ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2008/2023

Ședința publică din data de 10 octombrie 2023

Asupra recursului de față, reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Caraș-Severin la 18.09.2020, sub dosar nr. x/2020, reclamanta A. S.R.L., reprezentată prin lichidator B.., în contradictoriu cu pârâtul C., a solicitat instanței ca, prin sentința pe care o va pronunța, să oblige pârâtul să-i restituie suma de 482.010 RON, reprezentând sumele împrumutate conform contractelor de împrumut încheiate între părți; cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 2158-2164, art. 1270, art. 1350 C. civ.

Prin sentința civilă nr. 54/26.01.2022, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin, secția I civilă în dosarul nr. x/2020, a fost respinsă cererea reclamantei A. S.R.L., reprezentată prin lichidator B.., în contradictoriu cu pârâtul C..

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, care a fost respins, ca nefondat, prin decizia civilă nr. 42 din 14 februarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

Reclamanta a declarat recurs împotriva deciziei instanței de prim control judiciar, solicitând, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., admiterea recursului, casarea deciziei atacate și, pe cale de consecință, admiterea cererii de chemare în judecată, în sensul obligării pârâtului să restituie recurentei suma de 482.010 RON, reprezentând sumele împrumutate conform contractelor de împrumut încheiate între părți.

În dezvoltarea motivului de recurs, arată că, în analizarea cererii de apel, instanța a confirmat concluzia caracterului insuficient al probatoriului în dovedirea faptului remiterii sumelor de bani cu titlu de împrumut, concluzionând că nu sunt îndeplinite exigențele art. 272 și următoarele C. proc. civ.

Susține recurenta că, într-adevăr, în lipsa recunoașterii exprese din partea pârâtului a contractelor de împrumut ce fac obiectul cererii de chemare în judecată, înscrisurile nu fac dovada deplină prin ele însele și a faptului predării sumelor de bani. Însă, recurenta arată că, înscrierile ce confirmă acordarea sumelor de bani împrumutatului au valoare de început de dovadă scrisă, contractele de împrumut putând așadar face dovada între părți, coroborate cu evidența contabilă existentă în situația financiară a societății A. S.R.L., situație care contrazice reținerile instanței de apel privind puterea doveditoare a contractelor de împrumut ce fac obiectul pretențiilor.

În altă ordine de idei, consideră recurenta că instanța de apel a făcut în mod greșit trimitere la prevederile art. 310 alin. (3) C. proc. civ., reținând lipsa puterii doveditoare a contractelor de împrumut și prin prisma faptului că nedeținerea de date suficiente pentru identificarea domiciliului pârâtului ar fi imputabilă exclusiv recurentei.

Autoarea prezentei căi de atac învederează că, deși contractele de împrumut ce fac obiectul pretențiilor nu îndeplinesc cerința prevăzută de art. 275 C. proc. civ., respectiv formalitatea înscrierii mențiunii "bun și aprobat", și nici nu au fost recunoscute de pârât, așa cum prevede art. 273 alin. (1) C. proc. civ., pentru a putea face dovada deplină a cuprinsului lor prin ele însele, totuși prima instanță și instanța de apel nu au dat eficiență prevederilor art. 310 alin. (3) C. proc. civ., nesocotindu-le ca început de dovadă scrisă, ce poate fi completată prin alte mijloace de probă, respectiv, prin fișele contului clientului aflate în evidența contabilă a societății recurente.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

La 16 mai 2023, recursul a fost comunicat intimatului-pârât C., prin afișare la ușa instanței și pe site-un Înaltei Curți de Casație și Justiție, care nu a depus întâmpinare.

Analizând recursul declarat în cauză, în temeiul motivelor invocate și a normelor de drept incidente, Înalta Curte îl va respinge, ca nefondat, pentru considerentele ce urmează:

Cu titlu preliminar, instanța supremă reține că, deși recurenta-reclamantă și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., criticile sale sugerează încălcarea unor norme de procedură civilă, aspect care atrage incidența motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Din cuprinsul motivelor de recurs, instanța supremă reține că recurenta - reclamantă a criticat decizia primei instanțe de control judiciar numai din perspectiva greșitei aplicări a dispozițiilor art. 280 C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 310 alin. (3) din același cod, în reținerea faptului că reclamantul nu a făcut dovada faptului remiterii sumelor de bani cu titlu de împrumut către intimatul C..

Astfel, susține autoarea prezentei căi de atac, deși este adevărat că, în lipsa recunoașterii exprese din partea pârâtului a contractelor de împrumut ce fac obiectul cererii de chemare în judecată, înscrisurile nu fac dovada deplină prin ele însele și a faptului predării sumelor de bani, acestea constituie, însă, un început de dovadă scrisă care, completat cu evidențele contabile ale recurentei, fac dovada faptului pretins.

Potrivit dispozițiilor art. 280 alin. (1) și (2) C. proc. civ., "(1) Registrele profesioniștilor, întocmite și ținute cu respectarea dispozițiilor legale, pot face între aceștia deplină dovadă în justiție, pentru faptele și chestiunile legate de activitatea lor profesională. (2) Registrele prevăzute la alin. (1), chiar neținute cu respectarea dispozițiilor legale, fac dovadă contra celor care le-au ținut".

Dispozițiile normative evocate mai sus reglementează valoarea probatorie a registrelor profesioniștilor, sens în care instanța supremă reține că, potrivit art. 3 alin. (2) C. civ., sunt considerați profesioniști toți cei care exploatează o întreprindere, fiind incluse în noțiunea de "profesionist" categoriile de "comerciant, întreprinzător, operator economic, precum și orice alte persoane autorizate să desfășoare activități economice sau profesionale, astfel cum aceste noțiuni sunt prevăzute de lege, la data intrării în vigoare a C. civ..".

Prin urmare, cum, în cauză, nici recurentul-reclamant nu a susținut și nici instanța de apel nu a reținut faptul că intimatul C. este un profesionist, în mod judicios instanța de apel nu a reținut puterea doveditoare a înscrisurilor contabile invocate de reclamanta-recurentă în susținerea pretențiilor sale.

Instanța supremă reține că prima instanță de control judiciar a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 310 alin. (3) C. proc. civ., reținând că, începutul de dovadă scrisă poate face dovada între părți numai dacă este completat prin alte mijloace de probă, inclusiv prin proba cu martori ori prin prezumții.

Or, în condițiile în care, așa cum s-a arătat, evidențele contabile ale societății, depuse de reclamantă la dosarul cauzei, nu pot face dovada împotriva unei persoane care nu este profesionist, iar aceasta nu a propus alte probe, în mod corect a reținut instanța de apel că recurenta-reclamantă nu a dovedit faptul remiterii sumelor de bani către intimat, cu titlu de împrumut, criticile fiind nefondate și din acest punct de vedere.

Nu pot fi primite susținerile recurentei privind imposibilitatea obiectivă de administrare a probei cu interogatoriul intimatului, întrucât, pe de o parte, această probă nici nu a fost propusă în apel, iar, pe de altă parte, dispozițiile art. 310 alin. (3) C. proc. civ. nu restrâng mijloacele probatorii aflate la îndemâna recurentei pentru a dovedi pretențiile sale.

Pentru aceste considerente, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a din același cod, va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L., prin lichidator judiciar B., împotriva deciziei civile nr. 42 din 14 februarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L., prin lichidator judiciar B., împotriva deciziei civile nr. 42 din 14 februarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 octombrie 2023.