ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1283/2024

Asupra recursului, din actele dosarului, reține următoarele:

Prin sentința civilă nr. 5712/2022 din 14 septembrie 2022 pronunțată de Judecătoria Pitești – secția Civilă a fost admisă excepția necompetenței materiale, fiind declinată competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Specializat Argeș.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat Argeș sub același număr de dosar la data de 23.09.2022.

Prin încheierea de ședință din 7 decembrie 2022 a fost respinsă cererea de intervenție principală formulată de H. S.R.L.

A fost reținută cauza în pronunțare cu privire la calificarea cererii de chemare în judecată raportat la dispozițiile art. 22 alin. (4) C. proc. civ., excepției inadmisibilității acțiunii, invocată de creditoarea și intervenienta I. S.A. prin cererea de intervenție accesorie, precum și asupra excepțiilor tardivității și autorității de lucru judecat, invocate de creditoarea I. S.A. și debitoare prin lichidatori judiciari.

Prin încheierea de ședință din 20 decembrie 2022 a fost calificată cererea de chemare în judecată, ca reprezentând contestație împotriva măsurilor luate de lichidatorul judiciar.

A fost respinsă excepția tardivității formulării contestației invocată de intervenienta accesorie I. S.A. și pârâta D. S.R.L. prin lichidatori judiciari.

A fost respinsă excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată invocată de intervenienta-creditoare I. S.A.

A fost respinsă excepția autorității de lucru judecat a sentinței nr. 120/29.09.2021 a Tribunalului Specializat Argeș definitivă prin decizia nr. 54/A-COM08.02.2022 a Curții de Apel Pitești invocată de intervenienta accesorie I. S.A. și debitoare prin lichidatori judiciari.

Prin sentința civilă nr. 15/2023 din 10 februarie 2023 pronunțată de Tribunalul Specializat Argeș a fost calificată "excepția lipsei calității procesuale pasive și active la cererea de intervenție accesorie a creditoarei I. S.A.", invocată de creditorul H. S.R.L., referitor la cererea de intervenție accesorie, ca reprezentând apărare pe fondul cererii de intervenție accesorie.

A fost respinsă contestația formulată de contestatorii A., B. și C., în procedura insolvenței debitoarei D.., împotriva măsurilor luate de lichidatorul judiciar CII E. și F., privind întocmirea publicației de vânzare nr. 255/28.02.2022, ca neîntemeiată.

A fost respinsă pe fond cererea de intervenție accesorie formulată de I. S.A.

Au fost obligați contestatorii la plata către debitoare a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.500 RON reprezentând onorariu de avocat.

De asemenea, împotriva acelorași hotărâri a formulat apel și H. S.R.L.

Prin decizia nr. 300/A-C din 26 septembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Pitești – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal au fost respinse apelurile, ca nefondate.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenții au invocat nemotivarea deciziei sub aspectul necompetenței materiale a judecătorului-sindic din dosarul de faliment nr. x/2013, raportat la dispozițiile art. 129 alin. (2) pct. 2 și art. 176 pct. 3 C. proc. civ.

Recurenții au apreciat că, față de obiectul cauzei, instanța competentă material era Judecătoria Pitești, conform art. 95 pct. 1 C. proc. civ.

O altă critică a recurenților a vizat calificarea greșită a acțiunii introductive ca fiind o contestație împotriva măsurilor luate de lichidatorul judiciar, susținându-se nerespectarea principiului contradictorialității și a dreptului la apărare, conform art. 22 alin. (4) raportat la art. 22 alin. (6) C. proc. civ. și la art. 192 C. proc. civ.

Potrivit recurenților, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 839 raportat la art. 846 C. proc. civ., având în vedere că vânzarea la licitație publică a imobilului s-a realizat conform prevederilor C. proc. civ.

Recurenții au criticat și faptul că nu s-au pus în discuție și nu au fost analizate excepțiile lipsei de interes și calității procesuale active în ceea ce privește formularea de către I. S.A. a cererii de intervenție accesorie. De asemenea, s-a invocat omisiunea analizării susținerilor privind cheltuielile de judecată acordate în primă instanță.

Au mai arătat recurenții că instanța de apel nu a analizat modul de stabilire a taxei judiciare de timbru de 20 RON în favoarea I. S.A., arătându-se că dispozițiile art. 27 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 trebuiau aplicate și în cazul reclamanților și al intervenientei principale, fiind încălcate astfel principiul egalității, principiul contradictorialității și dreptul la apărare.

În final, s-a susținut că se impunea admiterea cererilor de intervenție, în considerarea calității de creditor garantat și chirografar al H. S.R.L., care s-a subrogat în drepturile I. S.A., potrivit art. 1.596 lit. e) C. civ., precum și că instanța de apel a reținut considerente contradictorii privind garanția menționată la art. 121 din Legea nr. 85/2006.

La data de 26 ianuarie 2024 a fost înregistrată întâmpinarea formulată de intimata I. S.A. prin care s-a invocat excepția inadmisibilității recursului în raport cu dispozițiile Legii nr. 85/2006, excepția inadmisibilității pentru invocarea unor motive noi în recurs și excepția nulității căii extraordinare de atac, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

La data de 10 iunie 2024 au fost înregistrate concluziile scrise formulate de recurenții C., B., A. și H. S.R.L.

Obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea publicației de vânzare nr. 255 din 28.02.2022 emise de către lichidatorul judiciar al debitoarei D. S.R.L. aflate în faliment, în vederea valorificării bunurilor imobile aflate în patrimoniul acesteia, reclamanții susținând încălcarea dispozițiilor art. 116 alin. (4) și art. 117 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 și a dispozițiilor C. proc. civ., în ceea ce privește prețul de pornire a licitației publice.

În primă instanță, prin încheierea de ședință din 20 decembrie 2022 a Tribunalului Specializat Argeș, cererea de chemare în judecată a fost calificată din punct de vedere juridic ca reprezentând contestație împotriva măsurilor luate de lichidatorul judiciar, argumentându-se că, potrivit dispozițiilor art. 25 lit. i) din Legea nr. 85/2006, una dintre principalele atribuții ale lichidatorului judiciar este vânzarea bunurilor din averea debitorului, precum și că întocmirea publicației de vânzare reprezintă o măsură în cadrul procedurii concursuale, ce poate fi contestată în condițiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 dacă se apreciază că aceasta este nelegală sau aduce prejudicii creditorilor.

Calificarea juridică a cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost stabilită în primă instanță, a fost confirmată de instanța de apel prin decizia recurată.

Înalta Curte amintește astfel că în etapa falimentului demersurile practicianului în insolvență desemnat de judecătorul-sindic se concentrează asupra lichidării activului și pasivului debitoarei falite care urmează a-și înceta existența, lichidatorul judiciar fiind abilitat de legiuitor să valorifice bunurile existente prin vânzare sau alte forme permise de lege, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 116-120 din Legea nr. 85/2006.

Participanții la procedură nemulțumiți de oricare dintre măsurile întreprinse de lichidator în cadrul procedurii de executare aferente lichidării judiciare au dreptul să formuleze contestații conform dispozițiilor art. 21 alin. (2) din Legea nr. 85/2006.

Legea nr. 85/2006 prevede o procedură specială și derogatorie, care se aplică cu prioritate în raport cu dreptul comun, de valorificare în mod colectiv a creanțelor împotriva debitorului falit.

Procedura insolvenței se impune în mod obligatoriu adresanților ei, creditorii precum și ceilalți participanți la procedură fiind ținuți să respecte dispozițiile legii speciale prin care s-a urmărit concentrarea tuturor disputelor referitoare la averea debitorului în competența exclusivă a judecătorului-sindic, astfel cum rezultă și din dispozițiile art. 6 alin. (1) din lege.

Prin urmare, în cauză, dispozițiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 excludeau posibilitatea formulării de către reclamanți a unei acțiuni de drept comun.

Așa fiind, se reține că acțiunea dedusă judecății, calificată drept contestație împotriva măsurilor lichidatorului judiciar, reprezintă o cerere aferentă procedurii insolvenței, de competența judecătorului-sindic.

Înalta Curte constată astfel că recursul cu care a fost învestită vizează o hotărâre pronunțată într-un litigiu în materia procedurii insolvenței. Or, în funcție de natura litigiului se produc efecte juridice pe plan procesual și din perspectiva căilor de atac prevăzute de lege.

Prin urmare, raportat la obiectul cauzei – cerere de competența judecătorului-sindic și materia în care a fost pronunțată hotărârea recurată - insolvență, Înalta Curte constată că recursul pendinte are ca obiect o decizie cu caracter definitiv.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, "curtea de apel va fi instanța de apel pentru hotărârile pronunțate de judecătorul-sindic în temeiul art. 11", iar potrivit tezei a doua a aceluiași articol, "hotărârile curții de apel sunt definitive".

În același sens, art. 12 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 prevede că "hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii și pot fi atacate, separat, numai cu apel", fiind exclus dreptul de exercitare a recursului.

Totodată, în acord cu dispozițiile art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile în primă instanță sunt supuse numai apelului".

Având în vedere dispozițiile legale sus enunțate, rezultă că decizia ce formează obiectul prezentului recurs, prin care s-a respins apelul împotriva sentinței primei instanțe, de respingere a contestației formulate împotriva măsurii lichidatorului judiciar, are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs. De altfel, caracterul definitiv al deciziei recurate rezultă inclusiv din dispozitivul acesteia.

Este de reținut că, în ceea ce privește cererile formulate în baza Legii nr. 85/2006, în considerarea caracterului distinct al procedurii speciale a insolvenței, legiuitorul a impus reguli de procedură derogatorii de la dreptul comun, fiind suprimată calea de atac extraordinară a recursului.

Se impune a fi amintit, în acest sens, că principiul legalității căilor de atac prevăzut de art. 457 alin. (1) C. proc. civ. presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege, instanța supremă neputând să își exercite competența de a judeca decât în măsura în care, prin lege, i se oferă această prerogativă.

Curtea Constituțională, cu referire la normele legale în materie de insolvență, în raport cu cele de drept comun reprezentate de C. proc. civ., a reținut că legiuitorul se bucură de atributul exclusiv de a stabili normele de procedură, putând să instituie prevederi speciale, derogatorii de la dreptul comun, în vederea unor situații specifice, fără ca prin acestea să fie adusă atingere principiului egalității sau al discriminării în ceea ce privește accesul la justiție, inclusiv prin utilizarea căilor de atac (Decizia nr. 540/2021, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1192 din 16 decembrie 2021 și Decizia nr. 532/2020, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 74 din 25 ianuarie 2021).

Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești, regulă cu valoare de principiu constituțional, potrivit dispozițiilor art. 129 din Constituție.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) coroborat cu art. 457 alin. (1) și 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., având în vedere și art. 8 alin. (1) respectiv art. 12 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenții C., B., A. și H. S.R.L. împotriva deciziei nr. 300/A-C din 26 septembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Pitești – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenții C., B., A. și H. S.R.L. împotriva deciziei nr. 300/A-C din 26 septembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Pitești – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 iunie 2024.