ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2711/2022

Ședința publică din data de 14 decembrie 2022

Analizând actele de la dosar, reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Caraș Severin la 13.07.2021, sub nr. x/2021, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială - Comuna Forotic a chemat în judecată pe pârâta S.C. A. S.R.L., solicitând instanței să dispună obligarea pârâtei la restituirea sumei de 50.000 de RON cu titlu de plată nedatorată, reprezentând contravaloarea facturii nr. x/15.10.2018 emisă de către pârâtă pentru lucrări de întreținere drumuri comunale în Comuna Forotic, conform contractului de lucrări nr. x/02.10.2018.

La 14.07.2021, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială - Comuna Forotic a solicitat introducerea în cauză a pârâtului B., fost primar al Comunei Forotic, și obligarea, în solidar, a pârâților la restituirea sumei de 50.000 de RON cu titlu de plată nedatorată.

Pârâta S.C. A. S.R.L. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Caraș-Severin.

La termenul de judecată de la 20.09.2021, instanța a respins excepția necompetenței materiale a tribunalului, invocată de pârâtă, reținând că prin răspunsul la întâmpinare reclamanta a arătat că prezenta acțiune se întemeiază pe dispozițiile Legii nr. 101/2016, fiind o cerere ce decurge din neexecutarea unui contract administrativ, astfel că în cauză competența aparține tribunalului în baza art. 95 pct. 4 C. proc. civ. raportat la art. 53 alin. (1

1

) din Legea nr. 101/2016.

Prin sentința civilă nr. 536/20.09.2021, Tribunalul Caraș-Severin, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtei S.C. A. S.R.L., a obligat această pârâtă să restituie reclamantei suma de 50.000 RON și să plătească reclamantei suma de 1.250 RON cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat și a respins acțiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtului B..

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta S.C. A. S.R.L.

Prin încheierea de ședință din 19.01.2022, Curtea de Apel Timișoara – secția a II-a Civilă, în temeiul dispozițiilor art. 55 alin. (3

1

)

raportat

la art. 53 alin. (1

1

)

din Legea nr. 101/2016

a recalificat calea de atac din recurs în apel.

Prin decizia nr. 135/A/02.03.2022, Curtea de Apel Timișoara – secția a II-a Civilă a respins excepția nulității căii de atac, invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare, a admis apelul formulat de pârâta S.C. A. S.R.L., a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta și cererea de obligare a acesteia la cheltuieli de judecată. A menținut în rest dispozițiile sentinței apelate. A obligat pe reclamantă la plata către pârâtă a sumei de 1.152,50 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta, solicitând admiterea recursului și casarea deciziei atacate.

Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele:

Autoarea căii de atac arată că este greșită statuarea curții de apel în sensul că plata nu era nedatorată, deoarece au fost încălcate prevederile art. 17.3 alin. (1) teza a II-a din contractul încheiat între părți. Menționează că lucrările pentru care a fost emisă factura nr. x/15.10.2018 nu au fost executate, iar pârâtul B. a acceptat plata facturii fără a verifica acest aspect.

Recurenta-reclamantă a indicat în cererea de recurs dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă S.C. A. S.R.L. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului față de dispozițiile art. 489 C. proc. civ., cu cheltuieli de judecată.

Recurenta-reclamantă nu a formulat răspuns la întâmpinare.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., admisibilitatea recursului declarat în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Cu titlu prealabil, instanța supremă apreciază că, față de obiectul cauzei și având în vedere că avocatul recurentei-reclamante a fost prezent la dezbateri și a fomulat concluzii, dreptul la apărare fiind astfel respectat, nu se impune amânarea pronunțării în temeiul dispozițiilor art. 396 C. proc. civ.

Referitor la recurs, Înalta Curte notează că acesta vizează decizia nr. 135/A/02.03.2022 prin care Curtea de Apel Timișoara – secția a II-a Civilă a admis apelul formulat de pârâta S.C. A. S.R.L., în cadrul unui litigiu din materia achizițiilor publice, având ca obiect neexecutarea unui contract cu această natură, și că acțiunea a fost introdusă pe rolul instanțelor la 13.07.2021.

Potrivit art. 24 C. proc. civ., dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor începute după intrarea acesteia în vigoare, iar potrivit art. 27 din același cod, hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.

Instanța supremă subliniază că litigiul de față se află sub incidența dispozițiilor art. 55 alin. (3

1

) din Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 114/2020, în vigoare de la 13.07.2020.

Așadar, având în vedere data declanșării prezentului litigiu, 13.07.2021, calea de atac se va determina, potrivit art. 24 și 27 C. proc. civ., prin raportare la dispozițiile noii legi de procedură, Legea nr. 101/2016.

Potrivit art. 53 alin. (1

1

) din Legea nr. 101/2016, "Litigiile și cererile care decurg din executarea contractelor administrative și cele care decurg din rezilierea, rezoluțiunea, denunțarea unilaterală sau încetarea anticipată a contractelor de achiziție publică din motive independente de autoritatea contractantă se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția civilă a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante sau în circumscripția în care își are sediul social/domiciliul reclamantul".

În conformitate cu dispozițiile art. 55 alin. (3

1

) din Legea nr. 101/2016, "Hotărârea pronunțată în cazul litigiilor prevăzută la art. 53 alin. (1

1

) poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, la instanța ierarhic superioară. Apelul este soluționat de urgență și cu precădere, într-un termen ce nu va depăși 30 de zile de la data sesizării legale a instanței".

Potrivit art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., în forma în vigoare la data începerii procesului, "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești, exercitarea acestora și efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalității căilor de atac, prevăzut de art. 457 C. proc. civ., regulă ce are și valoare de principiu constituțional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura și scopul lor și într-o anumită ordine. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 55 alin. (3

1

) din Legea nr. 101/2016 și art. 483 alin. (2) C. proc. civ. și dând eficiență prevederilor art. 496 alin. (1) teza a II-a din același cod, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială - Comuna Forotic împotriva deciziei nr. 135/A/02.03.2022, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara – secția a II-a Civilă.

Cu privire la cererea de obligare a recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reține că intimata-pârâtă S.C. A. S.R.L. nu a depus dovezi care să ateste efectuarea cheltuielilor de judecată solicitate prin întâmpinare. Nefiind făcută dovada efectuării acestor cheltuieli, astfel cum impune art. 452 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea intimatei-pârâte privind obligarea recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială - Comuna Forotic împotriva deciziei nr. 135/A/02.03.2022, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara – secția a II-a Civilă.

Respinge ca nefondată cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimata-pârâtă S.C. A. S.R.L.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 decembrie 2022.