ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1851/2019

HOTĂRÂRE

18.10.2019

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1851/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Ședința publică din data de 18 octombrie 2019

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 6 august 2018 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, sub număr de dosar x/2018, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apărării Naționale - Unitatea Militară 02574 și Ministerul Apărării Naționale, a solicitat instanței să dispună: suspendarea executării Documentului constatator nr. A1 - 1468/23.05.2018, emis de Unitatea Militară nr. 02574 București, până la soluționarea definitivă a prezentei cauze; anularea Documentului constatator nr. A1 - 1468/23.05.2018 și, pe cale de consecință, anularea notificării de reziliere nr. x/23.05.2018, anularea Deciziei de soluționare a contestației prealabile - punct de vedere nr. A1 - 2034/06.07.2018 și constatarea faptului că neîncheierea contractului subsecvent este urmarea imposibilității fortuite, iar nu a unui refuz nejustificat care să fie sancționat cu rezilierea contractului și cu emiterea unui document constatator negativ și care implică imposibilitatea sa de a participa la alte proceduri de achiziție publică pe o perioadă de 3 ani; obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 7331 din 23 noiembrie 2018 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în dosarul nr. x/2018, a fost admisă excepția necompetenței materiale invocată de pârâți prin întâmpinare și a fost declinată competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L. și pe pârâții Ministerul Apărării Naționale - Unitatea Militară 02574 și Ministerul Apărării Naționale în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Sectorului 1 București a avut în vedere dispozițiile art. 166 alin. (4) din Normele Metodologice din 02.06.2016 de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractului de achiziție publică/acordului cadru din Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice, aprobat prin H.G. nr. 395/2016, care fac trimitere expresă la prevederile Legii nr. 554/2004, fiind incidente prevederile art. 10 alin. (1), nu dispozițiile art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub același număr de dosar.

Prin sentința civilă nr. 49 din 8 martie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a civilă.

În motivare, s-a reținut că există un singur petit principal - anularea notificării de reziliere nr. x/23.05.2018 (fila x vol. I), anularea documentului constatator A1-146/23.05.2018 și anularea deciziei de soluționare a contestației prealabile - punct de vedere nr. A1 -2034/06.07.2018 sunt capete accesorii, iar cererea de suspendare a executării unui act administrativ este o cerere incidentală, fiind aplicabile dispozițiile art. 53 alin. (1)

din Legea nr. 101/2016 și art. 123 alin. (1) C. proc. civ.

Primind dosarul, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a reținut, în esență, că notificarea de reziliere are la bază documentul constatator emis în condițiile art. 166 alin. (4) din NM H.G. nr. 395/2016, petitul privitor la anularea acestui document fiind principal, iar în baza principiului resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis se are în vedere și anularea actelor subsecvente, respectiv anularea notificării nr. x/23.05.2018 și a Deciziei-punct de vedere nr. 2034/06.07.2018.

S-a apreciat că acordul-cadru nu are valențele unui contract în accepțiunea dispozițiilor art. 53 din Legea nr. 101/2016 în condițiile în care este doar o procedură specială de atribuire, o înțelegere scrisă între autoritatea contractantă și operatorul economic, al cărei scop este stabilirea elementelor/condițiilor esențiale care vor guverna contractele de achiziție publică ce urmează a fi atribuite într-o perioadă dată, în mod special în ceea ce privește prețul și, după caz, cantitățile avute în vedere.

În ceea ce privește cererea incidentală privind suspendarea documentului constatator x/23.05.2018, tribunalul a apreciat că nu sunt incidente dispozițiile art. 53 alin. (2) din Legea nr. 101/2016 care se referă la suspendarea executării unui contract, nu a unui act administrativ - document constatator.

S-a reținut, totodată, că actul contestat este emis de instituția militară în calitate de autoritate publică centrală în accepțiunea dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. b), c) și c)

din Legea nr. 554/2004, fiind incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) teza a II-a privind competența secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel.

Așa fiind, prin încheierea din 3 iunie 2019 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă a fost admisă excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal. Constatându-se ivit conflictul negativ de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal competența materială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Reclamanta a învestit instanța cu două capete principale de cerere: suspendarea executării documentului constatator nr. A1 - 1468/23.05.2018 și anularea documentului constatator nr. A1 - 1468/23.05.2018, respectiv cu trei capete accesorii de cerere, și anume: anularea notificării de reziliere nr. x/23.05.2018, anularea deciziei de soluționare a contestației prealabile - punct de vedere nr. A1 - 2034/06.07.2018 și constatarea faptului că neîncheierea contractului subsecvent este urmarea unei imposibilități fortuite, nu a unui refuz nejustificat, întemeindu-și acțiunea pe dispozițiile art. 166 alin. (4) și următoarele din H.G. nr. 395/2016, art. 7 și următoarele din Legea nr. 554/2004, precum și pe cele ale Legii nr. 98/2016 privind achizițiile publice, acestea din urmă depinzând de soluția ce se va pronunța asupra celui de-al doilea capăt principal de cerere.

Se constată că la 09.11.2016 s-a încheiat Acordul - cadru nr. 19 în temeiul Legii nr. 98/2016 privind achizițiile publice în urma procedurii de achiziție publică având ca scop stabilirea elementelor/condițiilor esențiale care vor guverna contractele de furnizare ce urmează a fi atribuite în temeiul și pe durata derulării acordului-cadru, fiind urmat astfel de contracte subsecvente având ca obiect furnizarea produselor din Anexa 1 la Acordul-cadru.

Art. 68-112 din Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice instituie această modalitate specială de atribuire intitulată acord-cadru prin care sunt trasate condițiile și termenii în care vor fi încheiate contractele ce vor fi atribuite ulterior la solicitarea achizitorului.

Prin documentul constatator nr. A1 1468 din 23.05.2018 emis de Ministerul Apărării Naționale - Unitatea Militară 02574 București, a cărui suspendare executare și anulare se solicită, se constată refuzul operatorului economic S.C. A. S.R.L. de a încheia un contract subsecvent de furnizare microbuze transport persoane, în condițiile acordului cadru nr. 19/09.11.2016, încheiat, în temeiul Legii nr. 98/2016 privind achizițiile publice, de Ministerul Apărării Naționale, în calitate de autoritate contractantă delegată - promitent achizitor, cu S.C. B. S.R.L., S.C. C. S.R.L. și S.C. A. S.R.L., în calitate de promitenți-furnizori.

Documentul constatator A1 1468 din data de 23.05.2018 vizează totodată și o fază premergătoare a unui alt contract administrativ, cel cu privire la care s-a constatat refuzul operatorului economic de a-l încheia (contractul subsecvent de furnizare microbuze transport persoane care ar fi trebuit încheiat la data de 21.05.2018), împrejurare ce atrage competența de soluționare a instanțelor de contencios administrativ, și nu a celor de drept comun.

Astfel, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 166 alin. (4) din Normele metodologice din 02.06.2016 de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractului de achiziție publică/acordului cadru din Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice, aprobate prin H.G. nr. 395/2016, conform cărora documentele constatatoare emise de către de către entitatea contractantă în conformitate cu prevederile alin. (1) și (2) (care conțin informații referitoare la îndeplinirea sau, după caz, neîndeplinirea obligațiilor contractuale de către contractant/contractant asociat și, dacă este cazul, la eventualele prejudicii), pot fi contestate potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventuale, reparații pentru daune morale.

Totodată, art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ prevede că litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

De asemenea, în conformitate cu art. 8 alin. (2) din același act normativ, astfel cum acesta a fost modificat prin Legea nr. 212/2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 658 din 30.07.2018, în vigoare începând cu data de 02.08.2018, deci și la data sesizării instanței (06.08.2018), instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum și orice litigii legate de încheierea contractului administrativ, inclusiv litigiile având ca obiect anularea unui contract administrativ. Litigiile care decurg din executarea contractelor administrative sunt în competența de soluționare a instanțelor civile de drept comun.

În cauză, documentul constatator nr. A1 1468 din data de 23.05.2018, a cărui anulare și suspendare se solicită, a fost emis de Ministerul Apărării Naționale, autoritate publică centrală, în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. b), c) și c)

din Legea nr. 554/2004, fapt ce atrage competența Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal de a soluționa capetele principale de cerere, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, și capetele accesorii, în raport de prevederile art. 123 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora: cererile accesorii, adiționale, precum și cele incidentale se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești (…).

În consecință, în raport de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.