ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1979/2024

Ședința publică din data de 31 octombrie 2024

Asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 9 iulie 2021 pe rolul Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2020/a1, reclamantul A.., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei B. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul C., a solicitat angajarea răspunderii solidare a acestuia cu societatea pentru acoperirea prejudiciului în sumă de 230.197,19 RON.

În drept, s-au invocat dispozițiile art. 169 alin. (1) lit. a) și d) din Legea nr. 85/2014.

Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 512/sind din 9 iunie 2022, a admis acțiunea formulată de către reclamantul A.., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei B. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul C. și, pe cale de consecință, pârâtul a fost obligat să suporte din averea personală, plata sumei de 230.197,19 RON, aceasta urmând să intre în averea debitoarei; au fost autorizați creditorii să procedeze la punerea în executare a hotărârii.

Împotriva sentinței primei instanțe, pârâtul C. a declarat apel, solicitând anularea acesteia și respingerea cererii, cu cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 349/Ap din 6 martie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, în dosarul nr. x/2020, s-a admis excepția tardivității cererii de apel, invocată din oficiu; s-a anulat apelul declarat de apelantul-pârât C. împotriva sentinței civile nr. 512/sind din 9 iunie 2022 a Tribunalului Brașov.

La data de 7 iunie 2024 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub nr. x/2020/a1, recursul declarat de recurentul-pârât C. împotriva deciziei civile nr. 349/Ap din 6 martie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, în dosarul nr. x/2020.

Recurentul-pârât a solicitat admiterea recursului și casarea deciziei recurate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare. În esență, a arătat că hotărârea din apel nu i-a fost comunicată, conform art. 42 alin. (4) din Legea nr. 85/2014. A mai susținut faptul că decizia instanței de apel este nelegală pentru motivele arătate în scris.

În cuprinsul cererii de recurs, recurentul-pârât a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 42 alin. (1) și (10) din Legea nr. 85/2014, precum și suspendarea judecării cauzei, până la soluționarea excepției de neconstituționalitate.

Cererea formulată de recurentul-pârât C. privind sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate invocate formează obiectul dosarului nr. x/2020 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, cu termen de judecată la data de 31 octombrie 2024 (ordinea 15 pe lista cauzelor care se judecă în ședință publică, potrivit dispozițiilor C. proc. civ.).

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile/motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, pct. 5 și pct. 8 din C. proc. civ.

Intimatul-reclamant A.., în calitate de fost lichidator judiciar al debitoarei B. S.R.L., nu a formulat întâmpinare în cauză.

Prin rezoluția din 9 septembrie 2024 s-a fixat termen la data de 31 octombrie 2024, în ședință publică, cu citarea părților, întrucât procesul este guvernat de dispozițiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, nefiind supus procedurii filtrului.

Examinând cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 și la art. 248 din același cod, excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că se impune a fi admisă, pentru următoarele considerente:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și acesta presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, putând exercita exclusiv acele căi de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ. la art. 457.

Astfel, potrivit art. 129 din Constituția României, "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii", iar, conform art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

În raport cu dispozițiile constituționale și legale citate, admisibilitatea unei căi de atac și provocarea controlului judiciar al unei hotărâri judecătorești sunt condiționate de exercitarea acesteia în condițiile legii, astfel încât instanța nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părți netemeinică sau nelegală, ci are obligația de a analiza căile de atac în limitele și cu respectarea condițiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenței dreptului, recunoscut în preambulul Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și, implicit, a principiului securității raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres și limitativ stabilite de lege.

În concret, se constată că acțiunea are ca obiect atragerea răspunderii patrimoniale a recurentului-pârât, fiind întemeiată pe dispozițiile art. 169 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență.

Având în vedere că decizia recurată a fost pronunțată în materia legii care reglementează procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, Înalta Curte reține că, potrivit art. 45 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 85/2014, una din principalele atribuții ale judecătorului-sindic, în cadrul prezentei legi, este și cea referitoare la "judecarea cererilor de atragere a răspunderii membrilor organelor de conducere care au contribuit la ajungerea debitorului în insolvență, potrivit art. 169, …"; art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2014: Hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii și pot fi atacate, separat, numai cu apel.; conform art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 "Curtea de apel va fi instanța de apel pentru hotărârile pronunțate de judecătorul-sindic. Hotărârile curții de apel sunt definitive".

Înalta Curte reține că, în cauză, sunt incidente și dispozițiile art. 483 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 310/2018, potrivit cărora:

"...nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Din analiza coroborată a dispozițiilor legale anterior evocate, rezultă că, în speță, decizia instanței de apel, respectiv decizia civilă nr. 349/Ap din 6 martie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, este o hotărâre definitivă, în sensul art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ. care prevede că "sunt hotărâri definitive: hotărârile date în apel, fără drept de recurs (...)".

Cum, în accepțiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate la art. 634 C. proc. civ. sunt inclusiv cele care nu mai pot fi atacate cu recurs, în speță, decizia atacată a devenit definitivă la data pronunțării acesteia, conform art. 634 alin. (2) din C. proc. civ., potrivit căruia "hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunțării".

Reținând, așadar, că, în speță, decizia recurată a fost pronunțată în cadrul soluționării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului, aceasta nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Față de cele anterior expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la art. 43 alin. (1) și art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-pârât C. împotriva deciziei civile nr. 349/Ap din 6 martie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, în dosarul nr. x/2020.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât C. împotriva deciziei civile nr. 349/Ap din 6 martie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, în dosarul nr. x/2020, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 31 octombrie 2024.