ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1190/2024

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată adițională înregistrată la 14 iulie 2021 în cadrul dosarului nr. x/2021 aflat pe rolul Tribunalului Caraș Severin, Unitatea Administrativ Teritorială - Comuna Forotic, reprezentată legal prin primarul comunei Forotic a solicitat, în contradictoriu cu A. și B. PFA, obligarea pârâților, în solidiar, să achite suma de 17.500 RON reprezentând prejudiciul produs reclamantei ca urmare a angajării, în mod nelegal și nejustificat, în efectuarea și plata anumitor servicii de consultanță contabilă conform contractului de prestări servicii informatice și consultanță nr. x/25.01.2019, în temeiul răspunderii civile delictuale reglementate de C. civ. Prin cererea reconvențională formulată la data de 24.08.2021 în dosarul nr. x/2021, pârâta B. PFA, reprezentată prin administrator C. a solicitat instanței să constate că reclamanta-pârâtă reconvențional, UAT Comuna Forotic are un debit de achitat către B. PFA în baza facturilor emise, în cuantum de 7.500 RON și, în consecință, să dispună instanța obligarea reclamantei-pârâte la plata acestei sume reprezentând contravaloare servicii prestate conform contractului cu nr. x/58/31.01.2020. Prin notele de ședință depuse la 19.11.2021 în dosarul nr. x/2021, reclamanta-pârâtă a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reprezentantului C., a solicitat disjungerea cererii reconvenționale și a învederat că Tribunalul Caraș Severin, secția civilă este competent să soluționeze cauza întrucât diferendul este născut în executarea unui contract de lucrări încheiat în virtutea dispozițiilor Legii nr. 98/2016 privind achizițiile publice, sens în care invocă prevederile art. 53 alin. (1) pct. 1 1 din Legea nr. 101/2016. Prin încheierea din 14.01.2022 pronunțată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Caraș Severin, secția I civilă a dispus disjungerea acțiunii formulată de reclamanta U.A.T. Comuna Forotic față de pârâta B. P.F.A. și a cererii reconvenționale formulată de pârâta-reclamantă reconvențional B. P.F.A în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă reconvențional U.A.T. Comuna Forotic și formarea unui nou dosar, sens în care a fost înregistrat dosarul nr. x/2022 pe rolul Tribunalului Caraș Severin, secția Civilă - Complet Specializat- conflicte de muncă și asigurări sociale. Prin încheierea nr. 126/25.02.2022 pronunțată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Caraș Severin, secția Civilă- Complet Specializat - conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția privind necompetența materială funcțională, ridicată din oficiu, și în consecință, a declinat competența de soluționare a cererii principale formulată de reclamanta-pârâtă reconvențional U.A.T. Comuna Forotic, prin Primar, în contradictoriu cu pârâta-reclamantă reconvențional B. P.F.A. și a cererii reconvenționale formulată de pârâta-reclamantă reconvențional B. P.F.A în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă reconvențional U.A.T. Comuna Forotic, în favoarea secției I Civilă a Tribunalului Caraș-Severin - complet specializat în soluționarea litigiilor civile.

Sentința pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin Prin sentința civilă nr. 2287/15.12.2022 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin, secția I civilă în dosarul nr. x/2022 a fost respinsă acțiunea formulată de către reclamanta pârâtă-reconvențional UAT Comuna Forotic, reprezentată prin primar D., în contradictoriu cu pârâta reclamantă reconvențional B. PFA, reprezentată prin administrator C.; a fost admisă cererea reconvențională formulată de către pârâta reclamantă reconvențional B. PFA, reprezentată prin administrator C., în contradictoriu cu reclamanta pârâtă-reconvențional UAT Comuna Forotic, reprezentată prin primar D.; reclamanta pârâtă-reconvențional UAT Comuna Forotic a fost obligată la plata sumei de 7.500 de RON către pârâta reclamantă reconvențional B. PFA, reprezentată prin administrator C., cu titlu de contravaloare servicii prestate conform contractului cu nr. x/58/31.01.2020; fără cheltuieli de judecată. Prin sentința civilă nr. 478 din data de 26.04.2023, Tribunalul Caraș-Severin, secția I civilă a admis cererea de completare a sentinței civile nr. 2287/15.12.2022, pronunțată de către Tribunalul Caraș-Severin în dosarul nr. x/2022, și în consecință, a dispus: respingerea cererii de chemare în garanție a numitului A., cerere formulată de către UATC Forotic; respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive formulată de către UATC Fotic, cu privire la C..

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Timișoara Prin decizia nr. 235 din 10 octombrie 2023 Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta - pârâtă reconvențional Unitatea Administrativ Teritorială - Comuna Forotic, reprezentată legal prin primarul comunei Forotic, dl. D., împotriva sentinței civile nr. 2287/15.12.2022 pronunțate de Tribunalul Caraș-Severin în dosarul nr. x/2022, în contradictoriu cu intimata pârâtă - reclamantă reconvențional B. PFA, reprezentată prin administrator C.; a respins, ca neîntemeiată, cererea apelantei având ca obiect cheltuieli de judecată în apel; a obligat apelanta să plătească intimatei suma de 3.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocat.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză Împotriva deciziei nr. 235 din 10 octombrie 2023 a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., reclamanta-pârâtă Unitatea Administrativ Teritorială - Comuna Forotic, reprezentată legal prin Primarul comunei Forotic. Subsumat motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta expune considerente ale hotărârii atacate- ce privesc lipsa analizei unor motive de apel în contextul neatacării sentinței nr. 478/26.04.2023- și învederează că a formulat apel în mod implicit (astfel cum reiese din petitul IV, petitul V, argumentul 3.5 din cererea de apel) și împotriva soluției de respingere a excepției lipsei calității procesuale active a B. PFA, precum și cu privire la chemarea în garanție a terțului A.. Aceasta întrucât dispozitivul hotărârii privind cererea de completare face corp comun cu dispozitivul hotărârii completate, iar partea a obținut rezultatul urmărit - ca instanța să se pronunțe și asupra celor 2 chestiuni omise-, astfel că hotărârea nr. 478/26.04.2023 nu trebuia atacată. Termenul de 30 de zile pentru apel, menționat în hotărârea prin care s-a soluționat cererea de completare, era pentru a ataca soluția privind completarea (doar o chestiune de procedură), nu era pentru a ataca și fondul (căci fondul era deja atacat în cererea de apel). Ad absurdum, chiar dacă s-ar considera că recurenta nu ar fi formulat cererea de apel și împotriva soluției de respingere a excepției lipsei calității procesuale active a lui C., totuși, această excepție este de ordine publică și, deci, poate fi invocată în orice stadiu al procesului, chiar și din oficiu de către instanța de judecată. Relativ la motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul susține că este eronat raționamentul instanței privind fondul cauzei deoarece, contrar aspectelor reținute de către curtea de apel, nu există nicio factură semnată de reprezentantul legal al recurentei (fostul primar). Referitor la cererea subsidiară de reducere în parte a pretențiilor reclamantei- reconvenționale, raționamentul instanței de apel conform căruia "nu a fost stabilit un algoritm diferit de calcul pentru fiecare componentă a serviciilor prestate, contabilă și informatică" (pag. 10 din hotărârea din apel) reprezintă în fapt o denegare de dreptate, fiind încălcate prevederile art. 5 alin. (2) din C. proc. civ. Arată recurenta că instanța de apel a interpretat și a aplicat eronat actele controlului Curții de Conturi a României. Motivul principal este acela că deși perioada supusă controlului Curții de Conturi a României este diferită, totuși, argumentele reținute de aceasta se impun cu puterea evidenței și pentru perioada pentru care, în speță, reclamanta B. PFA, solicită pretențiile sale, sens în care recurenta face trimitere la constatările Curții de Conturi a României "cu privire la efectuarea de plăți nelegale pentru servicii de consultanță contabilă " (anexa 3, pag. 2-6). Instanțele de fond au ignorat susținerile recurentei conform cărora fapta descrisă are caracter ilicit prin prisma prevederilor la care a făcut referire și Curtea de Conturi în documentele controlului efectuat la parte, precum: (i) Art. 10 din Legea contabilității nr. 82/1991, (ii) Ordinul MFP nr. 1792/2002 pentru aprobarea normelor metodologice privind angajarea, lichidarea, ordonanțarea și plata cheltuielilor instituțiilor publice, precum și organizarea, evidența și raportarea angajamentelor bugetare și legale, (iii) Art. 22 și art. 23 alin. (1) din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, (iv) Art. 5 din O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern și controlul financiar preventiv. Obiectul contractului invocat în cererea reconvențională, conform art. 3.1. din Contractul invocat de pârâtă nr. x/31.01.2020, îl reprezintă "(...) prestări servicii informatice (...)". Recurenta susține că există mai multe probleme de probațiune ale cererii reconvenționale, respectiv: (i) prin rapoartele sale de activitate depuse ca documente în probațiune, pârâta- reconvențională nu dovedește că a prestat servicii informatice, ci eventual doar servicii de contabilitate; (ii) respectivele rapoarte de activitate sunt întocmite și semnate de pârâta- reconvențională, nu poartă nicio mențiune din partea recurentei (dovada comunicării către aceasta, existența vreunui număr de înregistrare, ori mențiunea aprobării acestora). Din contră, în perioada respectivă de timp, recurenta avea încadrat personal de specialitate contabilă, motiv pentru care nu avea nevoie de o terță persoană care să presteze respectivele servicii. În acest context, neplata respectivelor trei facturi dobândește temei legal în excepția de neexecutare a contractului, conform art. 1556 din C. civ. În subsidiar, în măsura în care se va aprecia că sunt întemeiate pretențiile pârâtei- reconvenționale, recurenta solicită obligarea pârâtului A. să achite respectivele pretenții către pârâta-reconvențională, sens în care consideră oportun să formuleze o cerere de chemare în garanție a acestuia, astfel cum a solicitat în fața instanței de fond. În subsidiar, solicită admiterea doar în parte a cererii reconvenționale, în raport de ponderea serviciilor prestate de contabilitate și/sau de informatică. Respingerea pretențiilor recurentei și, totodată, achitarea respectivelor sume solicitate de către pârâtul-reconvențional din prezentul dosar ar însemna încălcarea deciziei curții de conturi nr. 28/2020. Invocând motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta arată că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra excepției de neexecutare a contractului, invocată ca și motiv de apel.

Apărările formulate în cauză În termen procedural, intimata a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului întrucât recurenta invocă doar chestiuni de fond, raportat la probele depuse în dosar, fără a indica, în concret, normele de drept material și normele de procedură pretins a fi încălcate de către instanța de apel. Relativ la fondul cauzei, intimata susține că hotărârea instanței de apel este temeinică și legală în contextul în care recurenta nu a promovat apel și împotriva sentinței nr. 478/2023, sens în care solicită a fi analizate cererile și apărările din fața instanțelor de fond și învederează că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând cauza, în raport de excepția inadmisibilității căii de atac, invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară, în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Conform dispozițiilor art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., pot fi recurate hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege. În prezenta cauză, în raport cu dispozițiile art. 53 alin. (1) 1 din Legea nr. 101/2016, prin încheierea nr. 126/25.02.2022, Tribunalul Caraș-Severin, secția Civilă - Complet Specializat- conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția privind necompetența materială funcțională, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererilor deduse judecății în favoarea secției I Civilă a Tribunalului Caraș-Severin - Complet specializat în soluționarea litigiilor civile. Aceasta întrucât litigiul dintre părți este unul care privește executarea unor contracte administrative, iar regimul juridic al căilor de atac pentru litigiile având acest obiect este reglementat de Legea nr. 101/2016, în forma modificată prin O.U.G. nr. 114/2020, aplicabilă în cauză prin raportare la data introducerii cererilor (14.07.2021-cererea de chemare în judecată, respectiv 24.08.2021-cererea reconvențională), conform art. 27 C. proc. civ. Potrivit art. 53 alin. (1) 1 din Legea nr. 101/2016, în forma modificată prin art. IV pct. 32 din O.U.G. nr. 114/2020, "Procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția civilă a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante sau în circumscripția în care își are sediul social/domiciliul reclamantul". Conform art. 55 alin. (3) 1 din Legea nr. 101/2016, în forma modificată prin art. IV pct. 34 din O.U.G. nr. 114/2020, hotărârea pronunțată în cazul litigiilor prevăzute la art. 53 alin. (1) 1 poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, la instanța ierarhic superioară. Potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.: "Sunt hotărâri definitive: (...) hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs;", iar conform alin. (2) al aceluiași articol, "Hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunțării". Având în vedere că prezentul litigiu se circumscrie celor reglementate de art. 53 alin. (1) 1 raportat la art. 55 alin. (3) 1 din Legea nr. 101/2016, în forma modificată prin O.U.G. nr. 114/2020, rezultă că sentința primei instanțe putea fi atacată numai cu apel. În cauză, Înalta Curte constată că dispozitivul hotărârii recurate conține mențiunea greșită "Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare (…)", întrucât acțiunea reclamantei a fost introdusă la 14 iulie 2021, dată la care dispozițiile Legii nr. 101/2016, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 114/2020, prevedeau că pentru procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative, prin derogare de la dispozițiile de drept comun, calea de atac este numai apelul. Notează Înalta Curte că instanța are obligația de a analiza căile de atac în limitele și cu respectarea condițiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenței dreptului și, implicit, a principiului securității raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres și limitativ prevăzute de lege. Prin urmare, în considerarea obiectului cererii de chemare în judecată, hotărârea recurată în cauză are caracter definitiv de la pronunțare potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs, întrucât aceasta se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (2) teza finală din același cod, coroborat cu art. 55 alin. (3) 1 și art. 53 alin. (1) 1 din Legea nr. 101/2016. Legalitatea căilor de atac, prevăzută expres de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta. Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalității, cât și a principiului constituțional al egalității în fața legii, motiv pentru care apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Revine, așadar, persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă și de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condițiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanțelor judecătorești și de soluționare a cererilor deduse judecății, implicit și a căilor de atac. În consecință, având în vedere cele anterior reținute, fiind învestită cu judecata unei căi de atac neprevăzute de lege, Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil, împrejurare față de care nu se mai impune analiza celorlalte aspecte invocate în cauză.