ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2264/2021

Ședința publică din data de 28 octombrie 2021

asupra recursului de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin decizia nr. 138 din 11 februarie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a dispus următoarele: a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 478 alin. (1) C. proc. civ. a respins, ca nefondat, recursul formulat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 746/16.09.2020 a Tribunalului Olt, în contradictoriu cu pârâta Primăria Orașului Corabia.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta A., criticile formulate fiind îndreptate împotriva soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale și a căii de atac anterioare (recursul) prin decizia nr. 138 din 11 februarie 2021 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

a.Recursul declarat împotriva deciziei nr. 138 din 11 februarie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, este inadmisibil prin prisma următoarelor considerente:

Prevederile art. 483 alin. (1) C. proc. civ. stipulează:

"Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului", iar conform art. 634 alin. (1) pct. 5 din același cod, sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii.

Coroborând dispozițiile legale mai sus citate, rezultă că hotărârile judecătorești pronunțate în recurs sunt definitive și nu sunt supuse căii de atac a recursului.

În speță, decizia nr. 138 din 11 februarie 2021, obiect al căii de atac pendinte, a fost pronunțată de Curtea de Apel în soluționarea recursului declarat de recurenta reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 746/16.09.2020 a Tribunalului Olt, în contradictoriu cu intimata pârâtă Primăria Orașului Corabia.

În raport de dispozițiile legale menționate, această decizie este o hotărâre definitivă, nesusceptibilă de a fi supusă cenzurii pe calea unui alt recurs.

Legalitatea căilor de atac, prevăzută expres de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

În consecință, pentru argumentele înfățișate, se va respinge ca inadmisibil, recursul exercitat contra deciziei Curții de Apel.

b.Recursul cu privire la dispoziția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 478 alin. (1) C. proc. civ. urmează a fi respins, ca tardiv formulat, în considerarea argumentelor ce succed:

Dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale au următorul conținut:

"Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare ...", iar art. 185 alin. (1) C. proc. civ. prescrie că atunci când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.

În aplicarea art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, în calcularea termenului de recurs, instanța se va raporta la momentul pronunțării deciziei ce conține soluția recurată, 11 februarie 2021. Termenul pentru exercitarea căii de atac a început să curgă din 12 februarie 2021, ora zero și s-a împlinit la 14 februarie 2021, ora zero, conform modalității de calcul stabilite prin art. 181 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. "Când termenul se socotește pe ore, acesta începe să curgă de la ora zero a zilei următoare.’’

Cererea de recurs a fost, însă, formulată peste termenul de 48 de ore de la pronunțare, respectiv la 4 martie 2021, fiind transmisă instanței prin serviciul poștal .

Termenul de promovare a căilor de atac este un termen legal imperativ, peremptoriu, absolut, iar nerespectarea lui conduce la pierderea dreptului procesual de a efectua actul de procedură supus unui astfel de termen, potrivit dispozițiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ. ce reglementează sancțiunea decăderii.

În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.

Cum recursul a fost declarat peste termenul legal, Înalta Curte îl va respinge, ca tardiv formulat, făcând astfel aplicarea sancțiunii decăderii prevăzută de art. 185 alin. (1) C. proc. civ. pentru neexercitarea în termen a căii de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 138 din 11 februarie 2021 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă.

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de reclamanta A. împotriva aceleiași decizii, cu privire la soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 478 alin. (1) C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 octombrie 2021.