ÎCCJ, decizie (scj.ro #83244)

Antrenarea răspunderii administratorului în

solidar cu societatea comercială.

Nu se poate

răsfrânge asupra administratorului - persoană fizică - al unei societăți

comerciale calitatea de comerciant a acesteia din urmă, administratorul

reprezentând societatea în relațiile cu terții și angajând față de aceștia,

după caz, răspunderea societății, el răspunzând față de societate pentru

prejudiciul eventual produs prin depășirea puterilor date prin contractul de

mandat încheiat, sau prin neîndeplinirea corespunzătoare a acelui mandat, ori a

obligațiilor ce-i revin din dispozițiile Legii nr.31/1990.

(Înalta Curte de Casație și

Justiție Secția comercială decizia nr.1246 din 27 martie 2008)

Prin acțiunea înregistrată

la 19 iulie 2005 reclamantul

B.S. cheamă

în judecată pe pârâta S.C. M. SRL prin reprezentantul ei legal B.T.R.I.

solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună

rezoluțiunea

contractului încheiat între părți și

restituirea prestațiilor efectuate, cu cheltuieli de judecată.

Prin precizarea la acțiune, reclamantul

arată că înțelege să solicite

rezoluțiunea

convenției

verbale nenumite încheiată cu pârâta prin reprezentantul acesteia și obligarea

pârâtei la restituirea autoturismului, fără a primi în schimb contraprestație,

motivat de faptul că acest autoturism a fost achiziționat integral cu banii

proveniți de la reclamant.

Prin cererea de întregire a acțiunii

din 4 noiembrie 2005 reclamantul cheamă în judecată și pe pârâtul B.T.R.I.

Prin sentința civilă nr.183 din 13

ianuarie 2006 Judecătoria Slatina admite excepția

necompetenței

materiale a judecătoriei invocată din oficiu și declină competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt, reținând natura comercială a

pricinii.

Prin sentința nr.324 din 10 mai 2006

Tribunalul

Olt-Secția

comercială și de contencios

administrativ admite acțiunea reclamantului, dispune

rezoluțiunea

convenției încheiate cu pârâtul B.T.R.I. și obligă pârâții în solidar să

restituie reclamantului autoturismul în litigiu sau contravaloarea acestuia,

reținând, pentru a decide astfel, că în virtutea principiului consensualismului

convenția verbală nenumită a produs efecte juridice, autoturismul în litigiu intrând

în patrimoniul societății fără achitarea prețului și fără ca pârâtul să-și

îndeplinească obligațiile, în sensul asocierii reclamantului, astfel că sunt

incidente dispozițiile art.1020-1021 Cod civil potrivit cărora se admite

rezoluțiunea

convenției și restituirea prestațiilor

reciproce, precum și că neîncheindu-se un act constitutiv de societate

comercială valabil și nici o vânzare, intrarea autoturismului în patrimoniul

pârâtei fără achitarea prețului este o îmbogățire fără justă cauză, situație ce

impune aplicarea dispozițiilor art.998-999 Cod civil și restituirea, în speță

fiind incidente și dispozițiile art.42 Cod comercial vizând solidaritatea

codebitorilor în obligațiunile comerciale.

Apelul declarat de pârâți împotriva

sentinței primei instanțe a fost respins de Curtea de Apel

Craiova-Secția

comercială prin decizia nr.146 din 6 iunie 2007.

Împotriva deciziei de mai sus și a

sentinței primei instanțe pârâții declară recurs solicitând, cu invocarea

motivelor prevăzute de art.304 pct.7,8 și 9 Cod procedură civilă, admiterea

acestuia, casarea deciziei

recurate

și trimiterea

cauzei spre o nouă judecată, sau – în subsidiar – modificarea deciziei

recurate

, cu cheltuieli de judecată.

Recursul este fondat.

Din actele și lucrările dosarului se

constată că instanța de apel, confirmând soluția instanței de fond, a făcut o

greșită aplicare a dispozițiilor art.42 Cod comercial obligând în solidar pe

recurenții pârâți la restituirea autoturismului în litigiu sau a contravalorii

acestuia, ignorând că nu se poate răsfrânge asupra administratorului - persoană

fizică - al unei societăți comerciale calitatea de comerciant a acesteia din

urmă, administratorul reprezentând societatea în relațiile cu terții și

angajând față de aceștia, după caz, răspunderea societății, el răspunzând față

de societate pentru prejudiciul eventual produs prin depășirea puterilor date

prin contractul de mandat încheiat, sau prin neîndeplinirea corespunzătoare a

acelui mandat, ori a obligațiilor ce-i revin din dispozițiile Legii nr.31/1990.

În speță nu a rezultat că

administratorul este el însuși comerciant și că și-a asumat - în această

calitate - vreo obligație comercială împreună cu societatea, sau că – în

calitatea sa de administrator, ori ca persoană fizică – terț – și-ar fi asumat

față de intimatul reclamant obligația de a garanta ca fidejusor societatea în

cauză, astfel că urmează a fi primită ca întemeiată critica formulată de

recurenți sub acest aspect, dispozițiile art.42 Cod comercial nevizând

eventuala obligație de vărsare a aportului la capitalul social al unei

societăți de către un viitor asociat. (...)

Așa fiind, cu aplicarea dispozițiilor art.312 alin.1,

2 și 3 Cod procedură civilă, Înalta Curte admite recursul pârâților, modifică

decizia

recurată

în sensul că admite apelul

pârâților,

schimbă în tot sentința în

sensul că respinge acțiunea.