ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2319/2019

Asupra recursului de față,

Din actele dosarului reține următoarele:

I. Prin Sentința civilă nr. 852 din data de 16 mai 2013 pronunțată de Judecătoria Bolintin Vale în dosarul nr. x/2011, a fost obligat A. să ridice, pe cheltuiala sa, clădirea C6-2 reprezentând baie, construcție edificată fără autorizație de construire, parțial pe terenul proprietatea numitei B., astfel cum a fost identificată prin raportul de expertiză întocmit de expert C., sub sancțiunea daunelor cominatorii de 100 RON pe zi întârziere.

II. Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 3 aprilie 2014 sub nr. x/2014 contestatorul A. a formulat, în contradictoriu cu intimata B., contestație la executarea pornită împotriva sa, ce a format obiectul dosarului de executare silită nr. x/2014 de BEJ D. și al dosarului de executare nr. x/302/2014 al Judecătoriei Sector 5 București, solicitând anularea tuturor actelor de executare, deoarece toate obligațiile stabilite prin Sentința civilă nr. 852 din data de 16 mai 2013 pronunțată de Judecătoria Bolintin Vale au fost îndeplinite de bunăvoie.

A solicitat încetarea executării silite și plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 1113/2015 din data de 10 februarie 2015, pronunțată în dosarul nr. x/2014, Judecătoria Sectorului 5 București a respins, ca neîntemeiată, contestația la executare formulată de contestatorul A., obligându-l la plata către intimata B. a sumei de 1500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

În considerentele sentinței s-a reținut că la data de 17 ianuarie 2014, B. a solicitat executarea silită a Sentinței nr. 852 din data de 16 mai 2013 pronunțată de Judecătoria Bolintin Vale, în sensul executării silite a obligației de a face - ridicare construcții, fiind format dosarul de executare nr. x/2014 al Biroului Executorului Judecătoresc D..

Instanța a făcut referire la faptul că, în urma efectuării expertizei în specialitatea construcții, că o parte din clădirea C6-2 reprezentând baie, a fost retrasă de pe proprietatea numitei B., prin demolare parțială și refacerea închiderii construcției la distanța de cca. 20 - 30 cm de limita proprietății.

A mai reținut că pe proprietatea intimatei au rămas resturile fundației în dreptul colțurilor băii, de cca. 30 x 30 cm zonă armată și cca. 30 x 40 cm. zonă nearmată. De asemenea, pe baza raportului de expertiză sus-menționat, s-a stabilit că nu a fost reconstruit gardul pe traseul stabilit conform procesului-verbal din 27 noiembrie 2015 întocmit de executorul judecătoresc.

În consecință instanța a considerat că nu se confirmă susținerile contestatorului A. în sensul că a executat de bună-voie dispozițiile sentinței judecătorești - titlu executoriu, astfel că a apreciat că motivele contestației la executare sunt neîntemeiate.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatorul A., apelul fiind înregistrat pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă sub nr. x/2014.

Prin Decizia civilă nr. 4040 A din data de 14 octombrie 2016 pronunțată în dosarul nr. x/2014, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a respins apelul formulat de apelantul-contestator A., în contradictoriu cu intimata B., ca nefondat.

A obligat apelantul-contestator la plata către intimată a sumei de 1500 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată - onorariu avocat, redus conform art. 451 alin. (2) din C. proc. civ.

III. Prin acțiunea înregistrată la data de 26 mai 2017, contestatorul A. a chemat în judecată pe intimata B., formulând contestație la executare împotriva actelor din dosarul de executare silită nr. x/2016 al Biroului Executorului Judecătoresc E. având ca obiect titlul executor constând în Sentința nr. 852 din data de 16 mai 2013 pronunțată de Judecătoria Bolintin Vale, prin care intimata a solicitat executarea sumei de 118700 RON daune cominatorii și cheltuieli de executare de 11884,53 RON.

Contestatorul a solicitat suspendarea executării silite, până la soluționarea contestației la executare.

Prin Sentința civilă nr. 1225 din data de 18 iulie 2017 pronunțată în dosarul nr. x/2017, Judecătoria Bolintin Vale a respins contestația la executare formulată de contestatorul A. împotriva intimatei B., ca neîntemeiată, a respins cererea de suspendare a executării silite și a obligat contestatorul A. să achite în contul Biroului Executorului Judecătoresc E. suma de 64,26 RON, reprezentând contravaloarea copiilor din dosarul de executare nr. x/2016.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelantul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin Decizia civilă nr. 179 din data de 14 februarie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul Giurgiu, secția Civilă a admis apelul declarat de apelantul A. împotriva Sentinței civile nr. 1225 din data de 18 iulie 2017 a Judecătoriei Bolintin Vale, pe care a schimbat-o astfel:

A admis contestația la executare formulată de contestatorul A. în contradictoriu cu intimata creditoare B., a anulat toate actele de executare întocmite în dosarul de executare silită nr. x/2016 al Biroului Executorului Judecătoresc E..

A obligat intimata creditoare să plătească contestatorului suma de 1050 RON cheltuieli de judecată, precum și suma de 1500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în apel.

IV. Prin cererea de revizuire înregistrată la data de 17 aprilie 2018 pe rolul Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, revizuenta B. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul A., revizuirea Deciziei civile nr. 179 din data de 14 februarie 2018 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, secția Civilă în dosarul nr. x/2017, solicitând instanței schimbarea, în parte, a deciziei, în sensul obligării intimatei (recurenta-revizuentă din dosarul de față) la plata exclusivă a sumei de 1000 RON reprezentând cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat în apel, urmând a fi înlăturată obligația de plată a sumelor ce reprezintă taxa judiciară de timbru, respectiv în sensul înlăturării aserțiunii potrivit căreia, intimatul și-ar fi executat obligația de a demola construcția edificată parțial pe terenul revizuentei, deoarece această motivare încalcă autoritatea de lucru judecat a considerentelor deciziei civile nr. 4040/A din 14.10.2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2014.

În drept, a invocat dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 și 8 C. proc. civ.

Prin Decizia civilă nr. 638 A/2018 din 7 iunie 2018, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București în privința cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. și s-a declinat competența de soluționare a acestei cereri în favoarea Tribunalului Giurgiu.

Totodată, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. formulată de revizuenta B..

A fost obligată revizuenta la plata sumei de 1500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimatul F..

V. La data de 25 iulie 2018, revizuenta B. a formulat recurs împotriva deciziei civile anterior menționate, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și admiterea cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În argumentarea motivului de casare invocat, recurenta a arătat, în esență, că în mod greșit a constatat Curtea de Apel București că nu sunt îndeplinite condițiile autorității de lucru judecat cu privire la considerentele Deciziei civile nr. 179 din data de 14 februarie 2018 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, secția Civilă în dosarul nr. x/2017, despre care recurenta a susținut că sunt contrare considerentelor Deciziei civile nr. 4040 A din data de 14 octombrie 2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2014.

Recurenta a susținut că, deși în considerentele Deciziei civile nr. 4040 A din data de 14 octombrie 2016 s-a menționat că o parte din obligațiile intimatului au fost neîndeplinite, întrucât pe terenul recurentei există încă resturi ale fundației clădirii retrase și demolate parțial, instanța de revizuire, procedând în mod nefundamentat și analizând doar parțial și trunchiat considerentele Deciziei civile nr. 179 din data de 14 februarie 2018 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, secția Civilă în dosarul nr. x/2017, a cărei revizuire s-a solicitat, a constatat în mod greșit că aceasta din urmă nu reține o situație de fapt diferită de cea stabilită prin prima decizie, ci se apreciază că:

"faptul de a nu fi ridicat niște resturi de fundație" reprezintă o împrejurare nesemnificativă.

Precizând că Tribunalul București a apreciat că situația de fapt stabilită constituie o neexecutare a obligațiilor intimatului, a considerat că instanța de revizuire a reținut eronat lipsa contrarietății în considerentele deciziei a cărei revizuire se solicită, întrucât prin această hotărâre, Tribunalul Giurgiu, soluționând apelul intimatului cu privire la soluția pronunțată în contestația sa la executare, a constatat că această neexecutare a obligațiilor este nesemnificativă.

Intimatul A. a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 14 septembrie 2018, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

La data de 2 octombrie 2018, recurenta a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat înlăturarea apărărilor intimatului și admiterea recursului, casarea, în tot, a deciziei recurate, cu consecința admiterii cererii de revizuire.

În cauză, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, magistratul-asistent raportor concluzionând că recursul este admisibil în principiu, a fost legal timbrat și declarat în termenul legal.

Totodată, magistratul-asistent raportor a considerat că dezvoltarea criticilor formulate de recurentă nu permit exercitarea controlului de legalitate din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ., însă pot fi analizate din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Prin încheierea de ședință din data de 7 decembrie 2018, Înalta Curte, analizând raportul, a dispus comunicarea acestuia, potrivit prevederilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Ulterior, prin încheierea de ședință din data de 7 iunie 2019, Înalta Curte a admis în principiu recursul formulat în cauză și a fixat termen pentru soluționarea căii de atac la data de 17 ianuarie 2020, în ședință publică.

Termenul astfel acordat a fost preschimbat, din oficiu, pentru data de 6 decembrie 2019, conform încheierii de ședință din data de 2 iulie 2019.

VI. Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, constată că recursul este nefondat și urmează a fi respins, pentru următoarele considerente:

Cu caracter preliminar, Înalta Curte reține că, deși în susținerea recursului s-au invocat prevederile art. 488 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ., criticile recurentei vor fi analizate din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât recurenta arată că prin pronunțarea deciziei atacate cu recurs s-au încălcat dispozițiile din C. proc. civ. care reglementează instituția autorității de lucru judecat.

În esență, recurenta a susținut că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, cererea de revizuire fiind greșit respinsă, ca inadmisibilă, deoarece considerentele din decizia civilă nr. 179 din data de 14 februarie 2018 pronunțată de Tribunalul Giurgiu sunt contrare celor din Decizia civilă nr. 4040 A din data de 14 octombrie 2016 pronunțată de Tribunalul București și, ca atare, contrar celor reținute de instanță, este îndeplinită condiția de admisibilitate a cererii de revizuire referitoare la existența autorității de lucru judecat.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri își are suportul logic în respectarea puterii lucrului judecat, în situația în care instanțele au dat soluții contrare, a căror executare este imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieșirea din situația anormală, creată de existența hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea și anularea ultimei hotărâri, care înfrânge principiul autorității de lucru judecat.

Prin coroborarea dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. cu prevederile art. 430 - 431 din același cod se concluzionează că protecția autorității de lucru judecat vizează atât dispozitivul hotărârii, cât și considerentele "decizorii" pe care se sprijină acesta, iar în considerarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, ceea ce a statuat o instanță cu putere de lucru judecat, poate să fie folosit într-un litigiu ulterior, care are legătură cu prima judecată, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.

În speță, recurenta a susținut că, deși prin considerentele Deciziei civile nr. 4040 A din data de 14 octombrie 2016 s-a stabilit neîndeplinirea integrală a obligațiilor intimatului de ridicare a construcției edificate parțial pe terenul recurentei, fără autorizație de construire, arătându-se că acesta nu a ridicat resturi ale fundației clădirii retrase și demolate parțial, instanța de revizuire a greșit prin faptul că a reținut că modul în care cea de a doua decizie a caracterizat această stare de lucruri, ca reprezentând o împrejurare nesemnificativă, nu constituie o situație de fapt diferită de cea stabilită prin prima decizie, neputându-se vorbi de încălcarea autorității de lucru judecat a considerentelor primei hotărâri.

Verificând decizia recurată în prezenta cauză, se constată că instanța de revizuire a analizat aceste susțineri ale părții și a reținut că în cea de a doua decizie nu se reține o situație de fapt diferită de situația de fapt stabilită prin Decizia civilă nr. 4040/A/2016, ci, în raport cu împrejurarea că în litigiul soluționat prin Decizia civilă nr. 179/2018 se urmărea obligarea intimatului la plata de daune cominatorii, pentru neexecutarea întocmai și în totalitate a obligațiilor stabilite prin Sentința nr. 825 din data de 16 mai 2013 pronunțată de Judecătoria Bolintin Vale în dosarul nr. x/2011, Tribunalul Giurgiu a apreciat, suplimentar față de starea de fapt deja stabilită, că faptul de a nu fi ridicat niște resturi de fundație (conform expertizei judiciare 30 x 30 cm și 30 x 40 cm) reprezintă o împrejurare nesemnificativă.

În acest sens, se constată că în mod corect a apreciat instanța de fond că o astfel de apreciere suplimentară a fost necesară, deoarece cel de al doilea litigiu avea ca obiect și acordarea de daune cominatorii, fiind necesară dovedirea prejudiciului, ceea ce "presupunea o analiză extinsă față de analiza efectuată în considerentele Deciziei civile nr. 4040/2016".

Așadar, instanța de revizuire a apreciat, în mod justificat, că prin considerentele deciziei pronunțate de Tribunalul București nu s-a stabilit o stare de fapt contradictorie față de cea reținută de Tribunalul Giurgiu, ci, verificând existența unui prejudiciu cauzat de partea neexecutată din obligațiile stabilite prin titlul executoriu, Tribunalul București a examinat, complementar, în raport cu obiectul celei de a doua contestații la executare, dacă resturile de fundație identificate prin expertiza judiciară au caracterul unor împrejurări apte să determine un asemenea prejudiciu.

În acest mod, confirmând starea de fapt conturată în primul proces, Tribunalul București a stabilit, în plus, faptul că neexecutarea nu este aptă să producă un prejudiciu, întrucât ceea ce l-a determinat pe debitor să nu mai ridice resturile fundației a fost atitudinea familiei recurentei.

Cum situația de fapt constatată de prima decizie, referitoare la existența unei neexecutări a obligațiilor intimatului a fost menținută în considerentele celei de a doua, care, însă, a analizat aspecte suplimentare, nedezlegate în cadrul primului litigiu, nu poate fi primită afirmația recurentei-revizuente potrivit căreia, considerentele din Decizia civilă nr. 179 din data de 14 februarie 2018 pronunțată de Tribunalul Giurgiu sunt contrare celor din Decizia civilă nr. 4040 A din data de 14 octombrie 2016 pronunțată de Tribunalul București, motivarea acestora nefiind contradictorie.

Ca atare, nu se poate reproșa instanței de revizuire că ar fi aplicat în mod greșit dispozițiile vizând autoritatea de lucru judecat în privința considerentelor despre care se pretinde că ar fi fost contrazise prin decizia atacată cu revizuire, deoarece aceasta din urmă nu include considerente cu caracter potrivnic celor ale primei decizii, astfel că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Față de cele anterior reținute, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ. va obliga recurenta la plata către intimat a cheltuielilor de judecată în sumă de 1500 RON, reprezentând onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta B. împotriva Deciziei civile nr. 638 A/2018 din 7 iunie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Obligă recurenta la plata către intimatul A. a cheltuielilor de judecată în sumă de 1500 RON, reprezentând onorariu de avocat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 decembrie 2019.

GGC - MM