ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2972/2019

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 29.05.2018, reclamanții A. și B. au solicitat obligarea pârâtului Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării la plata de daune morale în cuantum de 1.000.000 RON, acordarea de despăgubiri pentru discriminare în cuantum de 1.000.000 RON și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun și sancționarea pentru discriminare a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința nr. 4127 din data de 16 octombrie 2018 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței sale materiale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanții A. și B. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, în favoarea Tribunalului București, secția civilă.

Pentru a hotărî astfel, instanța a constatat, în esență, că reclamanții au formulat o acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 27 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, potrivit dreptului comun, iar în cauză nu se contestă o hotărâre a Colegiului director al C.N.C.D. care să atragă competența prevăzută de art. 20 alin. (9) din actul normativ anterior menționat, nu se invocă discriminarea săvârșită în cadrul unor raporturi juridice de drept administrativ și nici nu se contestă vreun act administrativ tipic sau asimilat.

Prin încheierea de ședință din data de 23 ianuarie 2019, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis excepția necompetenței sale funcționale și a înaintat cauza formulată de reclamanții A. și B. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, la registratură pentru a fi repartizată spre competentă soluționare secției a II-a contencios administrativ și fiscal a Tribunalului București.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut incidența Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 10/2016 pronunțată în recurs în interesul legii și a apreciat că în cauză este indubitabil faptul că reclamanții au invocat discriminarea ca urmare a nerespectării unor drepturi ce decurg dintr-o legislație specifică raporturilor lor de muncă și carierei, carieră universitară în ceea ce o privește pe reclamantă, carieră militară în ceea ce îl privește pe reclamant, ipoteze în care devin aplicabile criteriile statuate în decizia amintită, iar competența specială revine secției de contencios administrativ.

Prin Sentința nr. 2625 din data de 11 aprilie 2019 Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetentei materiale a cauzei privind pe reclamanții B. și A. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect refuz soluționare cerere, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competentă și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării incidentului procedural.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a apreciat că obiectul acțiunii este reprezentat de un act administrativ asimilat, în sensul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, respectiv refuzul nejustificat al Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (autoritate publică centrală) de a rezolva o cerere sau faptul de a nu răspunde solicitanților în termenul legal.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 și 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii:

Prin acțiunea formulată reclamanții B. și A. au învestit instanța de judecată cu solicitarea de obligare a pârâtului Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării la plata de daune morale în cuantum de 1.000.000 RON, acordarea de despăgubiri pentru discriminare în cuantum de 1.000.000 RON, restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun și sancționarea pârâtului pentru discriminare.

În motivarea în fapt a acțiunii, reclamanții au invocat pretinse fapte de discriminare din partea instituțiilor angajatoare (Ministerul Apărării Naționale și structurile subordonate, respectiv Universitatea Politehnică), sesizări adresate Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, pretins nesoluționate, Adresa C.N.C.D. nr. x/16.05.2018 prin care, în Dosarul nr. x/2018, Consiliul a invocat excepțiile tardivității și necompetenței sale materiale și a solicitat reclamanților să exprime un punct de vedere.

Înalta Curte constată că singurul pârât chemat în judecată este Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, reclamanții nu supun judecății examinarea legalității unui act administrativ, tipic sau asimilat, emis de această autoritate, iar acțiunea nu prezintă configurația unei contestații promovate potrivit art. 20 alin. (9) din O.G. nr. 137/2000 împotriva unei hotărâri a Colegiului director al C.N.C.D., act ce poate fi atacat la instanța de contencios administrativ.

Prin urmare, dat fiind petitul acțiunii, menționat în precedent și confirmat de reclamanți în fața instanțelor aflate în conflict, se reține că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 27 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, conform cărora "persoana care se consideră discriminată poate formula în fața instanței de judecată o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun."

În privința Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 10/2016 pronunțată de completul competent să judece recursul în interesul legii, prin care s-a stabilit că "instanța competentă să soluționeze cererile pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare este judecătoria sau tribunalul, după caz, ca instanțe de drept civil, în raport cu obiectul învestirii și valoarea acestuia, cu excepția cererilor în care discriminarea a survenit în contextul unor raporturi juridice guvernate de legi speciale și în care protecția drepturilor subiective se realizează în fața unor jurisdicții speciale, cazuri în care cererile vor fi judecate de aceste instanțe, potrivit dispozițiilor legale speciale", Înalta Curte apreciază că în cauză este incidentă prima ipoteză menționată și nu situația de excepție, instanța de judecată fiind obligată să respecte principiul fundamental al disponibilității procesului civil și să judece cauza conform limitelor (obiect și părți) stabilite de reclamanți.

Având în vedere cuantumul pretențiilor reclamanților și faptul că aceștia nu contestă un act administrativ tipic sau asimilat, Înalta Curte va determina instanța competentă prin raportare la dispozițiile art. 94 pct. 1 lit. h) și k) C. proc. civ. și, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) din același cod, va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A. și B. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, în favoarea Tribunalului București, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 mai 2019.

GGC - NN