ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2162/2019

Asupra conflictului negativ de competență de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 20 iulie 2017, sub nr. x/2018, reclamanta A. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Jandarmeriei Române UM 0251 București a solicitat anularea documentului constatator final nr. 205919 din 20 iulie 2017, precum și suspendarea publicării în S.E.A.P. a acestuia, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, până la soluționarea definitivă a cauzei. 2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență 2.1.

Hotărârea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal Prin Sentința civilă nr. 3256 din 9 iulie 2018, Curtea de Apel București a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, reținând în considerente că documentul constatator dedus judecății ține de executarea contractului de achiziție publică, prin urmare, în speță, devin aplicabile dispozițiile art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, care instituie competența materială exclusivă a tribunalului pentru soluționarea proceselor și cererilor privind executarea contractelor de achiziție publică.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, la data de 14.09.2018, sub Dosar nr. x/2018. 2.2. Hotărârea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal Prin Sentința civilă nr. 8281 din 11 decembrie 2018, Tribunalul București a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. A constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat, din oficiu, judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că actul administrativ contestat este un document constatator emis de pârât în calitate de autoritate contractantă, în conformitate cu dispozițiile art. 166 din H.G. nr. 395/2016, astfel încât, în raport de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare a cauzei revine Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin raportare la criteriul rangului autorității emitente, respectiv de autoritate publică centrală. II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență. Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc.

civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente. 1. Argumente de fapt și de drept relevant Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie. Înalta Curte constată că obiectul acțiunii deduse judecății vizează anularea unui act administrativ (documentul constatator final nr. x/20.07.2017) emis de pârât, în calitate de autoritate contractantă, referitor la îndeplinirea în totalitate a obligațiilor contractuale. Potrivit art. 166 alin. (1) lit. a) din H.G.

nr. 395/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractului de achiziție publică/acordului-cadru din Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice, "(1) Autoritatea contractantă are obligația de a emite documente constatatoare care conțin informații referitoare la îndeplinirea sau, după caz, neîndeplinirea obligațiilor contractuale de către contractant/contractant asociat și, dacă este cazul, la eventualele prejudicii, după cum urmează: a) pentru contractele de furnizare atribuite printr-o procedură de atribuire: în termen de 14 zile de la data finalizării livrării produselor care fac obiectul respectivului contract/contract subsecvent și, suplimentar, în termen de 14 zile de la data expirării perioadei de garanție tehnică a produselor în cauză;", iar la alin. (4) al aceluiași act normativ se arată că "(4) Documentele constatatoare emise de către autoritatea contractantă în conformitate cu prevederile alin. (1) și (3) pot fi contestate potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare." Din punct de vedere juridic, documentul constatator are rolul de a oferi informații ofertantului despre neîndeplinirea corespunzătoare a contractului finalizat și nu reprezintă o comunicare a intenției autorității contractante de încetare a contractului.

În cauza dedusă judecății, nu se pune problema executării contractului de achiziție publică, în sensul reținut de instanța de declinare, astfel încât să devină incidente dispozițiile art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, care instituie o competență materială exclusivă a tribunalului pentru soluționarea proceselor și cererilor privind executarea contractelor de achiziție publică. Actul administrativ contestat în cauză este un document constatator, eliberat în conformitate cu prevederile art. 166 alin. (1) lit. a) din H.G. nr. 395/2016, textul normativ făcând trimitere, pentru situația contestării conținutului acestuia, la dispozițiile generale în materia stabilirii competenței materiale a instanțelor de contencios administrativ, respectiv art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 instituie două criterii de determinare a competenței instanței de fond, respectiv criteriul valoric și criteriul rangului autorității emitente în cadrul sistemului administrativ. Având în vedere că actul administrativ contestat în cauza dedusă judecății este emis de o autoritate publică centrală, respectiv Inspectoratul General al Jandarmeriei Române, fără a privi vreo sumă din categoria celor pentru care competența materială se delimitează în funcție de criteriul valoric, competența materială revine curții de apel, în raport de rangul autorității publice emitente a actului administrativ contestat. 2. Temeiul legal al soluției adoptate Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc.

civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Societatea A. SRL și pe pârâtul Inspectoratul General al Jandarmeriei Române U.M. x București, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 aprilie 2019. GGC - GV