către recurentă a fost stabilită de instanța de judecată, în conformitate cu dispozițiile art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, iar împotriva acestei măsuri contestatoarea (recurenta în speță) nu a formulat cerere de reexaminare, acesta fiind remediul juridic pe care îl avea la dispoziție în situația în care aprecia, contrar opiniei instanței, că nu datorează taxa judiciară de timbru.

Potrivit dispozițiilor art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru:

"Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, reclamantul poate face cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate. Cererea de reexaminare este scutită de la plata taxei judiciare de timbru."

Aceste norme conferă părții, în sarcina căreia s-a stabilit obligația de timbrare, o procedură precisă și previzibilă de contestare a modului de stabilire a taxei de timbru sub aspectul caracterului timbrabil al cererii deduse judecății, cu observarea eventualei incidențe a normelor legale care instituie scutiri legale de la plata taxei de timbru.

Prin urmare, partea în sarcina căreia s-a stabilit obligația de plată a taxei judiciare de timbru poate formula critici care să vizeze caracterul timbrabil al cererii sale exclusiv în cadrul cererii de reexaminare.

Argumentele prezentate de recurentă și în cuprinsul cererii de recurs, privind caracterul netimbrabil al cererii de repunere pe rol sau al contestației în anulare, puteau fi folosite doar în calea de atac a reexaminării, neputând constitui obiectul unei cereri de restituire întemeiate pe dispozițiile art. 45 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, astfel cum pretinde recurenta.

Simpla împrejurare că soluția pronunțată nu a corespuns voinței recurentei, nu poate atrage incidența dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. invocate, nu poate conduce în mod automat la casarea deciziei atacate.

În ceea ce privește indicarea art. 45 alin. (1) lit. j) din O.U.G. nr. 80/2013, omisso medio, direct în recurs, fără să fi constituit temei al cererii de restituire a taxei de timbru, aceasta este inadmisibilă în raport cu prevederile art. 488 alin. (2) C. proc. civ.

Cu referire la criticile vizând suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține că împotriva încheierii prin care s-a suspendat judecata, recurenta putea formula în mod separat recurs, potrivit dispozițiilor art. 414 alin. (1) C. proc. civ.

Pe calea recursului declarat împotriva hotărârii prin care s-a respins cererea de restituire a taxei de timbru, partea trebuie să critice legalitatea acesteia din perspectiva dispozițiilor art. 45 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, iar nu măsura de suspendare a judecării procesului, dispusă printr-o încheiere anterioară, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., soluție care putea fi criticată, astfel cum s-a arătat, printr-un recurs separat.

Pentru rațiunile înfățișate, se constată că nu se confirmă nici motivul de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., conform căruia casarea unei hotărâri poate fi cerută atunci când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, întrucât instanța de apel a interpretat și aplicat corect legea.

Așa fiind, constatând că nu sunt incidente motivele de nelegalitate reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. și invocate de recurentă, Înalta Curte de Casație și Justiție, cu aplicarea dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă B. împotriva încheierii civile nr. 2/A/CC din 9 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021, menținând hotărârea Curții de Apel Timișoara, ca fiind legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ce nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă B. împotriva încheierii civile nr. 2/A/CC din 9 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 martie 2023.