ÎCCJ, Decizia nr. 31/2019

Asupra admisibilității în principiu a recursului;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Decizia civilă nr. 123 din 11 iunie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. x/2018, a fost anulat recursul declarat de recurenta A., prin mandatar B., împotriva încheierii din 22 mai 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2018 [în ceea ce privește respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor 144 alin. (2) C. proc. civ.].

Instanța a reținut, în esență, că soluția se impune, în raport cu dispozițiile art. 489 alin. (1) C. proc. civ., precum și cu faptul că, în cauză, încheierea atacată a fost pronunțată la data de 22 mai 2018, dată de la care, potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, curge termenul de 48 de ore pentru declararea recursului, dar și pentru motivarea acestuia, în conformitate cu art. 487 alin. (1) teza întâi C. proc. civ. Or, recurenta a declarat recursul la data de 24 mai 2018, dar nu a depus motivele de recurs, împrejurare ce atrage incidența dispozițiilor art. 486 alin. (3) C. proc. civ., care prevăd sancțiunea nulității recursului exercitat în atare condiții.

Împotriva Deciziei civile nr. 123 din 11 iunie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. x/2018, a declarat recurs recurenta A., prin mandatar B., în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

Cu referire punctuală la întrunirea condițiilor de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 3 din Legea nr. 177/2010, recurenta susține că i s-a respins în mod nelegal și abuziv cererea de preschimbare a termenului de judecată pe care a formulat-o și motivat-o, iar, prin decizia atacată, i s-a anulat în mod greșit recursul, în ciuda faptului că a expus în scris, cu claritate motivele de recurs, pe care le-a dezvoltat și oral, fiindu-i îngrădit dreptul la un proces echitabil.

II. Procedura de filtrare

Recursul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători a fost urmată procedura de filtrare reglementată de art. 493 C. proc. civ.

Prin raportul întocmit, magistratul-raportor a concluzionat în sensul că recursul nu este admisibil în principiu.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 5 noiembrie 2018, în temeiul art. 493 alin. (4) C. proc. civ., Completul de filtru a analizat raportul asupra admisibilității în principiu a recursului și a dispus comunicarea acestuia către părți cu mențiunea că pot formula în scris un punct de vedere, în termen de 10 zile de la comunicare.

Raportul a fost comunicat părților la datele de 16 și 19 noiembrie 2018, conform dovezilor de comunicare atașate la dosarul cauzei.

La data de 29 noiembrie 2018, au fost înregistrate la dosar notele formulate de recurenta A., prin mandatar B., prin care, în temeiul art. 176 alin. (4) C. proc. civ., se invocă nulitatea hotărârilor pronunțate în cauză de Completul de 5 judecători în raport cu Decizia Curții Constituționale nr. 685/2018.

La data de 13 decembrie 2018, în temeiul art. 4 alin. (1) din Hotărârea secției pentru judecători a CSM și Hotărârii nr. 158 din 13 decembrie 2018 a Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, dosarul a fost re-repartizat aleatoriu la Completul de 5 judecători - Civil 2 - 2018, iar, ulterior, a fost fixat termen de judecată în ședință publică la data de 18 februarie 2019.

Prin Încheierea ședinței publice din 18 februarie 2019, instanța a constatat că în cauză se aplică în continuare dispozițiile art. 493 C. proc. civ., în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018, astfel că a dispus trimiterea cauzei în cameră de consiliu pentru continuarea procedurii de filtrare a recursului.

III. Considerentele Înaltei Curți

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (5) și (6) C. proc. civ., Completul de filtru constată că recursul nu este admisibil, pentru considerentele arătate în continuare.

Înainte de a proceda la expunerea și analiza criticilor, susținerilor și excepțiilor formulate de recurentă, Înalta Curte reține că este prioritar a se verifica admisibilitatea căii de atac exercitate, întrucât numai în condițiile unei căi de atac recunoscute de lege instanța are competența de a se pronunța asupra cererilor formulate în cauză.

În raport cu dispozițiile art. 129 din Constituție și art. 457 alin. (1) C. proc. civ., admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de consecință, provocarea unui control judiciar al hotărârii judecătorești este condiționată de exercitarea acesteia în condițiile legii, instanța fiind obligată să examineze căile de atac cu care este învestită prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală și să respingă, ca inadmisibilă, orice cale de atac neconformă acestora.

Or, în speță, recursul vizează o decizie pronunțată de Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție tot în recurs, hotărâre care, potrivit dispozițiilor imperative ale art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., este definitivă, nemaiputând fi supusă reformării pe calea de atac a recursului.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Completul de filtru va respinge, ca inadmisibil, recursul exercitat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de A., prin mandatar B., împotriva Deciziei nr. 123 din 11 iunie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători în Dosarul nr. x/2018.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 februarie 2019.

Procesat de GGC -NN