ÎCCJ, Decizia nr. 223/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor aflate la dosar, constată următoarele:

I. Hotărârea ce fac obiectul recursului

Prin decizia nr. 1636 din 3 octombrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de A. împotriva deciziei nr. 178 din 26 ianuarie 2017 a aceleiași instanțe.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de judecată a reținut, în esență, că hotărârea contestată nu este susceptibilă a fi atacată pe această cale; conform art. 513 din C. proc. civ., calea de atac deschisă împotriva deciziei civile nr. 178 din 26 ianuarie 2017 este recursul, iar acesta a fost, deja, exercitat, fiind soluționat prin decizia nr. 188 din 26 iunie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2017.

II. Cererea de recurs

Împotriva Deciziei nr. 1363 din 3 octombrie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs contestatoarea, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

Recurenta susține că instanța de judecată a aplicat și a interpretat greșit dispozițiile art. 503 alin. (1) din C. proc. civ. și că hotărârea atacată nu este motivată cu privire la acest text legal, fără a aduce, însă, nici un argument în sprijinul acestor susțineri.

Examinând hotărârea recurată, în raport cu motivele și criticile formulate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Prin decizia nr. 1636 din 3 octombrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, ce face obiectul recursului, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de A. împotriva deciziei nr. 178 din 26 ianuarie 2017 a aceleiași instanțe.

Prin această din urmă decizie, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a anulat cererea de revizuire formulată de A., în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 (hotărâri potrivnice), împotriva deciziei nr. 173 din 23 martie 2016 a Curții de Apel Galați.

Or, potrivit art. 513 din C. proc. civ., "Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită" (alin. (5) și "Dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul. În cazul în care revizuirea a fost soluționată de una dintre secțiile Înaltei Curți de Casație și Justiție, recursul este de competența Completului de 5 judecători" (alin. (6).

Cum decizia nr. 178 din 26 ianuarie 2017, împotriva căreia a fost formulată contestația în anulare, este pronunțată de o secție a Înaltei Curte de Casație și Justiție și poartă asupra unei cereri de revizuire pentru hotărâri potrivnice, calea de atac prevăzută de textul legal citat împotriva acesteia este recursul (de competența Completului de 5 judecători), care, de altfel, a și fost exercitat de revizuentă și soluționat de instanța supremă, prin decizia nr. 188 din 26 iunie 2017.

Așa fiind, în mod corect, prin decizia recurată în dosarul de față, a fost respinsă ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de A. împotriva deciziei nr. 178 din 26 ianuarie 2017 a instanței supreme.

Nu este întemeiată critica recurentei, potrivit căreia dispozițiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ. ar fi fost greșit interpretate și aplicate în cauză de către instanța de judecată, care nu și-ar fi motivat hotărârea sub acest aspect.

Conform textului legal invocat, "Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata".

Contestatoarea, însă, nu și-a motivat calea de atac formulată pe dispozițiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ., ci pe cazul prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 1 din același cod, susținând că decizia atacată a fost soluționată de un complet de judecată nelegal alcătuit.

De altfel, instanța de judecată nu a trecut cu vederea acest aspect, arătând, în considerentele deciziei atacate, că "decizia nr. 178/2017 nu reprezintă o decizie a instanței de recurs susceptibilă a fi atacată, pentru motivul invocat de contestatoare, cu contestație în anulare".

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători constată că hotărârea ce formează obiectul recursului este legală și temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 496 alin. (1) din același cod, va respinge, ca nefondat, recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de A. împotriva deciziei nr. 1636 din 3 octombrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2019.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 16 noiembrie 2020.