ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 666/2024

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 30.01.2020 pe rolul Judecătoriei Ploiești, sub nr. x/2020, reclamanta A. S.R.L. - în insolvență, a solicitat, în contradictoriu cu pârâții B. S.R.L., C. S.R.L., D. S.R.L., E. și F., obligarea pârâților la plata sumei de 180.000 euro (864.000 RON) plus 24% TVA, reprezentând prejudiciu cauzat reclamantei, constând în contravaloarea utilajelor însușite și vândute de aceștia fără drept și la plata contravalorii lipsei de folosință a utilajelor respective pe o perioadă de trei ani, estimată la valoarea de 100.000 euro (470.000 RON).

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1349 și următoarele, art. 1345 și următoarele și art. 1639 din C. civ.

Prin întâmpinările formulate, pârâtele B. S.R.L., C. S.R.L. și D. S.R.L. și pârâții persoane fizice F. și E. au invocat excepția lipsei calității lor procesuale pasive.

Prin sentința civilă nr. 3804 din data de 23.07.2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Judecătoria Ploiești a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii, în favoarea Tribunalului Prahova.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la 04.03.2021, sub același număr.

Prin încheierea de ședință din data de 05.04.2021, instanța a unit excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților cu fondul cauzei.

La data de 07.05.2021, G., în nume personal și în calitate de asociat și fost administrator al S.C. A. S.R.L., în faliment, a formulat cerere de intervenție accesorie, prin care a arătat că înțelege să susțină poziția procesuală a reclamantei.

Prin încheierea de ședință din data de 22.06.2021, instanța a respins cererea de intervenție accesorie ca inadmisibilă, deoarece intervenientul nu a justificat un interes propriu pentru a interveni în proces.

Prin sentința nr. 19 din 9 februarie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Prahova – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., prin lichidator judiciar H.., în contradictoriu cu pârâții E., F., B. S.R.L., C. S.R.L. și D. S.R.L.

Împotriva încheierii din data de 22 iunie 2021 (prin care a fost respinsă cererea de intervenție accesorie) G., în nume personal și în calitate de asociat și fost administrator al debitoarei A. S.R.L., în faliment, a formulat apel, prin care a solicitat anularea încheierii apelate și retrimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, în vederea citării sale pentru susținerea cererii de intervenție.

Totodată, G., în nume personal și S.C. A. S.R.L., în faliment, prin creditor majoritar G. admis la masa credală în procedura de faliment, au formulat apel împotriva sentinței nr. 19 din 9 februarie 2022, dar și împotriva încheierilor premergătoare necomunicate, pronunțate de Tribunalul Prahova, solicitând anularea sentinței apelate și retrimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, în vederea citării intervenientului pentru discutarea cererii de intervenție și pentru judecarea cauzei cu respectarea dreptului la apărare al reclamantului sau reținerea cauzei spre rejudecare și admiterea pe fond a acțiunii.

Prin încheierea de ședință din 3 noiembrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a Civilă a respins atât excepția lipsei calității de reprezentant a apelantului, cât și excepția tardivității apelului declarat de apelantul G., în calitate de asociat și fost administrator al debitoarei A. S.R.L., prin lichidator judiciar H.. împotriva încheierii din data de 22 iunie 2021 și a apelului declarat de apelantul G. și de debitoarea A. S.R.L., prin lichidator judiciar H.., împotriva sentinței nr. 19 din 9 februarie 2022 pronunțate de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-pârâți E., F., B. S.R.L., C. S.R.L. și D. S.R.L și a acordat termen pentru continuarea judecății la 06.12.2022.

Pentru a pronunța soluția asupra excepției lipsei calității de reprezentant a apelantului, Curtea a constatat că cererea de intervenție accesorie formulată de fostul administrator al debitoarei, în această calitate, a fost respinsă ca inadmisibilă, motiv pentru care a statuat că acesta, în calitate de persoană fizică, este cel care deține legitimarea procesuală de a formula apel atât împotriva încheierii de respingere a cererii sale de intervenție, cât și împotriva sentinței pronunțate pe fondul pricinii, așa cum rezultă din formularea art. 64 alin. (3) C. proc. civ.

Prin decizia nr. 448 din 6 decembrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Ploiești – secția a II-a Civilă, constatând că la termenul din 22.06.2021, când instanța de fond s-a pronunțat cu privire la admisibilitatea cererii de intervenție accesorie, persoana care a formulat cererea de intervenție nu a fost citată, încălcându-se, astfel, principiile contradictorialității și dreptului la apărare, a admis apelul declarat de apelantul G. împotriva încheierii din data de 22 iunie 2021 și împotriva sentinței nr. 19 din 9 februarie 2022, pronunțate de Tribunalul Prahova, sens în care a anulat încheierea din 22.06.2021 și a dispus trimiterea cauzei pentru rejudecarea cererii de intervenție accesorie și a fondului cauzei și, în temeiul art. 64 alin. (4) C. proc. civ., constatând desființată de drept sentința nr. 19/09.02.2022.

Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Tribunalului Prahova – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la 04.01.2023, sub nr. x/2020*.

La primul termen de judecată din data de 05.04.2023, constatând că cererea de chemare în judecată este formulată de societatea A. S.R.L. și este semnată de către administratorul statutar, care, la acel moment, era administrator special, și nu de administratorul judiciar care a și arătat, prin precizările depuse la fila x din primul ciclu procesual de la Tribunalul Prahova, că nu își însușește cererea de chemare în judecată, Tribunalul a invocat, din oficiu, excepția lipsei calității de reprezentant a persoanei care a formulat și semnat cererea de chemare în judecată, dar neînsușită de către administratorul judiciar și a reținut cauza în pronunțare asupra excepției.

Prin sentința civilă nr. 98 din 20 aprilie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Prahova – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității de reprezentant, invocată din oficiu și a anulat cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., prin lichidator judiciar H.., în contradictoriu cu pârâții E., F., B. S.R.L., C. S.R.L. și D. S.R.L. și intervenientul G., fost administrator al A. S.R.L., ca fiind formulată de o persoană fără calitate de reprezentant. Totodată, a respins, ca neîntemeiată, solicitarea pârâților de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentințe, intervenientul G. a declarat apel, prin care a susținut că în mod greșit instanța de fond a admis lipsa calității de reprezentant și a anulat cererea de chemare în judecată, întrucât, la momentul formulării și semnării cererii de chemare în judecată, apelantul avea dubla calitate de administrator special și asociat majoritar, astfel încât avea dreptul să reprezinte societatea deoarece aceasta nu a fost în procedură de faliment.

De asemenea, a mai învederat că sentința nr. 19 din 09.02.2022, a Tribunalului Prahova, a constatat în mod clar că societatea a fost reprezentată în proces prin lichidator judiciar H.., iar prin Decizia nr. 448 din 06 decembrie 2022 s-a constatat că societatea A. S.R.L. a fost reprezentată prin lichidator judiciar H.., decizie care este definitivă și are putere de lucru judecat.

Așadar, în ceea ce privește chestiunea reprezentării societății, apelantul a susținut că exista deja autoritate de lucru judecat, iar, în rejudecare, tribunalul era ținut să judece în limitele deciziei curții de apel, respectiv rejudecarea cererii de intervenție accesorie - cu citarea intervenientului și a fondului cauzei, nicidecum cu privire la excepția nulității cererii de chemare în judecată.

Or, prin admiterea excepției invocate din oficiu, nu s-a mai rejudecat fondul, fiind, astfel, încălcată decizia curții de apel.

Prin decizia nr. 303 din 4 octombrie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Ploiești – secția a II-a Civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de intervenientul G. împotriva sentinței nr. 98 din data de 20 aprilie 2023 pronunțate de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. S.R.L., prin lichidator judiciar H.. și cu intimații-pârâți E., F., B. S.R.L., C. S.R.L. și D. S.R.L.

Împotriva acestei decizii, G., în numele și în calitatea sa de asociat și fost administrator al societății A. S.R.L., în faliment, dar și în calitatea indicată în acțiunea depusă la tribunal (de intervenient accesoriu), a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea căii de atac și trimiterea cauzei la Curtea de Apel pentru a se pronunța pe fondul cauzei și asupra cererii de intervenție.

În motivare, recurentul a susținut incidența motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 7 și 8 C. proc. civ.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. (încălcarea autorității de lucru judecat), recurentul a învederat că, odată cu prima hotărâre a Curții de apel (nr. 448 din 06.12.2022), instanța a dispus rejudecarea cauzei, ca urmare a admiterii apelului pe care l-a declarat în calitate de asociat și fost administrator, în numele societății A. S.R.L. - în stare de insolvență, ceea ce, în opinia recurentului, înseamnă că a existat autoritate de lucru judecat cu privire la dreptul său de a reprezenta A. S.R.L. (în stare de insolvență) în acest dosar. De asemenea, arată că a achitat taxa de timbru în cuantum de 6.040 RON, în calitate de creditor majoritar, care reprezintă taxa de timbru asupra valorii obiectului cererii, și nu taxa de timbru pentru cererea de intervenție accesorie.

Totodată, a învederat că, pe lângă calitatea de administrator special, în temeiul Hotărârii nr. 321 din 05.11.2020, a fost recunoscut ca și creditor cu suma de 242.550 euro, echivalentul sumei de 1.152.112 RON la momentul deschiderii procedurii de înscriere la masa credală a societății, iar în acest sens, așa cum este raportat în tabelul creditorilor admiși, era deja la momentul depunerii cererii un "creditor majoritar" în procedură, având 75% din datoriile recunoscute de societate în tabelul creditorilor admiși.

Prin urmare, apreciază că și în temeiul art. 121 alin. (1) și art. 122 alin. (5) din Legea nr. 85/2014, a avut calitate procesuală.

În plus, arată că dispozițiile art. 118 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 îi conferă depline puteri în cazul concret pentru a-și apăra drepturile atât în calitate de creditor majoritar, cât și în termenul prevăzut de procedură (în termen de un an de la deschiderea procedurii).

Așadar, recurentul învederează că, în fapt, nu numai că era "administrator special" la momentul introducerii acțiunii, dar deținea și calitatea recunoscută prin decizia nr. 321 din 05.11.2020 a Curții de Apel, care îl califică drept creditor majoritar și, ca atare, nu avea nevoie de niciun consimțământ pentru a introduce o acțiune în justiție pentru a-și proteja creanța, având dreptul recunoscut de reprezentare procesuală prevăzut de art. 121 alin. (1), precum și de art. 122 alin. (5) din Legea 85/2014, pe lângă prevederile art. 118 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, astfel încât, pentru argumentele arătate, în opinia sa, motivele prezentului recurs se încadrează în motivele de casare prevăzute la articolul 488 alin. (5), (7) și (8) din C. proc. civ.

Totodată, a învederat că obligația de a suplimenta taxa de timbru în cuantumul corespunzător valorii cauzei susține și mai mult recunoașterea identității reclamantului.

De asemenea, a susținut ca nu este adevărat că, în fapt, lichidatorul nu a avizat acțiunea în procesul intentat de acționar și administratorul special, așa cum se arată în hotărâri, acesta fiind de fapt prezent în prima procedură și de netăgăduit că a prezentat documente și cererea de interogatoriu adresată reprezentantului legal G., care deține calitatea de creditor majoritar și care, ca atare, are dreptul deplin, în temeiul Legii 85/2014, de a avea reprezentare procesuală.

Totodată, învederează că dreptul său la despăgubire și la apărare, al cărui apel a fost admis în această procedură în calitate de creditor majoritar și acționar al societății, nu poate fi subordonat prezenței administratorului judiciar, astfel încât, în opinia sa, se impune admiterea prezentului recurs și, pe cale de consecință, continuarea procedurii în interesul legitim al recurentului care, pe lângă calitatea de creditor majoritar, deține și funcțiile indicate în cererea de intervenție depusă și recunoscute de instanța de apel.

În concluzie, recurentul solicită admiterea recursului și trimiterea cauzei la Curtea de Apel pentru a se pronunța asupra fondului cauzei și asupra cererii de intervenție, chiar și în lipsa lichidatorului judiciar, pentru drepturile legitime invocate în calitate de persoană fizică și creditor majoritar în conformitate cu ceea ce este permis de Legea nr. 85/2014 și indicat în cererea de intervenție, precum și pentru drepturile directe de despăgubire recunoscute în calitate de creditor majoritar și drepturile de salvgardare, în calitate de reprezentant legal.

La termenul de judecată din 26.03.2024, Înalta Curte a invocat din oficiu excepția lipsei calității procesuale active în formularea recursului și a rămas în pronunțare cu prioritate asupra excepției invocate.

Examinând, conform dispozițiilor art. 248 alin. (1) – (2) C. proc. civ., excepția lipsei calității procesuale active în formularea cererii de recurs, Înalta Curte o consideră întemeiată, pentru următoarele considerente:

Pentru facilitarea înțelegerii motivelor care au dus la invocarea și admiterea excepției lipsei calității procesuale active în formularea cererii de recurs, cu titlu prealabil, se impune a fi clarificată situația premisă a litigiului.

În acest sens, se reține că, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la data de 03.10.2019, sub nr. x/2019, debitoarea A. S.R.L., reprezentată de administrator G., a formulat, în temeiul art. 65-67 și art. 132 din Legea nr. 85/2014, cerere de deschidere a procedurii insolvenței, solicitând să se dispună desemnarea, în calitate de administrator judiciar provizoriu, a societății H..

Prin încheierea de cameră de consiliu din 9 octombrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019 (având ca obiect deschiderea procedurii la cererea debitorului), Tribunalul Prahova – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis cererea debitoarei A. S.R.L., a dispus, în temeiul art. 71 din Legea nr. 84/2014, deschiderea procedurii generale a insolvenței față de debitoare și a desemnat administrator judiciar provizoriu pe H..

Prin procesul-verbal din 28.10.2019, a fost desemnat administrator special al debitoarei A. S.R.L. creditorul G..

Ulterior, prin sentința civilă nr. 317 din 3 iulie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, rămasă definitivă prin neapelare, Tribunalul Prahova – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a dispus intrarea în faliment, prin procedura simplificată, a debitoarei A. S.R.L., a confirmat, în calitate de lichidator judiciar, pe H.. și, totodată, a dispus dizolvarea societății și ridicarea dreptului de administrare a debitoarei A. S.R.L.

Potrivit art. 56 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, după ridicarea dreptului de administrare, debitorul este reprezentat de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar, care îi conduce și activitatea de afaceri, iar mandatul administratorului special va fi redus la a reprezenta interesele acționarilor/asociaților/membrilor.

Prin urmare, odată ridicat dreptul de administrare, drepturile administratorului special se restrâng la a reprezenta interesele asociaților.

În cauză, cererea de chemare în judecată formulată de societatea A. S.R.L. a fost semnată de către administratorul statutar (G.), care, la acel moment, era administrator special, și nu de lichidatorul judiciar care a și arătat, prin precizările depuse la fila x din primul ciclu procesual de la Tribunalul Prahova, că nu își însușește cererea de chemare în judecată. În aceste condiții, prima instanță a reținut că semnatarul cererii de chemare în judecată (G.) nu avea calitate de reprezentant legal al reclamantei A. S.R.L. pentru a formula și semna cererea de chemare în judecată în numele reclamantei debitoare, fără a fi însușită de către lichidatorul judiciar.

Împotriva sentinței de primă instanță, G. a declarat apel, atât în calitate de intervenient accesoriu, dar și în numele societății A. S.R.L., acesta exercitând, ulterior (în ambele calități) prezenta cale extraordinară de atac a recursului împotriva deciziei pronunțate în apel.

La termenul din 26.03.2024, instanța de recurs a invocat, din oficiu, excepția lipsei calității procesuale active a recurentului G. în formularea recursului, excepție absolută (de ordine publică), ce poate fi invocată, conform art. 247 alin. (1) din același Cod, de orice parte din proces sau de judecător în orice stare a judecății cauzei.

În prezenta etapă procesuală se păstrează cadrul procesual de la fond/apel (format din reclamanta A. S.R.L. – în faliment și intervenientul accesoriu G., alături de pârâții persoane juridice și fizice). În recurs, la acest moment procesual, societatea reclamantă/debitoarea A. S.R.L. nu poate fi legal reprezentată decât de lichidatorul judiciar desemnat, respectiv H.., în conformitate cu:

- prevederile art. 56 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, potrivit cărora după ridicarea dreptului de administrare, debitorul este reprezentat de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar, care îi conduce și activitatea de afaceri, iar mandatul administratorului special va fi redus la a reprezenta interesele acționarilor/asociaților/membrilor;

- prevederile art. 64 lit. g) din Legea nr. 85/2014, potrivit cărora este atribuția lichidatorului "formularea și susținerea acțiunilor în pretenții pentru încasarea creanțelor debitorului".

Așadar, recursul în numele societății reclamante A. S.R.L. – în faliment, putea fi în mod legal formulat doar de lichidatorul judiciar, iar nu de fostul administrator statutar/special, care nu deține legitimare procesuală pentru a susține o acțiune în pretenții pentru încasarea creanțelor debitoarei.

Neputând fi reținută legala reprezentare în recurs a societății reclamante A. S.R.L. de către fostul administrator statutar/special, rezultă că prezenta cale extraordinară de atac rămâne formulată de domnul G., în nume personal.

În această calitate, recurentul a figurat în proces în calitate de intervenient accesoriu, neavând independență procesuală, ci poziția acestuia este subordonată părții în favoarea căreia a intervenit. Astfel, potrivit art. 67 alin. (4) C. proc. civ., calea de atac a recursului, introdusă în nume personal, în calitate de intervenient accesoriu, nu este admisibilă ("se socotește neavenită") în lipsa recursului legal formulat de reclamanta A. S.R.L., prin lichidatorul judiciar desemnat, H.., în calitate de reprezentant legal.

În consecință, Înalta Curte, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 248 alin. (1) și art. 499 din același Cod, va respinge recursul declarat recurentul-intervenient G. împotriva deciziei nr. 303 din 4 octombrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești – secția a II-a Civilă, ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-intervenient G. împotriva deciziei nr. 303 din 4 octombrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești – secția a II-a Civilă, ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 martie 2024.