ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1246/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 19 iulie 2005 reclamantul B.S. cheamă în judecată pe pârâta SC M. SRL Slatina prin reprezentantul ei legal B.T.R.I. solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună rezoluțiunea contractului încheiat între părți și restituirea prestațiilor efectuate, cu cheltuieli de judecată. Prin precizarea la acțiune, depusă la dosar la 29 septembrie 2005, reclamantul arată că înțelege să solicite rezoluțiunea convenției verbale nenumite încheiată cu pârâta prin reprezentantul acesteia și obligarea pârâtei la restituirea autoturismului, fără a primi în schimb contraprestație, motivat de faptul că acest autoturism a fost achiziționat integral cu banii proveniți de la reclamant.

Prin cererea de întregire a acțiunii din 4 noiembrie 2005 reclamantul cheamă în judecată și pe pârâtul B.T.R.I. Prin sentința civilă nr. 183 din 13 ianuarie 2006 Judecătoria Slatina admite excepția necompetenței materiale a judecătoriei invocată din oficiu și declină competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt, reținând natura comercială a pricinii care are ca obiect principal rezoluțiunea unui pretins contract comercial nenumit încheiat între părți, obiect neevaluabil în bani, fiind incidente dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. a) C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 158 alin. (1) și (3) C. proc. civ. Prin sentința nr. 324 din 10 mai 2006 Tribunalul Olt, secția comercială și de contencios administrativ, admite acțiunea reclamantului, dispune rezoluțiunea convenției încheiate cu pârâtul B.T.R.I.

și obligă pârâții în solidar să restituie reclamantului autoturismul în litigiu sau contravaloarea acestuia, cu 1.713 lei cheltuieli de judecată către reclamant, reținând, pentru a decide astfel, că în virtutea principiului consensualismului convenția verbală nenumită a produs efecte juridice, autoturismul în litigiu intrând în patrimoniul societății fără achitarea prețului și fără ca pârâtul B.T.R.I. să-și îndeplinească obligațiile, în sensul asocierii reclamantului, astfel că sunt incidente dispozițiile art. 1020 - art. 1021 C. civ. potrivit cărora se admite rezoluțiunea convenției și restituirea prestațiilor reciproce, precum și că neîncheindu-se un act constitutiv de societate comercială valabil și nicio vânzare, intrarea autoturismului în patrimoniul pârâtei fără achitarea prețului este o îmbogățire fără justă cauză, situație ce impune aplicarea dispozițiilor art. 998 - art. 999 C. civ.

și restituirea, în speță fiind incidente și dispozițiile art. 42 C. com. vizând solidaritatea codebitorilor în obligațiunile comerciale. Apelul declarat de pârâți împotriva sentinței primei instanțe este respins de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, prin decizia nr. 146 din 6 iunie 2007, instanța reținând, în acest sens, că achiziționarea autoturismului de către intimat în baza mandatului - în numele și pentru apelanta - pârâtă, înscrierea în circulație a autoturismului în numele societății, achitarea taxelor de indigenizare și a impozitului legal din contul și pentru societatea apelantă, executarea silită la care este supus autoturismul pentru debitul apelantei pârâte către creditoarea A.F.P.

Slatina, precum și faptul că intimatul nu a dobândit calitatea de asociat al societății nu constituie elemente de natură a conduce la schimbarea în tot a hotărârii atacate, că dispozițiile de plată pe baza cărora au fost înregistrate sumele ce reprezintă aport personal retras nu poartă viza administratorului societății și nici nu conțin elemente de identificare a beneficiarului sumei - astfel că nu constituie documente contabile justificative care să facă dovada achitării debitului către intimat; mai reține instanța că existența convenției dintre părți, recunoscută prin declarația dată la Poliția Municipiului Slatina de apelantul - pârât, ca și achiziționarea autoturismului cu sume de bani provenite de la intimat, este probată și de mențiunile în balanța de verificare și în notele contabile din 30 aprilie 2004, neîndeplinirea culpabilă a uneia dintre obligațiile rezultând din această convenție lipsind de suport juridic obligația reciprocă, desființarea retroactivă a convenției și repunerea părților în situația anterioară conducând la restabilirea certitudinii raporturilor juridice cu efectul că partea care și-a executat obligația are dreptul de a obține restituirea prestației făcute, rămasă – prin neexecutarea obligației corelative – fără temei juridic; reține de asemenea instanța că, deși întemeiate,

criticile referitoare la greșita fundamentare a hotărârii pe instituția îmbogățirii fără justă cauză și aplicabilitatea dispozițiilor art. 998 - art. 999 C. civ. nu sunt de natură a modifica soluția pronunțată de instanța de fond. Împotriva deciziei de mai sus și a sentinței primei instanțe pârâții declară recurs solicitând, cu invocarea motivelor prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., admiterea acestuia, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată, sau – în subsidiar – modificarea deciziei recurate, cu cheltuieli de judecată. În fundamentarea recursului lor pârâții critică decizia recurată ca fiind nulă, dată cu încălcarea art. 98 alin. (6) din Regulamentul de ordine interioară, întrucât cauza, deși repartizată aleatoriu, a fost judecată de alți judecători decât cei care au administrat probele, principiul continuității fiind încălcat și fiind astfel întrunite condițiile art. 304 alin. (1) C. proc.

civ. Recurenții critică instanța de apel pentru a fi interpretat eronat actul dedus judecății câtă vreme a stabilit răspunderea solidară față de intimat a societății pârâte cu administratorul său, care trebuie scos din cauză întrucât, potrivit dispozițiilor Legii nr. 31/1990, acesta răspunde numai pentru modul de administrare, gestionare și verificare a bunurilor societății și numai în raporturile cu societatea.

Recurenții consideră de asemenea că motivarea deciziei este contradictorie întrucât - deși a reținut că autoturismul a fost achiziționat pe baza mandatului dat de pârâta - recurentă, în numele și pentru aceasta, că a fost înscris în circulație pe numele societății, că taxele de indigenizare și impozitul local au fost plătite din contul și pentru societate, că a fost înregistrat în contabilitatea societății, că s-au scos din contul societății sume corespunzătoare prețului autoturismului, că factura fiscală de cumpărare și declarația vamală primară sunt întocmite în numele și pentru societate, că A.F.P. Slatina în calitate de creditoare a societății a început executarea silită asupra autoturismului în cauză, că intimatul - reclamant nu a dobândit calitatea de asociat al societății - instanța de apel a respins totuși apelul pârâtei recurente, confirmând soluția instanței de fond.

Recurenții reproșează instanței de apel și greșita aplicare a legii, întrucât deși a dispus repunerea părților în situația anterioară încheierii convenției verbale a cărei rezoluțiune a pronunțat – obligă doar pe recurenții - pârâți la restituirea autoturismului în litigiu sau a contravalorii acestuia, fără a-l obliga pe intimatul - reclamant să restituie pârâților suma de 367.700.000 lei – ridicată din casieria societății și plătită pentru achiziționarea autoturismului respectiv – și sumele plătite pentru înregistrarea autoturismului în cauză. Recurenții critică instanța de apel și pentru greșita apreciere a înscrisurilor produse în cauză, precum cartea de identitate a autovehiculului – cu mențiunile înscrise în aceasta referitoare la deținător, plângerile penale făcute și declarațiile date în fața Poliției Municipiului Slatina, documentele contabile ale recurentei – ca balanța de verificare și notele contabile.

Prin întâmpinarea depusă la dosar intimatul - reclamant solicită respingerea recursului ca nefondat. Recursul recurenților pârâți este fondat și urmează a fi admis. Dacă nu pot fi primite criticile recurenților întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 1 C. proc. civ., întrucât cauza a fost soluționată de completul căruia i s-a repartizat aleatoriu, compunerea completului suferind modificare pe parcurs, dar pricina fiind soluționată de aceiași judecători care au participat și la dezbaterea în fond, celelalte critici sunt însă fondate. Din actele și lucrările dosarului se constată că instanța de apel, confirmând soluția instanței de fond, a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 42 C. com.

obligând în solidar pe recurenții - pârâți la restituirea autoturismului în litigiu sau a contravalorii acestuia, ignorând că nu se poate răsfrânge asupra administratorului – persoană fizică – al unei societăți comerciale calitatea de comerciant a acesteia din urmă, administratorul reprezentând societatea în relațiile cu terții și angajând față de aceștia, după caz, răspunderea societății, el răspunzând față de societate pentru prejudiciul eventual produs prin depășirea puterilor date prin contractul de mandat încheiat, sau prin neîndeplinirea corespunzătoare a acelui mandat, ori a obligațiilor ce-i revin din dispozițiile Legii nr. 31/1990.

În speță nu a rezultat că administratorul este el însuși comerciant și că și-a asumat, în această calitate, vreo obligație comercială împreună cu societatea, sau că, în calitatea sa de administrator, ori ca persoană fizică – terț – și-ar fi asumat față de intimatul - reclamant obligația de a garanta ca fidejusor societatea în cauză, astfel că urmează a fi primită ca întemeiată critica formulată de recurenți sub acest aspect, dispozițiile art. 42 C. com. nevizând eventuala obligație de vărsare a aportului la capitalul social al unei societăți de către un viitor asociat.

Și criticile recurenților vizând greșita aplicare de către instanță a instituției repunerii în situația anterioară unei convenții pentru care s-a dispus rezoluțiunea - așa cum s-a solicitat prin acțiunea precizată - sunt întemeiate și urmează a fi primite întrucât, deși instanța de apel apreciază că tocmai prin obligarea pârâților la restituirea autoturismului - dispusă de instanța de fond - s-a restabilit situația juridică anterioară încheierii convenției în cauză și, deci, reține că taxele de indigenizare și impozitul legal a fost achitat de societatea pârâtă, nu a obligat și pe reclamantul - intimat la restituirea sumelor primite de la pârâți. Sunt întemeiate și criticile referitoare la motivarea contradictorie a deciziei atacate.

Se constată – în acest sens – că, deși instanța de apel reține că administratorul societății pârâte - recurente l-a mandatat pe intimatul - reclamant să semneze pentru societatea în cauză și în numele acesteia orice act oficial pentru achiziționarea unui autoturism pentru respectiva societate, că din contul societății a fost scoasă suma de 110.140.842 lei cu care s-au achitat taxele vamale la Biroul Vamal Slatina, că - potrivit notei contabile din 30 aprilie 2004 - autoturismul în litigiu a fot înregistrat la valoarea de 402.886.341 lei, inclusiv T.V.A., că administratorul pârât - recurent al societății comerciale pârâte a scos din casa societății suma de 367.700.000 lei în lunile martie - iulie 2004, că autoturismul a fost înscris în circulație în numele societății care a achitat și impozitul legal și taxele de indigenizare, apreciază că acestea nu constituie elemente de natură a conduce la schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantului, aceasta deoarece în contabilitatea recurentei - reclamante – în conturi eronate și cu documente contabile imperfecte, cum reține expertul P.A.

– s-a menționat suma de 392.157.514 în balanța de verificare a lunii noiembrie 2004, ca sold la 1 noiembrie 2004, ca sumă datorată asociatului B.S., cu toate că același expert reține că suma a fost restituită integral prin dispoziții de plată; se constată de asemenea că - deși reține că obligațiile comerciale pot fi dovedite și prin mijloace de probă specifice activității comerciale și că astfel de probe sunt balanța de verificare și nota contabilă din 30 aprilie 2004, conform căreia autoturismul a fost înregistrat în contabilitatea societății la valoarea de 402.886.341 lei inclusiv T.V.A. - instanța apreciază ca respectivele documente contabile dovedesc doar existența convenției dintre părți.

Rezultă, astfel, că, instanța de apel confirmă soluția instanței de fond, respingând apelul reclamanților, făcând o motivare contradictorie.

Se reține în plus din actele dosarului, respectiv comanda făcută vânzătorului german pentru autoturismul în litigiu – care poartă ștampila cumpărătorului – societatea pârâtă - recurentă, și cartea de identitate a autovehiculului înmatriculat pe numele aceleiași societăți, coroborate cu documentele contabile ale societății, că autoturismul în cauză este înregistrat în contabilitatea recurentei, că din casa acesteia au fost scoase sume care corespund prețului de achiziționare și taxelor de indigenizare, că instanțele de fond și de apel nu au putut stabili cu certitudine dacă menționatul autoturism a fost achiziționat cu sume puse la dispoziție de către reclamantul - intimat, că așa-zisa convenție verbală nenumită nu a fost încheiată cu pârâta - recurentă și nici cu administratorul acesteia în numele și pe contul societății, că - pentru a conduce la dobândirea de către intimat a calității de asociat în societatea recurentă - convenția ar fi trebuit încheiată cu asociatul unic al societății în cauză și nu cu administratorul acesteia, care nu are și calitatea de asociat, autoturismul în litigiu fiind achiziționat pentru societate în baza împuternicirii date intimatului și nu în baza convenției nenumite a cărei rezoluțiune s-a cerut.

Astfel fiind, cu aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1), (2) și (3) C. proc. civ., recursul recurenților pârâți urmează a fi admis și, pe cale de consecință, decizia recurată urmează a fi modificată în sensul că urmează a fi admis apelul pârâților împotriva sentinței instanței de fond, care urmează a fi schimbată în tot în sensul că acțiunea reclamantului - intimat urmează a fi respinsă. Cu aplicarea dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. intimatul urmează a fi obligat la plata către recurenți a sumei de 4.767 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în toate fazele procesuale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâții SC M. SRL Slatina și B.T.R.I. împotriva deciziei nr. 146 din 6 iunie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, modifică decizia în sensul că admite apelul acelorași părți împotriva sentinței 324 din 10 mai 2006 a Tribunalului Olt, pe care o schimbă în tot în sensul că respinge acțiunea reclamantului. Obligă intimatul B.S. la plata sumei de 4.767 lei cheltuieli de judecată către recurenți pentru toate fazele procesuale. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 27 martie 2008.