ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1246/2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1246/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 19 iulie 2005

reclamantul B.S. cheamă în judecată pe pârâta SC M. SRL Slatina prin

reprezentantul ei legal B.T.R.I. solicitând instanței ca prin hotărârea ce se

va pronunța să dispună rezoluțiunea contractului încheiat între părți și restituirea

prestațiilor efectuate, cu cheltuieli de judecată.

Prin precizarea la acțiune,

depusă la dosar la 29 septembrie 2005, reclamantul arată că înțelege să

solicite rezoluțiunea convenției verbale nenumite încheiată cu pârâta prin

reprezentantul acesteia și obligarea pârâtei la restituirea autoturismului,

fără a primi în schimb contraprestație, motivat de faptul că acest autoturism a

fost achiziționat integral cu banii proveniți de la reclamant.

Prin cererea de întregire a

acțiunii din 4 noiembrie 2005 reclamantul cheamă în judecată și pe pârâtul B.T.R.I.

Prin sentința civilă nr. 183

din 13 ianuarie 2006 Judecătoria Slatina admite excepția necompetenței

materiale a judecătoriei invocată din oficiu și declină competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt, reținând natura comercială a

pricinii care are ca obiect principal rezoluțiunea unui pretins contract

comercial nenumit încheiat între părți, obiect neevaluabil în bani, fiind

incidente dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. a) C. proc. civ. coroborate cu

cele ale art. 158 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

Prin sentința nr. 324 din 10

mai 2006 Tribunalul Olt, secția comercială și de contencios administrativ,

admite acțiunea reclamantului, dispune rezoluțiunea convenției încheiate cu

pârâtul B.T.R.I. și obligă pârâții în solidar să restituie reclamantului

autoturismul în litigiu sau contravaloarea acestuia, cu 1.713 lei cheltuieli de

judecată către reclamant, reținând, pentru a decide astfel, că în virtutea

principiului consensualismului convenția verbală nenumită a produs efecte

juridice, autoturismul în litigiu intrând în patrimoniul societății fără

achitarea prețului și fără ca pârâtul B.T.R.I. să-și îndeplinească obligațiile,

în sensul asocierii reclamantului, astfel că sunt incidente dispozițiile art. 1020

- art. 1021 C. civ. potrivit cărora se admite rezoluțiunea convenției și

restituirea prestațiilor reciproce, precum și că neîncheindu-se un act

constitutiv de societate comercială valabil și nicio vânzare, intrarea

autoturismului în patrimoniul pârâtei fără achitarea prețului este o îmbogățire

fără justă cauză, situație ce impune aplicarea dispozițiilor art. 998 - art. 999

C. civ. și restituirea, în speță fiind incidente și dispozițiile art. 42 C.

com. vizând solidaritatea codebitorilor în obligațiunile comerciale.

Apelul declarat de pârâți

împotriva sentinței primei instanțe este respins de Curtea de Apel Craiova, secția

comercială, prin decizia nr. 146 din 6 iunie 2007, instanța reținând, în acest

sens, că achiziționarea autoturismului de către intimat în baza mandatului - în

numele și pentru apelanta - pârâtă, înscrierea în circulație a autoturismului

în numele societății, achitarea taxelor de indigenizare și a impozitului legal

din contul și pentru societatea apelantă, executarea silită la care este supus

autoturismul pentru debitul apelantei pârâte către creditoarea A.F.P. Slatina,

precum și faptul că intimatul nu a dobândit calitatea de asociat al societății

nu constituie elemente de natură a conduce la schimbarea în tot a hotărârii

atacate, că dispozițiile de plată pe baza cărora au fost înregistrate sumele ce

reprezintă aport personal retras nu poartă viza administratorului societății și

nici nu conțin elemente de identificare a beneficiarului sumei - astfel că nu

constituie documente contabile justificative care să facă dovada achitării

debitului către intimat; mai reține instanța că existența convenției dintre

părți, recunoscută prin declarația dată la Poliția Municipiului Slatina de

apelantul - pârât, ca și achiziționarea autoturismului cu sume de bani

provenite de la intimat, este probată și de mențiunile în balanța de verificare

și în notele contabile din 30 aprilie 2004, neîndeplinirea culpabilă a uneia

dintre obligațiile rezultând din această convenție lipsind de suport juridic

obligația reciprocă, desființarea retroactivă a convenției și repunerea

părților în situația anterioară conducând la restabilirea certitudinii

raporturilor juridice cu efectul că partea care și-a executat obligația are

dreptul de a obține restituirea prestației făcute, rămasă – prin neexecutarea

obligației corelative – fără temei juridic; reține de asemenea instanța că,

deși întemeiate, criticile referitoare la greșita fundamentare a hotărârii pe

instituția îmbogățirii fără justă cauză și aplicabilitatea dispozițiilor art. 998

- art. 999 C. civ. nu sunt de natură a modifica soluția pronunțată de instanța

de fond.

Împotriva deciziei de mai

sus și a sentinței primei instanțe pârâții declară recurs solicitând, cu

invocarea motivelor prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.,

admiterea acestuia, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre o nouă

judecată, sau – în subsidiar – modificarea deciziei recurate, cu cheltuieli de

judecată.

În fundamentarea recursului

lor pârâții critică decizia recurată ca fiind nulă, dată cu încălcarea art. 98 alin.

(6) din Regulamentul de ordine interioară, întrucât cauza, deși repartizată

aleatoriu, a fost judecată de alți judecători decât cei care au administrat

probele, principiul continuității fiind încălcat și fiind astfel întrunite

condițiile art. 304 alin. (1) C. proc. civ.

Recurenții critică instanța

de apel pentru a fi interpretat eronat actul dedus judecății câtă vreme a

stabilit răspunderea solidară față de intimat a societății pârâte cu

administratorul său, care trebuie scos din cauză întrucât, potrivit

dispozițiilor Legii nr. 31/1990, acesta răspunde numai pentru modul de

administrare, gestionare și verificare a bunurilor societății și numai în

raporturile cu societatea. Recurenții consideră de asemenea că motivarea

deciziei este contradictorie întrucât - deși a reținut că autoturismul a fost

achiziționat pe baza mandatului dat de pârâta - recurentă, în numele și pentru

aceasta, că a fost înscris în circulație pe numele societății, că taxele de

indigenizare și impozitul local au fost plătite din contul și pentru societate,

că a fost înregistrat în contabilitatea societății, că s-au scos din contul

societății sume corespunzătoare prețului autoturismului, că factura fiscală de

cumpărare și declarația vamală primară sunt întocmite în numele și pentru

societate, că A.F.P. Slatina în calitate de creditoare a societății a început

executarea silită asupra autoturismului în cauză, că intimatul - reclamant nu a

dobândit calitatea de asociat al societății - instanța de apel a respins totuși

apelul pârâtei recurente, confirmând soluția instanței de fond.

Recurenții reproșează

instanței de apel și greșita aplicare a legii, întrucât deși a dispus repunerea

părților în situația anterioară încheierii convenției verbale a cărei rezoluțiune

a pronunțat – obligă doar pe recurenții - pârâți la restituirea autoturismului

în litigiu sau a contravalorii acestuia, fără a-l obliga pe intimatul - reclamant

să restituie pârâților suma de 367.700.000 lei – ridicată din casieria

societății și plătită pentru achiziționarea autoturismului respectiv – și

sumele plătite pentru înregistrarea autoturismului în cauză.

Recurenții critică instanța

de apel și pentru greșita apreciere a înscrisurilor produse în cauză, precum

cartea de identitate a autovehiculului – cu mențiunile înscrise în aceasta

referitoare la deținător, plângerile penale făcute și declarațiile date în fața

Poliției Municipiului Slatina, documentele contabile ale recurentei – ca

balanța de verificare și notele contabile.

Prin întâmpinarea depusă la

dosar intimatul - reclamant solicită respingerea recursului ca nefondat.

Recursul recurenților pârâți

este fondat și urmează a fi admis.

Dacă nu pot fi primite

criticile recurenților întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 1 C. proc. civ.,

întrucât cauza a fost soluționată de completul căruia i s-a repartizat

aleatoriu, compunerea completului suferind modificare pe parcurs, dar pricina

fiind soluționată de aceiași judecători care au participat și la dezbaterea în

fond, celelalte critici sunt însă fondate.

Din actele și lucrările

dosarului se constată că instanța de apel, confirmând soluția instanței de

fond, a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 42 C. com. obligând în

solidar pe recurenții - pârâți la restituirea autoturismului în litigiu sau a

contravalorii acestuia, ignorând că nu se poate răsfrânge asupra

administratorului – persoană fizică – al unei societăți comerciale calitatea de

comerciant a acesteia din urmă, administratorul reprezentând societatea în

relațiile cu terții și angajând față de aceștia, după caz, răspunderea

societății, el răspunzând față de societate pentru prejudiciul eventual produs

prin depășirea puterilor date prin contractul de mandat încheiat, sau prin

neîndeplinirea corespunzătoare a acelui mandat, ori a obligațiilor ce-i revin

din dispozițiile Legii nr. 31/1990.

În speță nu a rezultat că

administratorul este el însuși comerciant și că și-a asumat, în această

calitate, vreo obligație comercială împreună cu societatea, sau că, în

calitatea sa de administrator, ori ca persoană fizică – terț – și-ar fi asumat

față de intimatul - reclamant obligația de a garanta ca fidejusor societatea în

cauză, astfel că urmează a fi primită ca întemeiată critica formulată de

recurenți sub acest aspect, dispozițiile art. 42 C. com. nevizând eventuala

obligație de vărsare a aportului la capitalul social al unei societăți de către

un viitor asociat.

Și criticile recurenților

vizând greșita aplicare de către instanță a instituției repunerii în situația

anterioară unei convenții pentru care s-a dispus rezoluțiunea - așa cum s-a

solicitat prin acțiunea precizată - sunt întemeiate și urmează a fi primite

întrucât, deși instanța de apel apreciază că tocmai prin obligarea pârâților la

restituirea autoturismului - dispusă de instanța de fond - s-a restabilit

situația juridică anterioară încheierii convenției în cauză și, deci, reține că

taxele de indigenizare și impozitul legal a fost achitat de societatea pârâtă,

nu a obligat și pe reclamantul - intimat la restituirea sumelor primite de la

pârâți.

Sunt întemeiate și criticile

referitoare la motivarea contradictorie a deciziei atacate. Se constată – în

acest sens – că, deși instanța de apel reține că administratorul societății

pârâte - recurente l-a mandatat pe intimatul - reclamant să semneze pentru

societatea în cauză și în numele acesteia orice act oficial pentru

achiziționarea unui autoturism pentru respectiva societate, că din contul

societății a fost scoasă suma de 110.140.842 lei cu care s-au achitat taxele

vamale la Biroul Vamal Slatina, că - potrivit notei contabile din 30 aprilie

2004 - autoturismul în litigiu a fot înregistrat la valoarea de 402.886.341

lei, inclusiv T.V.A., că administratorul pârât - recurent al societății

comerciale pârâte a scos din casa societății suma de 367.700.000 lei în lunile

martie - iulie 2004, că autoturismul a fost înscris în circulație în numele

societății care a achitat și impozitul legal și taxele de indigenizare,

apreciază că acestea nu constituie elemente de natură a conduce la schimbarea

în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantului,

aceasta deoarece în contabilitatea recurentei - reclamante – în conturi eronate

și cu documente contabile imperfecte, cum reține expertul P.A. – s-a menționat

suma de 392.157.514 în balanța de verificare a lunii noiembrie 2004, ca sold la

1 noiembrie 2004, ca sumă datorată asociatului B.S., cu toate că același expert

reține că suma a fost restituită integral prin dispoziții de plată; se constată

de asemenea că - deși reține că obligațiile comerciale pot fi dovedite și prin

mijloace de probă specifice activității comerciale și că astfel de probe sunt

balanța de verificare și nota contabilă din 30 aprilie 2004, conform căreia

autoturismul a fost înregistrat în contabilitatea societății la valoarea de 402.886.341

lei inclusiv T.V.A. - instanța apreciază ca respectivele documente contabile

dovedesc doar existența convenției dintre părți.

Rezultă, astfel, că,

instanța de apel confirmă soluția instanței de fond, respingând apelul

reclamanților, făcând o motivare contradictorie.

Se reține în plus din actele

dosarului, respectiv comanda făcută vânzătorului german pentru autoturismul în

litigiu – care poartă ștampila cumpărătorului – societatea pârâtă - recurentă,

și cartea de identitate a autovehiculului înmatriculat pe numele aceleiași

societăți, coroborate cu documentele contabile ale societății, că autoturismul

în cauză este înregistrat în contabilitatea recurentei, că din casa acesteia au

fost scoase sume care corespund prețului de achiziționare și taxelor de

indigenizare, că instanțele de fond și de apel nu au putut stabili cu

certitudine dacă menționatul autoturism a fost achiziționat cu sume puse la

dispoziție de către reclamantul - intimat, că așa-zisa convenție verbală

nenumită nu a fost încheiată cu pârâta - recurentă și nici cu administratorul

acesteia în numele și pe contul societății, că - pentru a conduce la dobândirea

de către intimat a calității de asociat în societatea recurentă - convenția ar

fi trebuit încheiată cu asociatul unic al societății în cauză și nu cu

administratorul acesteia, care nu are și calitatea de asociat, autoturismul în

litigiu fiind achiziționat pentru societate în baza împuternicirii date

intimatului și nu în baza convenției nenumite a cărei rezoluțiune s-a cerut.

Astfel fiind, cu aplicarea

dispozițiilor art. 312 alin. (1), (2) și (3) C. proc. civ., recursul

recurenților pârâți urmează a fi admis și, pe cale de consecință, decizia

recurată urmează a fi modificată în sensul că urmează a fi admis apelul

pârâților împotriva sentinței instanței de fond, care urmează a fi schimbată în

tot în sensul că acțiunea reclamantului - intimat urmează a fi respinsă.

Cu aplicarea dispozițiilor art.

274 C. proc. civ. intimatul urmează a fi obligat la plata către recurenți a

sumei de 4.767 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în toate fazele

procesuale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

pârâții SC M. SRL Slatina și B.T.R.I. împotriva deciziei nr. 146 din 6 iunie

2007 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, modifică decizia

în sensul că admite apelul acelorași părți împotriva sentinței 324 din 10 mai

2006 a Tribunalului Olt, pe care o schimbă în tot în sensul că respinge

acțiunea reclamantului.

Obligă intimatul B.S. la

plata sumei de 4.767 lei cheltuieli de judecată către recurenți pentru toate

fazele procesuale.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință

publică, astăzi 27 martie 2008.