ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 930/2020

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Spitalul Clinic Militar de Urgență B. și Ministerul Apărării Naționale solicitând anularea statului de organizare nr. x/12.12.2018 în ceea ce privește măsura care a fost comunicată reclamantului prin adresa nr. x/29.01.2019; reluarea de către reclamant a exercitării funcției de director medical; obligarea pârâtului Spitalul Clinic Militar la plata drepturilor salariale de care reclamantul a fost lipsit.

2.1. Prin Sentința nr. 1315/17.10.2019 Tribunalul Iași a admis excepția necompetenței materiale și a dispus declinarea competenței în favoarea Curții de Apel Iași.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că emitentul actului administrativ este o autoritate publică centrală ceea ce atrage competența de soluționare a cauzei potrivit dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004 în favoarea curții de apel.

2.2. Prin Sentința nr. 153 din data de 3 decembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Iași, invocată din oficiu.

A fost declinată competența în favoarea Tribunalului Iași.

S-a constatat conflict negativ de competență, a fost suspendată judecata și înaintat dosarul cauzei Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.

Pentru a pronunța această sentință, curtea de apel a reținut că sentința Tribunalului Iași de declinare a competenței materiale, se plasează în afara cadrului legal din perspectiva momentului până la care instanța este obligată să își verifice propria competență, în raport de dispozițiile art. 131 din C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Înalta Curte urmează a dezlega regulatorul de competență în raport cu soluția adoptată prin Decizia nr. 31 din 11 noiembrie 2019 de Înalta Curte de Casație și Justiție Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii prin care s-a stabilit că În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 131 din C. proc. civ., instanța învestită prin hotărârea de declinare a competenței poate invoca necompetența materială procesuală dacă instanța care și-a declinat competența în favoarea sa nu a invocat excepția de necompetență în termenul legal, indiferent dacă această din urmă instanță se declarase sau nu competentă prin încheiere interlocutorie pronunțată potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ.

Din considerentele deciziei mai sus menționate rezultă că instanța care primește dosarul își poate invoca necompetența materială și poate declina competența instanței inițial investite pentru considerentul că aceasta a devenit competentă prin neinvocarea în termen a excepției de necompetență. Procedând astfel, aceasta nu se transformă într-o instanță de control judiciar, căci nu are a analiza aspecte privind nelegala compunere, respectarea principiilor dreptului al apărare și al contradictorialității etc., ci doar întrunirea condițiilor prevăzute expres de regulile de invocare a excepției necompetenței materiale procesuale.

A stabilit Înalta Curte că instanța care judecă conflictul de competență nu poate ignora faptul că instanța inițial învestită a devenit competentă, prin acoperirea necompetenței sale inițiale, neinvocate în termen, ci va trebui să-i trimită acesteia dosarul.

De asemenea, s-a reținut că neinvocarea în termen a excepției de necompetență constituie o consolidare a competenței în favoarea instanței sesizate, fapt ce nu poate fi ulterior ignorat.

Reținând că primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate și au pus inclusiv concluzii în fața Tribunalului Iași a fost 19.09.2019, termen la care instanța nu a tranșat deloc aspectul competenței sale generale, materiale sau teritoriale, ci doar la termenul din data de 17 octombrie 2019, în raport de considerentele Deciziei nr. 31/2019 și de dispozițiile art. 517 din C. proc. civ., care prevăd obligativitatea deciziilor pronunțate în interesul legii pentru instanțele de judecată

Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Spitalul Clinic Militar de Urgență B. Iași și Ministerul Apărării Naționale în favoarea Tribunalului Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 februarie 2020.

GGC - GV