ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1265/2021

Ședința publică din data de 20 mai 2021

Asupra excepției inadmisibilității, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Olt la data de 22.12.2017, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând obligarea acesteia la:

- constituirea garanțiilor de bună execuție prin emiterea unei scrisori bancare (poliță de asigurare) privind garanția de bună execuție în cuantum de 746.892,69 RON sau, în subsidiar, plata acestei sume care va fi constituită cu titlul de GBE. Indiferent de modul în care va fi constituită GBE s-a solicitat plata dobânzii legale și remuneratorii conform O.G. nr. 13/2011, în cuantum de 310.190,39 RON, începând cu data de 21.06.2013 și până la data de 22.12.2017 și în continuare până la constituirea CBE;

- plata sumei de 8.803.881,30 RON, reprezentând penalități de întârziere în cuantum de 0,10%/zi de întârziere din valoarea contractului, calculate de la data scadenței (termenul de finalizare al contractului) și până la data redactării prezentei și plata în continuare până la încetarea efectelor contractului de lucrări prin orice modalitate (executarea obligațiilor, finalizarea lucrărilor, rezilierea, etc.);

- plata beneficiilor nerealizate facturi în stornare nr. 2525/30.10.2015, respectiv daune interese moratorii în cuantum de 188.192 RON (penalități conform, art. 12) sau în subsidiar suma de 53926 RON, reprezentând dobânda legală și penalizatoare (conform O.G. nr. 13/2011);

Prin sentința nr. 232/10.04.2019, Tribunalul Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea, a obligat pârâta la plata sumei de 528.077,15 RON, către reclamantă, ce reprezintă garanția de bună execuție, a respins ca neîntemeiată cererea referitoare la plata dobânzii legale și remuneratorii aferentă acestei sume, a respins ca neîntemeiată excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune în ceea ce privește capătul doi de cerere, invocată de pârâtă, a respins ca neîntemeiate capetele doi și trei de acțiune, a respins ca neîntemeiată cererea formulată de pârâtă referitoare la aplicarea unei amenzi judiciare reclamantei și a obligat pârâta la plata sumei de 3.400 RON către reclamantă cu titlu de cheltuieli de judecată, sumă compusă din 1/2 din valoarea onorariilor plătite experților.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel atât reclamanta A., reprezentată legal de administratorul judiciar, cât și pârâta S.C. B. S.R.L. .

Curtea de Apel Craiova, secția a II-a Civilă prin decizia nr. 854/2019 din 12 noiembrie 2019 a respins apelul declarat de reclamanta A. S.A. prin administrator judiciar C. împotriva sentinței nr. 232 din data de 10.04.2019 pronunțate de Tribunalul Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017.

A admis apelul declarat de pârâta S.C. B. S.R.L., împotriva sentinței nr. 232 din data de 10.04.2019 pronunțate de Tribunalul Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017.

A schimbat, în parte, sentința în sensul că a respins capătul de cerere privind constituirea granției de bună-execuție și capătul de cerere privind cheltuielile de judecată.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurenta-reclamantă A. S.A. prin administrator judiciar C..

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a Civilă prin decizia nr. 1901 din 08 octombrie 2020 a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. prin administrator judiciar C.. împotriva deciziei civile nr. 854/2019 din 12 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Prin cererea înregistrată la 06 aprilie 2021 la Înalta Curte de Casație și Justiție sub număr de dosar x/2017, recurenta-reclamantă a formulat cerere prin care a solicitat completarea deciziei pronunțate de instanța de recurs, prin care solicită admiterea acesteia, în sensul admiterii în parte a recursului, casarea deciziei recurate în temeiul art. 499 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., iar coform art. 497 C. proc. civ., trimiterea cauzei spre rejudecare la fond la instanța de apel și admiterea în parte a apelului/acțiunii așa cum a fost formulată.

În susținerea cererii, petenta reia argumentele de fapt și de drept dezvoltate prin cererea de recurs și apreciază că instanța de recurs a omis să se pronunțe pe cele două teze aceesorii/subsidiare menționate în cererea de recurs la paginile 10 și 11.

Petenta arată că în raport de motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. a menționat normele de drept material aplicate greșit de către instanța de apel.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ. a petenta susține că instanța de recurs nu a analizat aceste teze secundare invocate inclusiv în cererea de apel, în mod evident nefiind analizat niciun argument invocat în cadrul acestor teze subsidiare, motiv pentru care apreciază că se impune casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Examinând cu prioritate excepția de inadmisibilitate a cererii de completare, Înalta Curte urmează să o admită pentru următoarele considerente:

Prealabil, Înalta Curte reține că urmează să soluționeze cererea de față în limitele investirii instanței, potrivit dispozițiilor art. 22 alin. (6) C. proc. civ.

Se constată că prin decizia civilă nr. 1901 din 08 octombrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017 a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. prin administrator judiciar C.. împotriva deciziei civile nr. 854/2019 din 12 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L.

Soluția adoptată de instanța de apel se încadrează în dispozițiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează cazurile în care instanța de recurs poate modifica hotărârea recurată, în tot sau în parte.

Instanța a analizat cererea de recurs în raport de motivele de nelegalitate invocate de recurenta-reclamantă, subscrise dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. și a apreciat că decizia recurată nu poate fi cenzurată din perspectiva motivelor de nelegalitate invocate.

În conformitate cu prevederile art. 444 alin. (1) din C. proc. civ., dacă instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale sau a omis să se pronunțe asupra cererilor martorilor, experților, traducătorilor, interpreților sau apărătorilor cu privire la drepturile lor, se poate cere completarea hotărârii.

Nemulțumirea petentei cu privire la nepronunțarea instanței de recurs în ce privește tezele subsidiare privind plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,10%/zi din valoarea contractului, calculate de la data de 23.12.2015 și până la achitarea integrală, precum și a penalităților de întârziere în cuantum de 0,10%/zi din valoarea contractului, calculate de la data de 10.10.2016 și până la data redactării cererii de chemare în judecată, nu justifică formularea cererii în raport de prevederile art. 444 C. proc. civ., petenta tinzând la completarea deciziei de casare cu trimitere spre rejudecare, cu privire la aspecte care au format obiectul judecării recursului.

În opinia petentei, instanța de recurs a omis să se pronunțe cu privire la cele două cereri subsidiare, anterior menționate, ceea ce din punct de vedere procedural nu o îndreptățește să recurgă la formularea acestei cereri.

Prin urmare, nu se poate aprecia în sensul că instanța de recurs, pronunțând soluția respectivă, a omis să se pronunțe asupra cererilor subsidiare privind plata penalităților de întârziere, ceea ce ar putea deschide calea acțiunii în completarea hotărârii, conform art. 444 C. proc. civ., în condițiile în care un astfel capăt de cerere subsidiar poate fi analizat în cadrul analizării cauzei pe fond și ca urmare a exercitării căilor de atac prevăzute de lege, aspectele invocate neputând fi remediate pe calea cererii privind completarea hotărârii.

În ceea ce privește ipotezele reglementate de art. 444 alin. (1) C. proc. civ., referitoare la obiectul cererii de completare a hotărârii, acestea nu pot fi analizate în raport de normele legale invocate, care nu deschid posibilitatea părții la rejudecarea recursului.

Pentru rațiunile înfățișate, Înalta Curte de Casație și Justiție va admite excepția de inadmisibilitate invocată de instanță din oficiu și va respinge ca inadmisibilă cererea formulată de petenta A. S.A. prin administrator judiciar C., în contradictoriu cu intimata S.C. B. S.R.L. privind completarea dispozitivului deciziei nr. 1901 din 08 octombrie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea formulată de petenta A. S.A. PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR C., în contradictoriu cu intimata S.C. B. S.R.L. privind completarea dispozitivului deciziei nr. 1901 din 08 octombrie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 mai 2021.