ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7378/2006
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7378/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
cererea înregistrată la 19 septembrie 2003, reclamanții P.S. și B.C. au chemat
în judecată pe pârâta SC E. SA Slatina, solicitând instanței ca, prin hotărârea
ce o va pronunța, să o oblige pe pârâtă la plata sumei de 1.500.000.000 lei
reprezentând drepturi patrimoniale cuvenite în temeiul contractului de cesiune
a brevetului de invenție nr. 103005, încheiat cu pârâta la data de 21 martie
1995.
Prin sentința civilă nr. 92 din 9
martie 2004, Tribunalul Olt, secția comercială și de contencios administrativ,
a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință,
tribunalul a reținut că titularul brevetului de invenție a fost decăzut din
drepturile conferite de brevet pentru neplata taxelor legale, așa încât, brevetul
nemaifiind protejat, solicitările reclamanților privind acordarea de drepturi
patrimoniale apar ca nefondate.
Mai mult, din contractul de cesiune
încheiat între părți rezultă că durata acestui contract a fost de 5 ani,
perioadă pentru care reclamanții și-au încasat drepturile cuvenite.
Prin decizia nr. 28 din 28 ianuarie
2005, Curtea de Apel Craiova, secția comercială, a admis apelul declarat de
reclamanți, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la
Tribunalul Olt, secția civilă.
Pentru a pronunța această decizie,
curtea a admis motivul de ordine publică pus din oficiu în discuția părților,
referitor la necompetența materială a instanței comerciale.
În motivarea deciziei curtea de apel
a arătat că, potrivit art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., tribunalele judecă
în primă instanță procesele și cererile în materie de creație intelectuală și
de proprietate industrială, iar încălcarea normelor de ordine publică
referitoare la competența materială a instanței civile atrage nulitatea hotărârii
atacate.
Împotriva acestei decizii a declarat
recurs, pârâta solicitând casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre
rejudecare la aceeași curte de apel invocând în drept dispozițiile art. 304
pct. 9 și art. 312 alin. (5) C. proc. civ.
În motivarea recursului, recurenta
arată că, într-adevăr, potrivit art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ. tribunalele
judecă în primă instanță procesele și cererile în materie de creație
intelectuală și de proprietate industrială, fiind vorba de o competență
materială absolută.
Aceste dispoziții se referă la
competența materială absolută a tribunalului în raport cu celelalte instanțe,
judecătorii, curți de apel, iar nu la competența diferitelor secții ale
tribunalului.
În ceea ce privește calificarea
litigiului ca având o natură civilă, recurenta susține că, în realitate,
litigiul are un caracter comercial deoarece pârâta este o societate comercială.
Intimații au depus la dosar
întâmpinare, arătând că sunt de acord cu admiterea recursului, cu casarea
deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță și că în
opinia lor nu s-a încălcat nici o normă de competență legală după materie, iar
litigiul are o natură comercială.
Recursul a fost inițial înregistrat
pe rolul Secției comerciale al Înaltei Curți de Casație și Justiție care, prin
încheierea din 21 septembrie 2005 l-a trimis spre soluționare secției civile și
de proprietate intelectuală.
Recursul este fondat și va fi admis
pentru următoarele considerente:
Litigiul are ca obiect pretenții
decurgând dintr-un contract de cesiune a unui brevet de invenție.
Prin urmare, este vorba de o acțiune
în materia proprietății industriale, iar pentru litigiile în această materie
legiuitorul a reglementat competența distinct de aceea a litigiilor comerciale
sau a celorlalte litigii civile, în sens larg.
Conform art. 2 alin. (1) lit. e) C.
proc. civ., competența soluționării în primă instanță a cererilor și acțiunilor
în materia proprietății industriale aparține tribunalului.
Nici textul de lege menționat și
nici Legea specială a brevetelor de invenție, nr. 64/1991, nu impun judecarea
acestor litigii la o anumită secție a tribunalului, astfel încât indiferent
dacă litigiul s-a judecat la secția civilă sau la cea comercială, norma
imperativă referitoare la competența materială a tribunalului în această
materie a fost respectată.
Fără temei legal curtea de apel a
stabilit că s-au încălcat normele legale referitoare la competența secției
civile, câte vreme nici o dispoziție legală nu stabilește o competență o atare
competență la nivelul tribunalului, ca de altfel nici la cel al curții de apel.
Pentru aceste considerente, în baza
art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va admite
recursul, va casa decizia și va trimite cauza spre rejudecarea apelului la
aceeași curte de apel.
Cauza va fi înregistrată și
soluționată la acea secție a curții de apel căreia i se repartizează
administrativ litigiile în materia proprietății intelectuale, din care fac
parte și cele în materia proprietății industriale, sau în cadrul căreia
funcționează completele specializate în această materie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâta SC E.
SA Slatina împotriva deciziei nr. 28 din 28 ianuarie 2005 a Curții de Apel
Craiova, secția civilă.
Casează
decizia atacată și trimite cauza spre rejudecarea apelului declarat de
reclamanții P.S. și B.C. împotriva sentinței nr. 92 din 9 martie 2004 a
Tribunalului Olt, secția comercială și de contencios administrativ, la aceeași
curte de apel.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 septembrie 2006.