ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3782/2018

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 12 august 2015, sub nr. x/2015, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Parlamentul României, prin Camera Deputaților, Guvernul României, prin Secretariatul General al Guvernului, Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, Agenția Națională a Funcționarilor Publici, Agenția Națională pentru Protecția Mediului și Agenția pentru Protecția Mediului Sălaj, a solicitat:

- anularea Hotărârii nr. 241 din 13 mai 2015 emisă de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării;

- obligarea pârâtului Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării la soluționarea petiției înregistrată sub nr. x din 5 ianuarie 2015 în Dosarul nr. x/2015, în sensul de a se pronunța cu privire la existența sau nu a discriminării sesizate de reclamantă, creată prin neacordarea sumei compensatorii corespunzătoare sporului de 15% pentru obținerea titlului de doctor în chimie;

- obligarea pârâtului Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, în solidar cu membrii Colegiului Director care au votat în unanimitate "pentru" admiterea excepției necompetenței materiale, la plata de daune morale în cuantum de 9.000 RON, reprezentând contravaloarea unei reparații echitabile pentru prejudiciul adus onoarei și demnității reclamantei;

- obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

În urma adoptării Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 235 din 7 mai 2015, prin încheierea din ședința camerei de consiliul din data de 9 noiembrie 2015, dosarul a fost transpus la secția a III-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2015*.

Prin Sentința civilă nr. 63 din 11 decembrie 2015, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

- a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Parlamentul României - Camera Deputaților și a respins acțiunea în contradictoriu cu acest pârât;

- a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâții Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, Agenția Națională pentru Protecția Mediului, Guvernul României și Agenția Națională a Funcționarilor Publici;

- a respins excepția lipsei plângerii prealabile invocată de pârâți;

- a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Agenția pentru Protecția Mediului Sălaj, Agenția Națională pentru Protecția Mediului, Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, Guvernul României, Ministerul Finanțelor Publice și Agenția Națională a Funcționarilor Publici;

- a anulat Hotărârea nr. 241 emisă la 13 mai 2015 de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării;

- a respins cererea de obligare a pârâtului Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării la acordarea daunelor morale;

- a obligat pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantei în sumă de 100 de RON.

Împotriva sentinței de fond au formulat recurs pârâții Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sălaj, Agenția Națională a Funcționarilor Publici și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

3.1. Prin recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sălaj, s-a solicitat admiterea recursului și casarea hotărârii atacate.

Recurentul-pârât critică hotărârea primei instanțe sub aspectul modalității de soluționare a excepției lipsei calității sale procesuale pasive invocată prin întâmpinare, susținând, în esență, că între recurentul-pârât și intimata-reclamantă nu există raporturi specifice dreptului muncii, iar pe de altă parte, Ministerul Finanțelor Publice nu poate fi ordonator principal de credite pentru ministere sau alte instituții centrale care, la rândul lor, sunt tot ordonatori principali de credite, pentru a putea fi obligat să facă plăți salariale pentru astfel de instituții.

Potrivit dispozițiilor Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice, recurentul-pârât apare ca un administrator al bugetului de stat, iar în baza legii de aprobare a bugetului, acesta repartizează sumele către ordonatorii principali de credite. În acest sens este indicată și Decizia nr. 2017 din 3 aprilie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

În concluzie, recurentul-pârât consideră că nu poate fi implicat în plata drepturilor salariale solicitate de reclamantă, apreciind că nu are calitate procesuală pasivă în cauză, iar pe fond, solicită admiterea recursului în sensul respingerii acțiunii reclamantei, ca nefondată.

3.2. Prin recursul declarat de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., s-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, în rejudecare, respingerea acțiunii.

În susținerea recursului, se arată că actul administrativ contestat a fost emis cu respectarea dispozițiilor O.G. nr. 137/2000, recurentul-pârât emițând, potrivit dispozițiilor art. 79 din Ordinul Președintelui C.N.C.D. nr. 144/2008, o recomandare cu caracter de îndrumare, fără forță juridică obligatorie, în vederea preîntâmpinării încălcării principiului nediscriminării.

Conform O.U.G. nr. 137/2000 C.N.C.D. poate emite puncte de vedere, opinii, sau recomandări, în condițiile art. 18 alin. (1), sau poate emite hotărâri, prin Colegiul Director, în condițiile art. 20 alin. (3), cu respectarea legii. În acest ultim caz, se arată că pot face obiectul unei fapte de discriminare numai comportamentele persoanelor fizice sau juridice, în aplicarea sau realizarea unor drepturi garantate în exercitarea lor prin legislația statului român, și nicidecum constatarea unei discriminări între persoane rezultată din conținutul normativ al legislației care reglementează în mod diferit exercitarea unor drepturi, astfel cum a sesizat intimata-reclamantă.

Altfel spus, C.N.C.D. nu poate analiza situații discriminatorii care își au izvorul în acte normative cu putere de lege, astfel cum prevăd și dispozițiile Deciziei nr. 997/2008 a Curții Constituționale a României. Intimata-reclamantă a solicitat C.N.C.D. să constate existența unei discriminări directe impusă prin prevederile art. 48 pct. 7 și art. 30 alin. (6) din Legea nr. 330/2009, coroborate cu art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 1/2001, atribuție care s-ar suprapune cu atribuția conferită în mod exclusiv Curții Constituționale a României de a examina, pe calea excepției de neconstituționalitate, caracterul discriminator al unei norme legale.

Din interpretarea Deciziilor Curții Constituționale a României nr. 997/2008 și nr. 1325/2008 rezultă că prevederile O.G. nr. 137/2000 nu sunt incidente speței, iar posibila faptă de discriminare prezentată de intimata-reclamantă poate fi soluționată de Curtea Constituțională a României în urma unei excepții de neconstituționalitate, sau de o instanță de judecată în baza dreptului comunitar și/sau a Convenției Europene a Drepturilor Omului.

3.3. Prin recursul declarat de pârâta Agenția Națională a Funcționarilor Publici, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., s-a criticat hotărârea de fond doar sub aspectul soluției pronunțate asupra excepției lipsei calității sale procesuale pasive, solicitându-se admiterea recursului, casarea în parte a sentinței atacate, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a Agenției Naționale a Funcționarilor Publici și respingerii cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A. împotriva acestei pârâte, ca fiind inadmisibilă.

În susținerea recursului se arată, în esență, că instanța de fond a reținut în mod eronat că demersul intimatei-reclamante în fața Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării a fost formulat și în contradictoriu cu Agenția Națională a Funcționarilor Publici, deși potrivit mențiunilor indicate în preambulul Hotărârii C.N.C.D. nr. 241 din 13 mai 2015, singura instituție publică indicată de aceasta în calitate de reclamant a fost Agenția pentru Protecția Mediului Sălaj.

Excepția lipsei calității sale procesuale pasive se impunea a fi admisă întrucât Agenția Națională a Funcționarilor Publici nu este emitentul Hotărârii C.N.C.D. nr. 241 din 13 mai 2015, aspect reținut de instanța de fond cu privire la pârâtul Parlamentul României - Camera Deputaților.

Raportat și la conținutul petiției nr. x din 5 ianuarie 2015, comunicată spre soluționare C.N.C.D., recurenta-pârâtă arată că nu are atribuții de "constatare a existenței discriminării la care este supusă reclamanta (...)" și nici atribuții privind stabilirea salariului personalului încadrat în alte instituții publice, întrucât intimata-reclamantă îndeplinește o funcție publică de conducere, respectiv director executiv în cadrul Agenției pentru Protecția Mediului Sălaj, nu în cadrul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici.

4.1. Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimata-reclamantă A. a solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate.

4.2. Legal citați, intimații-pârâți Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului, Agenția Națională pentru Protecția Mediului și Agenția pentru Protecția Mediului Sălaj nu au formulat întâmpinări în cauză.

5.1 Cu privire la examinarea recursurilor în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 6 decembrie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ. Totodată, s-a dispus rectificarea citativului cauzei, în sensul menționării, în calitate de intimat-pârât, a Ministerului Muncii și Justiției Sociale, în locul Ministerului Muncii Familiei Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice și a înlăturării intimatului-pârât Parlamentul României prin Camera Deputaților, din cadrul procesual, constatându-se caracterul definitiv al hotărârii cu privire la soluția de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât, soluția nefăcând obiectul niciunuia dintre recursurile formulate în cauză.

Prin încheierea din 9 mai 2018, completul de filtru a dispus emiterea unei adrese către recurenta-pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sălaj, în numele Ministerului Finanțelor Publice, prin care i s-a pus în vedere să achite și să depună la dosar, în original, dovada plății taxei judiciare de timbru aferentă recursului, în cuantum de 100 de RON, precum și un exemplar original al recursului, sub sancțiunea anulării căii de atac, prorogând discutarea admisibilității în principiu a recursurilor declarate în cauză.

Prin încheierea din 20 iunie 2018, completul de filtru a calificat cererea formulată de recurenta-pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sălaj, în numele Ministerului Finanțelor Publice, ca fiind o cerere de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru și a înaintat-o spre soluționare completului imediat următor, prorogând discutarea admisibilității în principiu a recursurilor declarate în cauză.

Prin încheierea din 10 octombrie 2018, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursurilor la 7 noiembrie 2018, cu citarea părților, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursurilor, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., în raport de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor declarate în cauză

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursurile declarate de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sălaj, în numele Ministerului Finanțelor Publice și de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării sunt nule, iar recursul declarat de pârâta Agenția Națională a Funcționarilor Publici este nefondat.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte constată că cererea de recurs îndeplinește cerința de formă prevăzută la art. 486 alin. (1) lit. e) din C. proc. civ. Astfel, cerința de formă referitoare la semnarea cererii de recurs a cărei neîndeplinire este sancționată cu nulitatea, potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., a fost complinită de către recurentă la data de 13 iunie 2018, prin depunerea la dosarul cauzei a cererii de recurs, în original, urmare a comunicării emise de instanță la data de 29 mai 2018.

Potrivit art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar alin. (3) al aceluiași articol stabilește că această cerință este prevăzută sub sancțiunea nulității.

Prin raportul întocmit asupra admisibilității în principiu a recursurilor ce formează obiectul Dosarului nr. x/2015, s-a constatat că recurenta-pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sălaj, în numele Ministerului Finanțelor Publice nu a precizat căruia dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. se încadrează recursul său, însă dezvoltarea criticilor se circumscrie motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Potrivit art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 de RON, dacă se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a legii, critică ce corespunde motivului de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., reținut de către instanță ca temei de drept al căii de atac declarate de recurenta-pârâtă în prezenta cauză.

Prin adresa de comunicare a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului emisă la data de 11 ianuarie 2018 și comunicată recurentei-pârâte la 18 ianuarie 2018, conform dovezii aflate la dosarul de recurs, precum și prin adresa emisă la 29 mai 2018 și comunicată recurentei-pârâte la 4 iunie 2018, conform dovezii aflate la dosarul de recurs, a fost adusă la cunoștința acesteia obligația de a achita taxa judiciară de timbru aferentă căii de atac promovate, în cuantum de 100 RON, stabilită conform art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

Recurenta-pârâtă a formulat cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru, ce a format obiectul dosarului nr. x/2015, respinsă, ca tardivă, prin încheierea de ședință din camera de consiliu de la 28 septembrie 2018, comunicată recurentei-pârâte la 9 noiembrie 2018.

Obligația de a achita taxa judiciară de timbru stabilită în sarcina recurentei Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sălaj, în numele Ministerului Finanțelor Publice subzista în continuare. Însă, până la termenul de judecată fixat la 7 noiembrie 2018 pentru judecata pe fond a recursurilor deduse judecății, recurenta-pârâtă nu s-a conformat dispoziției instanței stabilită în sarcina sa și adusă la cunoștință prin intermediul citației comunicate acesteia la data de 26 octombrie 2018, respectiv nu a depus dovada de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, datorată pentru soluționarea recursului declarat.

Înalta Curte constată că recurenta-pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sălaj, în numele Ministerului Finanțelor Publice nu a respectat obligația legală a achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 de RON, stabilită conform art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, consecința neachitării taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac a recursului este prevăzută de dispozițiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., sancțiunea fiind nulitatea recursului netimbrat.

Pentru considerentele expuse și în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sălaj, în numele Ministerului Finanțelor Publice.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte constată că cererea de recurs îndeplinește cerința de formă prevăzută la art. 486 alin. (1) lit. e) din C. proc. civ. Astfel, cerința de formă referitoare la semnarea cererii de recurs a cărei neîndeplinire este sancționată cu nulitatea, potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., a fost complinită de către recurentă la data de 19 ianuarie 2018, prin depunerea la dosarul cauzei a cererii de recurs, în original, urmare a comunicării emise de instanță la data de 11 ianuarie 2018.

Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare", iar potrivit art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)."

În cauză, pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a declarat recurs la data de 11 ianuarie 2016, ora 16

33

(data transmiterii prin poștă electronică a cererii de recurs), în condițiile în care hotărârea recurată a fost comunicată acestuia la data de 24 decembrie 2015 și, față de dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ultima zi în care legea procedurală permitea declararea recursului, în cauză, a fost 11 ianuarie 2016.

Din examinarea înscrisurilor depuse în recurs, rezultă că recurentul-pârât a depus calea de atac prin intermediul poștei electronice, în data de 11 ianuarie 2016, la ora 16

33

(04

33

PM), în afara programului de activitate al instanței de judecată.

Potrivit Deciziei nr. 34/2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept:

"În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 182 și art. 183 C. proc. civ., actul de procedură transmis prin fax sau poștă electronică, în ultima zi a termenului care se socotește pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanță, nu este socotit a fi depus în termen."

Conform dispozițiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ., "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Prin urmare, având în vedere că recursul a fost formulat în ultima zi, prin poștă electronică, dar după ora la care activitatea instanței a încetat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării este tardiv formulat, urmând a aplica sancțiunea nulității prevăzută de art. 489 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., va anula recursul declarat de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

Criticile recurentei-pârâte Agenția Națională a Funcționarilor Publici se încadrează în ipoteza reglementată de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., context în care sentința atacată va fi analizată din perspectiva acestui motiv de casare, astfel cum s-a reținut și prin concluziile raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Recurenta-pârâtă, prin recursul declarat, a înțeles să formuleze critici față de soluția dată excepției lipsei calității sale procesuale pasive.

Înalta Curte constată că sunt neîntemeiate criticile recurentei-pârâte, potrivit cărora instanța de fond a reținut greșit că sesizarea intimatei-reclamante A. adresată Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării a fost formulată și în contradictoriu cu Agenția Națională a Funcționarilor Publici, motiv pentru care a respins excepția lipsei calității procesuale pasive.

Contrar susținerii recurentei-pârâte, din cuprinsul sesizării adresate Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, aflată la dosarul de fond, rezultă că intimata-reclamantă A. a înțeles să se îndrepte împotriva unui număr de șapte autorități publice (unele cu atribuții de legiferare, de monitorizare și aplicare a legislației salarizării personalului bugetar și altele, pentru opozabilitate), printre acestea regăsindu-se și Agenția Națională a Funcționarilor Publici, în calitate de autoritate publică cu atribuții în domeniul monitorizării și controlului aplicării prevederilor legale privind salarizarea personalului bugetar.

Raportat la aceste argumente, care sunt menite a susține calitatea procesuală pasivă a Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, în cauză, instanța de control judiciar apreciază că această autoritate publică a dobândit calitatea de parte litigantă prin efectul dispozițiilor art. 20 alin. (4) din O.G. nr. 137/2000, ca urmare a declanșării litigiului prin sesizarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, care desfășoară o procedură specială, contradictorie, în cadrul căreia este citat și emitentul actului pretins a avea un caracter discriminator.

Nici afirmațiile recurentei-pârâte potrivit cărora nu este emitentul hotărârii a cărei anulare se solicită și nu este autoritatea în măsură a soluționa cererea în legătură cu discriminarea nu prezintă relevanță, întrucât analizarea legalității hotărârii emise în cadrul procedurii administrative jurisdicționale se face cu citarea tuturor părților "reclamate" la organul administrativ jurisdicțional.

Așa cum a arătat și intimata-reclamantă, cu titlu de apărare în recurs, faptul că Agenția Națională a Funcționarilor Publici nu a fost menționată în preambulul Hotărârii C.N.C.D. nr. 241 din 13 mai 2015, ci doar Agenția pentru Protecția Mediului Sălaj, reprezintă o simplă eroare materială strecurată în cuprinsul hotărârii C.N.C.D., iar acest aspect nu este de natură să demonstreze că sesizarea nu ar fi fost formulată în contradictoriu și cu Agenția Națională a Funcționarilor Publici.

Pentru considerentele expuse, reținând corecta soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de această pârâtă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursurile declarate de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sălaj, în numele Ministerului Finanțelor Publice și de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării împotriva Sentinței civile nr. 63 din 11 decembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

Respinge recursul declarat de pârâta Agenția Națională a Funcționarilor Publici împotriva aceleiași sentințe civile, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - LM