ÎCCJ, decizie (scj.ro #83244)

Antrenarea răspunderii administratorului în solidar cu societatea comercială. Nu se poate răsfrânge asupra administratorului - persoană fizică - al unei societăți comerciale calitatea de comerciant a acesteia din urmă, administratorul reprezentând societatea în relațiile cu terții și angajând față de aceștia, după caz, răspunderea societății, el răspunzând față de societate pentru prejudiciul eventual produs prin depășirea puterilor date prin contractul de mandat încheiat, sau prin neîndeplinirea corespunzătoare a acelui mandat, ori a obligațiilor ce-i revin din dispozițiile Legii nr.31/1990. (Înalta Curte de Casație și Justiție Secția comercială decizia nr.1246 din 27 martie 2008) Prin acțiunea înregistrată la 19 iulie 2005 reclamantul B.S.

cheamă în judecată pe pârâta S.C. M. SRL prin reprezentantul ei legal B.T.R.I. solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună rezoluțiunea contractului încheiat între părți și restituirea prestațiilor efectuate, cu cheltuieli de judecată. Prin precizarea la acțiune, reclamantul arată că înțelege să solicite rezoluțiunea convenției verbale nenumite încheiată cu pârâta prin reprezentantul acesteia și obligarea pârâtei la restituirea autoturismului, fără a primi în schimb contraprestație, motivat de faptul că acest autoturism a fost achiziționat integral cu banii proveniți de la reclamant. Prin cererea de întregire a acțiunii din 4 noiembrie 2005 reclamantul cheamă în judecată și pe pârâtul B.T.R.I.

Prin sentința civilă nr.183 din 13 ianuarie 2006 Judecătoria Slatina admite excepția necompetenței materiale a judecătoriei invocată din oficiu și declină competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt, reținând natura comercială a pricinii. Prin sentința nr.324 din 10 mai 2006 Tribunalul Olt-Secția comercială și de contencios administrativ admite acțiunea reclamantului, dispune rezoluțiunea convenției încheiate cu pârâtul B.T.R.I.

și obligă pârâții în solidar să restituie reclamantului autoturismul în litigiu sau contravaloarea acestuia, reținând, pentru a decide astfel, că în virtutea principiului consensualismului convenția verbală nenumită a produs efecte juridice, autoturismul în litigiu intrând în patrimoniul societății fără achitarea prețului și fără ca pârâtul să-și îndeplinească obligațiile, în sensul asocierii reclamantului, astfel că sunt incidente dispozițiile art.1020-1021 Cod civil potrivit cărora se admite rezoluțiunea convenției și restituirea prestațiilor reciproce, precum și că neîncheindu-se un act constitutiv de societate comercială valabil și nici o vânzare, intrarea autoturismului în patrimoniul pârâtei fără achitarea prețului este o îmbogățire fără justă cauză, situație ce impune aplicarea dispozițiilor art.998-999 Cod civil și restituirea, în speță fiind incidente și dispozițiile art.42 Cod comercial vizând solidaritatea codebitorilor în obligațiunile comerciale.

Apelul declarat de pârâți împotriva sentinței primei instanțe a fost respins de Curtea de Apel Craiova-Secția comercială prin decizia nr.146 din 6 iunie 2007. Împotriva deciziei de mai sus și a sentinței primei instanțe pârâții declară recurs solicitând, cu invocarea motivelor prevăzute de art.304 pct.7,8 și 9 Cod procedură civilă, admiterea acestuia, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată, sau – în subsidiar – modificarea deciziei recurate , cu cheltuieli de judecată. Recursul este fondat.

Din actele și lucrările dosarului se constată că instanța de apel, confirmând soluția instanței de fond, a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art.42 Cod comercial obligând în solidar pe recurenții pârâți la restituirea autoturismului în litigiu sau a contravalorii acestuia, ignorând că nu se poate răsfrânge asupra administratorului - persoană fizică - al unei societăți comerciale calitatea de comerciant a acesteia din urmă, administratorul reprezentând societatea în relațiile cu terții și angajând față de aceștia, după caz, răspunderea societății, el răspunzând față de societate pentru prejudiciul eventual produs prin depășirea puterilor date prin contractul de mandat încheiat, sau prin neîndeplinirea corespunzătoare a acelui mandat, ori a obligațiilor ce-i revin din dispozițiile Legii nr.31/1990.

În speță nu a rezultat că administratorul este el însuși comerciant și că și-a asumat - în această calitate - vreo obligație comercială împreună cu societatea, sau că – în calitatea sa de administrator, ori ca persoană fizică – terț – și-ar fi asumat față de intimatul reclamant obligația de a garanta ca fidejusor societatea în cauză, astfel că urmează a fi primită ca întemeiată critica formulată de recurenți sub acest aspect, dispozițiile art.42 Cod comercial nevizând eventuala obligație de vărsare a aportului la capitalul social al unei societăți de către un viitor asociat. (...) Așa fiind, cu aplicarea dispozițiilor art.312 alin.1, 2 și 3 Cod procedură civilă, Înalta Curte admite recursul pârâților, modifică decizia recurată în sensul că admite apelul pârâților, schimbă în tot sentința în sensul că respinge acțiunea.