ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1325/2024

Ședința publică din data de 13 iunie 2024

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 teza I C. proc. civ., "Prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins".

A. Circumstanțele cauzei. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată la data de 9 septembrie 2021 pe rolul Judecătoriei Caransebeș, sub nr. x/2021, reclamanții A., B., C. și D. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul E. anularea licitației din data de 3 septembrie 2021 și restabilirea situației anterioare ținerii licitației, cu cheltuieli de judecată.

Prin întâmpinare, pârâta E. a invocat excepția inadmisibilității acțiunii și excepția lipsei de interes a reclamanților. Cu privire la fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată.

La data de 09 decembrie 2021, reclamanții au modificat cererea de chemare în judecată, solicitând și anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat în urma adjudecării masei lemnoase de către F. S.R.L., precum și introducerea în cauză a cumpărătorului F. S.R.L.

Judecătoria Caransebeș, prin sentința civilă nr. 350/2022 din 14 aprilie 2022, a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată de pârâta F. S.R.L., și a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Caraș Severin.

Prin sentința civilă nr. 295 din 16 iunie 2022, pronunțată de Tribunalul Caraș Severin, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2021, s-a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului Caraș Severin și s-a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanții A., B., C. și D., în favoarea Judecătoriei Caransebeș.

Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, prin sentința civilă nr. 15/PI/CC din 3 august 2022, a stabilit competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraș Severin.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalul Caraș Severin, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2021*, la data de 11 august 2022.

Prin încheierea de la 09.09.2022, instanța a luat act de cererea de renunțare la judecată formulată de reclamantul C..

Tribunalul Caraș Severin, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 651 din 27 decembrie 2022, a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A., D. și B., în contradictoriu cu pârâții E. "Strâmburi" Băuțarul de Jos și F. S.R.L.; a anulat toate actele făcute în procedura de licitație organizată de pârâtul E. "Strâmburi" Băuțarul de Jos având ca scop vânzarea a 2022,88 mc masă lemnoasă din partida 2100159900710, licitație care a avut loc în data de 3 septembrie 2021, în urma căreia pârâta F. S.R.L. a dobândit calitatea de adjudecatar; a anulat contractul de vânzare-cumpărare nr. x/06.09.2021, încheiat între pârâtul E. "Strâmburi" Băuțarul de Jos, în calitate de vânzător și pârâta F. S.R.L., în calitate de cumpărător; a obligat pârâții să plătească în solidar reclamanților suma de 10.314,64 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.

Împotriva sentinței civile nr. 651 din 27 decembrie 2022 a Tribunalului Caraș Severin, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pârâta F. S.R.L. a declarat apel, prin care a solicitat admiterea acestuia și schimbarea în tot a hotărârii primei instanțe, în sensul respingerii acțiunii.

Pârâta E. a declarat apel împotriva aceleiași sentințe, solicitând admiterea excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților A., D. și B., în condițiile în care aceștia nu justifică o calitate procesuală în prezentul dosar și nu sunt parte în contractul de vânzare-cumpărare x/06.09.2021 a masei lemnoase, raportat la dispozițiile art. 40 din C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 536/A din 6 noiembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de insolvență, societăți, concurență neloială și litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi, în dosarul nr. x/2021, s-au admis apelurile declarate de către apelanții-pârâți E. și F. S.R.L., în contradictoriu cu intimații-reclamanți A., D. și B., împotriva sentinței civile nr. 651/27.12.2022, pronunțată de Tribunalul Caraș Severin în dosarul nr. x/2021 și s-a dispus modificarea sentinței apelate, în sensul respingerii acțiunii; reclamanții au fost obligați, în solidar, la plata sumei de 5170,32 RON către apelanta pârâtă F. S.R.L. și 8.657,32 RON către apelantul-pârât E., cu titlu de cheltuieli de judecată.

B. Calea de atac exercitată în cauză

La data de 14 februarie 2024 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub nr. x/2021*, recursul declarat de recurenții-reclamanți D., A. și B. împotriva deciziei civile nr. 536/A din 6 noiembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția de insolvență, societăți, concurență neloială și litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi.

Recurenții-reclamanți și-au întemeiat recursul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea căii de atac, casarea deciziei recurate și, în rejudecare, respingerea apelului formulat de pârâte împotriva sentinței civile nr. 651 din 27 decembrie 2022 a Tribunalului Caraș Severin, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. În subsidiar, au solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel Timișoara, cu obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Un prim motiv de nelegalitate, pe care recurenții nu îl încadrează în drept, vizează greșita aplicare a legii ce reglementează calea de atac, prin menționarea eronată a caracterului definitiv al deciziei din apel în dispozitivul acesteia.

Consideră recurenții că, prin lipsirea de beneficiul unui grad de jurisdicție, aceștia au fost limitați în exercitarea dreptului legitim de a se adresa unei jurisdicții, ceea ce a determinat încălcarea art. 6 din CEDO.

Subsumat motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenții au arătat, pe de-o parte, că decizia din apel nu analizează dispozițiile statutare și legale care reglementează vânzarea masei lemnoase exploatate din pădurile aflate în proprietatea membrilor E., respectiv art. 22 din Statut și art. 21 din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000, iar pe de altă parte că decizia din apel a fost dată cu încălcarea acelorași dispoziții, prin validarea unei licitații organizate de Consiliul Director al asociației, fără consimțământul acesteia, exprimat de către adunarea generală a membrilor asociației.

Consideră recurenții că licitația organizată cu încălcarea dispozițiilor statutare și legale este lovită de nulitate pentru lipsa consimțământului asociației, conform art. 1179 alin. (1) C. civ., iar aceeași sancțiune se aplică și în privința contractului de vânzare-cumpărare încheiat în urma licitației, în condițiile art. 1254 C. civ.

O altă critică adusă de recurenți deciziei atacate vizează încălcarea dispozițiilor H.G. nr. 715/2017, prin neobservarea condițiilor de organizare a licitației impuse de acest act normativ.

Recurenții au criticat și interpretarea dată de instanța de apel cu privire la conținutul și întinderea mandatului acordat Consiliului Director de către membrii E. prin semnarea tabelului nominal nr. 32/24.12.2020, arătând că voința membrilor composesori a fost aceea de a permite Consiliului Director să își continue activitatea în baza mandatului dat anterior, pe perioada pandemiei Covid 19, din cauza imposibilității întrunirii adunării generale, și nu de a mandata Consiliul în vederea vânzării pădurilor aflate în proprietatea membrilor asociației.

C. Apărarea intimatei

Intimata-pârâtă F. S.R.L. a depus la dosar întâmpinare, prin care a arătat că sunt incidente dispozițiile art. 489 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, cu consecința menținerii deciziei instanței de apel ca fiind temeinică și legală.

Intimata-pârâtă E. a transmis întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurenților-reclamanți la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 6.000 RON.

Recurenții-reclamanți au depus la dosar răspuns la întâmpinările formulate în cauză, prin care au solicitat respingerea nulității recursului.

D. Aplicabilitatea dispozițiilor art. 493 din C. proc. civ., în forma cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018

În cauză nu este aplicabilă procedura de filtrare a recursului, reglementată de art. 493 din C. proc. civ., deoarece procesul a început ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, fiind astfel incident art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018, care prevede că art. 493 se abrogă, raportat la conținutul art. 24 din C. proc. civ., conform căruia, "Dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

Procedura de soluționare a recursului

În etapa recursului s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 490 din C. proc. civ.

Prin rezoluția din 10 mai 2024 s-a fixat termen la data de 13 iunie 2024, în ședință publică, cu citarea părților, întrucât procesul este guvernat de dispozițiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, nefiind supus procedurii filtrului.

E. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând recursul în limitele controlului de legalitate, în conformitate cu dispozițiile art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., constată că acesta nu este fondat, pentru considerentele ce succed.

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în care se încadrează criticile recurenților privind greșita aplicare a prevederilor legale referitoare la reglementează calea de atac, nu este fondat.

În considerarea motivului de casare, autorii recursului susțin că menționarea greșită în cuprinsul dispozitivului deciziei recurate a caracterului definitiv al hotărârii este de natură să îi priveze pe aceștia de beneficiul unui grad de jurisdicție și, ca atare, să conducă la încălcarea art. 6 din CEDO privind dreptul la un proces echitabil.

Înalta Curte nu va primi aceste susțineri, față de regula consacrată, în prezent, în mod expres, prin dispozițiile art. 457 alin. (1) și (2) C. proc. civ., potrivit cărora "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei. Mențiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege."

Prin urmare, partea va putea exercita calea de atac prevăzută de lege, chiar dacă instanța care a pronunțat hotărârea a omis să menționeze în dispozitiv faptul că aceasta este susceptibilă de a fi atacată prin intermediul căii de atac respective ori a menționat o cale de atac greșită.

Acest principiu constituie o aplicare, în materia căilor de atac, a regulii generale înscrise în art. 7 alin. (1) C. proc. civ., care dispune că "procesul civil se desfășoară în conformitate cu dispozițiile legii", ca o garanție a desfășurării în condiții optime a mecanismului de înfăptuire a justiției.

Așadar, Înalta Curte constată că neregularitatea decurgând din menționarea eronată a caracterului definitiv al deciziei atacate nu atrage nelegalitatea hotărârii, întrucât aceasta este supusă căilor de atac prevăzute de lege, în acord cu principiul legalității care guvernează regimul juridic al căilor de atac.

În egală măsură, nici motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., nu este fondat.

Subsumat acestui motiv de recurs, recurenții susțin că decizia recurată nu este motivată, întrucât instanța de apel nu a analizat dispozițiile statutare și legale din materia vânzării masei lemnoase exploatate din pădurile aflate în proprietatea membrilor E. și nici prevederile H.G. nr. 715/2017, act normativ care impune regulile și condițiile pentru vânzarea masei lemnoase.

Verificând decizia recurată, se constată că instanța de apel a procedat la rejudecarea fondului în limitele stabilite de apelanți, conform art. 477 alin. (1) C. proc. civ., constatând că este eronată concluzia primei instanțe, în sensul că nu a existat consimțământul E. de jos pentru organizarea licitației și vânzarea de masă lemnoasă, întemeiată pe interpretarea înscrisului - tabelul nominal nr. 32/24.12.2020 și pe dispozițiile art. 22 și art. 25 din Statutul asociației.

Pentru a conchide astfel, instanța de apel a reținut că înscrisul menționat reprezintă un acord al membrilor asociației pentru reprezentarea acesteia de către Consiliul Director în funcție, în ce privește luarea deciziilor și hotărârilor necesare pe perioada pandemiei de Covid 19, fără distincție cu privire la obiectul acestora, până la organizarea unei noi adunări generale care să desemneze un alt Consiliu Director.

În același timp, instanța de prim control judiciar a constatat incidența în cauză a dispozițiilor art. 218 alin. (2) C. civ., potrivit cărora, în raporturile cu terții, persoana juridică este angajată prin actele organelor sale, chiar dacă acestea depășesc puterea de reprezentare conferită prin actul de constituire sau statut, în afară de cazul în care persoana juridică dovedește că terții o cunoșteau la data încheierii actului.

Prin urmare, Înalta Curte constată că decizia recurată este motivată în ce privește cauza de nulitate a licitației și a contractului de vânzare cumpărare masă lemnoasă, constând în lipsa consimțământului vânzătorului, fiind prezentate motivele în fapt și în drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât argumentele pentru care s-au admis cât și cele pentru care s-au respins cererile părților, cu respectarea exigențelor impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Împrejurarea că recurenții nu sunt de acord cu motivarea instanței de apel nu determină aplicarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În ce privește omisiunea analizării apărărilor reclamanților, întemeiate pe H.G. nr. 715/2017, invocate prin întâmpinarea la apel, Înalta Curte apreciază că nu se impunea o astfel de analiză, în condițiile în care actul normativ în discuție este străin de raportul juridic dedus judecății, întrucât reglementează procedura de valorificare a masei lemnoase din fondul forestier proprietate publică, și nu a celei aflate în proprietatea privată.

Nici criticile subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu sunt fondate.

În opinia recurenților, decizia din apel a fost dată cu încălcarea art. 22 din Statutul asociației și art. 21 din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000, prin validarea unei licitații organizate de Consiliul Director al asociației, fără consimțământul persoanei juridice, exprimat de către adunarea generală.

Consideră recurenții că licitația organizată cu încălcarea dispozițiilor statutare și legale arătate este lovită de nulitate pentru lipsa consimțământului asociației, conform art. 1179 alin. (1) C. civ., iar aceeași sancțiune se aplică și în privința contractului de vânzare-cumpărare încheiat în urma licitației, în condițiile art. 1254 C. civ.

O altă critică adusă de recurenți deciziei atacate vizează încălcarea dispozițiilor H.G. nr. 715/2017, prin neobservarea condițiilor de organizare a licitației impuse de acest act normativ.

Înalta Curte nu va primi aceste critici, față de întinderea mandatului acordat Consiliului Director al asociației E. prin înscrisul reprezentat de tabelul nominal nr. 32/24.12.2020, stabilită de către instanța de prim control judiciar, operațiune care nu poate fi cenzurată de instanța de recurs, ținând cont de limitele în care are loc controlul judiciar în calea de atac a recursului, conform art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Astfel, în stabilirea situației de fapt, pe baza probatoriului administrat în cauză, s-a reținut de către instanța de apel că mandatul acordat Consiliului Director de către adunarea generală a asociației nu viza doar exercitarea atribuțiilor stabilite expres prin art. 25 din Statut, ci îl autoriza pe mandatar să încheie inclusiv actele prevăzute la art. 22 din Statut, care intrau în mod obișnuit în competența adunării generale, prin acestea regăsindu-se și vânzarea de păduri pentru exploatare.

Față de obiectul mandatului astfel stabilit, Înalta Curte constată că, în mod corect, instanța de apel a constatat îndeplinirea condiției impuse de art. 1179 alin. (1) pct. 2 C. civ., respectiv existența consimțământului persoanei juridice pentru organizarea licitației și încheierea actului de vânzare-cumpărare a masei lemnoase aflate în proprietatea membrilor composesori.

În considerarea celor prezentate, Înalta Curte constă că instanța de apel a aplicat corect prevederile legale privind condițiile esențiale pentru validitatea contractului - art. 1179 C. civ. și nu a nesocotit prevederile art. 21 din O.G. nr. 26/2000 privitoare la competența adunării generale și art. 22 din Statutul asociației intimate pârâte.

Nu poate fi primită nici critica recurenților întemeiată pe dispozițiile H.G. nr. 715/2017, în condițiile în care, astfel cum s-a arătat, actul normativ în discuție reglementează procedura de valorificare a masei lemnoase din fondul forestier proprietate publică, nefiind aplicabil în prezenta cauză, ținând cont că patrimoniul asociației intimate se compune din terenuri asupra cărora s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea membrilor composesori.

Pentru considerentele evocate, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanți împotriva deciziei civile nr. 536/A din 06 noiembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția de insolvență, societăți, concurență neloială și litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi.

Referitor la cererea intimatei-pârâte asociația E.. privind obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reține următoarele:

Conform dispozițiilor art. 452 C. proc. civ., "partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei", iar potrivit art. 453 din același cod, "partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată".

Prin raportare la aceste texte de lege, aplicabile și în recurs în temeiul art. 494 C. proc. civ., Înalta Curte constată că intimata a depus la dosarul cauzei dovezi privind cheltuielile de judecată reprezentând onorariu avocațial în cuantum de 6000 RON, conform înscrisului aflat la dosarul de recurs.

În consecință, constatând că recurenților li s-a respins calea extraordinară de atac și în raport de solicitarea intimatei privind acordarea cheltuielilor de judecată aferente acestei etape procesuale, urmează să fie admisă cererea, în sensul obligării recurenților la plata către intimată, în solidar, a sumei de 6.000 RON, cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenții-reclamanți D., A. și B. împotriva deciziei civile nr. 536/A din 6 noiembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția de insolvență, societăți, concurență neloială și litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi, ca nefondat.

Obligă recurenții-reclamanți la plata, în solidar, a sumei de 6.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimata-pârâtă E..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 iunie 2024.