ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 964/2019

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bistrița-Năsăud sub numărul x/112/2018, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Unitatea Militară 01331 Bistrița prin Ministerul Apărării Naționale, anularea deciziei de imputare stabilită prin procesul-verbal de cercetare administrativă nr. x/29.11.2016; anularea angajamentului de plată x/19.12.2016, anularea deciziei 35/CJI3385/2018; anularea Deciziei nr. 12/CJI2353/2017 emisă în 23.04.2018; să se constate faptul că la data de 11.12.2012, data când a fost încheiat procesul-verbal de cercetare administrativă cu numărul A-10506, reclamantul nu mai putea fi obligat la restituirea oricăror sume de bani deoarece paguba fusese constatată la mai mult de un an de la data la care reclamantul a încasat compensația lunară pentru chirie în perioada 01.01.2011 - 30.09.2011; să se dispună anularea tuturor actelor ce se vor considera că au avut temei legal angajamentul de plată; să se dispună restituirea tuturor sumelor de bani reținute. Totodată, s-a solicitat suspendarea efectelor deciziei de imputare și a angajamentului de plată x/19.12.2016 până la soluționarea prezentei acțiuni.

2.1. Prin Sentința civilă nr. 536 din data de 2 noiembrie 2018 pronunțată în Dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Bistrița-Năsăud s-a admis excepția necompetenței materiale de soluționare a cauzei, invocată de Ministerul Apărării Naționale în reprezentarea pârâtei Unitatea Militară nr. 01331 Bistrița și s-a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că reclamantul a înțeles să supună controlului judecătoresc decizia organului administrativ de jurisdicție, iar criteriul poziționării autorității emitente în sistemul autorităților publice atrage în prezenta cauză, potrivit prevederilor art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, competența materială de soluționare a cauzei în primă instanță în favoarea curții de apel, astfel că, în baza prevederilor art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. și art. 132 alin. (3) C. proc. civ., s-a admis excepția invocată de pârât și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj, instanță în a cărei rază de competență se situează domiciliul reclamantului.

2.2. Prin Sentința nr. 14/2019 din data de 18 ianuarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III a contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Cluj, ridicată din oficiu.

S-a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Unitatea Militară Nr. 01331 Bistrița, reprezentată de Ministerul Apărării Naționale, în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării conflictului.

Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut incidența dispozițiilor art. art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată și actualizată, "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe" astfel cum au fost consacrate și prin Decizia pronunțată în Recurs în interesul legii nr. 23/2018

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență:

Obiectul prezentului dosar îl reprezintă anularea deciziei de imputare stabilită prin procesul-verbal de cercetare administrativă nr. x/29.11.2016, anularea angajamentului de plată x/19.12.2016, anularea deciziei administrativ-jurisdicțională nr. 35/CJI 3385/2018 din data de 24.05.2018 și anularea deciziei administrativ-jurisdicțională nr. 12/CJI 2353/2017 din data de 23.04.2017.

Actul administrativ contestat a fost emis în considerarea raporturilor de serviciu ale reclamantului, militar - funcționar public cu statut special.

În acord cu soluția pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, instanța, învestită cu soluționarea regulatorului de competență, constată că prezentul litigiu intră sub incidența dispozițiilor art. 109 din Legea nr. 188/1999, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013, "cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe".

În același sens, trebuie menționată și Decizia nr. 23/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în interesul legii, potrivit căreia în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 43 din O.G. nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, aprobată prin Legea nr. 25/1999, raportat la art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, litigiile având ca obiect acțiuni în anularea deciziilor de imputare și a hotărârilor comisiilor de jurisdicție a imputațiilor constituite la nivelul ministerelor și autorităților publice centrale, promovate de militarii nominalizați de art. 7 din O.G. nr. 121/1998, de militarii aflați în misiune în afara granițelor țării prevăzuți de art. 9 din O.G. nr. 121/1998 și de funcționarii publici din structura instituțiilor publice prevăzute la art. 2 din O.G. nr. 121/1998, sunt de competența tribunalului, secția contencios administrativ și fiscal.

Astfel, în lipsa unor prevederi speciale în Legea nr. 80/1995, dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 sunt aplicabile cu titlu de drept comun și pentru această categorie aparte de funcționari publici care beneficiază de un statut special, aspect reținut și în considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 34 din 9 februarie 2016.

Față de aceste argumente, norma prevăzută de art. 109 din Legea nr. 188/1999 devine o normă de trimitere specială în raport cu art. 10 din Legea nr. 554/2004, astfel că nu prezintă relevanță organul emitent al actul contestat ci raportul juridic dedus judecății., care atrage competența de soluționare în favoarea tribunalului.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 133 alin. (2), art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistrița Năsăud, secția a II a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Unitatea Militară 01331 Bistrița prin Ministerul Apărării Naționale, în favoarea Tribunalului Bistrița Năsăud, secția a II a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 februarie 2019.

Procesat de GGC - GV