ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4479/2020

Ședința publică din data de 17 septembrie 2020

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată inițial sub nr. x/2019 pe rolul Tribunalului București, secția a VIII a conflicte de muncă și asigurări sociale, reclamantul A. a chemat în judecată pârâtul Spitalul Clinic de Urgență București, solicitând obligarea acestuia la încadrarea pe funcția de medic primar în specialitatea cardiologie, începând cu data de 07.09.2015 (data eliberării certificatului de medic primar în specialitatea cardiologie seria x nr. x, eliberat la data de 07.09.2015 cu nr. x, emis în baza Ordinului Ministerului Sănătății nr. 1071/2015 de confirmare a gradului profesional de medic primar), ca urmare a promovării examenului din sesiunea iunie 2015și eliberării certificatului de medic primar în specialitatea cardiologie seria x nr. x, eliberat la data de 07.09.2015 cu nr. x emis în baza Ordinului Ministerului Sănătății nr. 1071/2015 de confirmare a gradului profesional de medic primar, sau începând cu orice altă dată ulterioară de la care ar fi trebui să fie încadrat pe funcția de medic primar în specialitatea cardiologie conform reglementarilor legale în vigoare, cu acordarea tuturor drepturilor salariale și a tuturor celorlalte drepturi, corespunzătoare gradului profesional de medic primar.

De asemenea, a solicitat să se dispună obligarea pârâtului la îndreptarea și rectificarea tuturor documentelor care-l privesc privind încadrarea ca medic specialist în specialitatea cardiologie, începând cu luna noiembrie 2008 până la încadrarea pe funcția de medic primar,

Ulterior, reclamantul și-a completat acțiunea, chemând în judecată și pârâtul Ministerul Sănătății, solicitând obligarea acestuia la aprobarea încadrării pe funcția de medic primar în specialitatea cardiologie, începând cu data de 07.09.2015 (data eliberării certificatului de medic primar în specialitatea cardiologie seria x nr. x, eliberat la data de 07.09.2015).

În susținerea cererii, reclamantul a arătat în esență că îndeplinește întrutotul condițiile prevăzute în Ordinul MS 1470/2011 pentru încadrarea pe funcția de medic primar în specialitatea cardiologie, începând cu data de 07.09.2015 (data eliberării certificatului de medic primar în specialitatea cardiologie seria x nr. x, eliberat la data de 07.09.2015 cu nr. x, emis în baza Ordinului Ministerului Sănătății nr. 1071/2015 de confirmare a gradului profesional de medic primar, ca urmare a promovării examenului din sesiunea iunie 2015 și eliberării certificatului de medic primar.

În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 204 din C. proc. civ., precum și pe dispozițiile legale din Codul muncii indicate.

Tribunalul a disjuns cererea completatoare formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății, înregistrându-se prezentul dosar nr. x/2019.

Ulterior, Tribunalul a suspendat judecata propriei cauze până la soluționarea definitivă a dosarului disjuns.

Prin sentința civilă nr. 6722 din 26.11.2019, în dosarul astfel disjuns, Tribunalul București, secția a VIII a conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția de necompetență materială.

A declinat competența materială de soluționare a cauzei formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății, în favoarea Curții de Apel București.

Prin sentința civilă nr. 643 din 23 iulie 2020, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu.

A declinat competența materială de soluționare a cauzei formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății, în favoarea Tribunalului București, secția a VIII a conflicte de muncă și asigurări sociale.

A constatat ivit conflictul negativ de competență.

A suspendat din oficiu judecata și a înaintat de îndată dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea conflictului negativ de competență ivit.

Fără cale de atac.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reține că cererea dedusă judecății (disjunsă din dosarul inițial nr. x/2019, aflat pe rolul Tribunalului București, secția a VIII a conflicte de muncă și asigurări sociale), are ca obiect obligarea pârâtului Ministerul Sănătății la aprobarea încadrării reclamantului A. pe funcția de medic primar în specialitatea cardiologie, începând cu data de 07.09.2015 (data eliberării certificatului de medic primar în specialitatea cardiologie seria x nr. x, eliberat la data de 07.09.2015).

Din analiza actelor de la dosar rezultă că reclamantul este medic la Spitalul Clinic de Urgență București, fiind încadrat cu contract de muncă în funcția de medic specialist începând cu data de 01.01.2008, în anul 2015, a obținut gradul de medic primar în specialitatea cardiologie prin promovarea examenului, fiind confirmat de Ministerul Sănătății prin Ordinul nr. 1071/2015, iar angajatorul Spitalul Clinic de Urgență București a emis Decizia nr. 1789 din 28 august 2019, prin care a încadrat pe reclamant în funcția de medic primar - specialitatea cardiologie, cu toate drepturile salariale decurgând din această încadrare, de la data emiterii deciziei de încadrare cu noul grad.

Hotărârea de declinare a Tribunalului este întemeiată pe faptul că, potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 144/2010, Ministerul Sănătății este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, iar potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în forma în vigoare la data sesizării instanței, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de (…) autoritățile publice centrale, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Natura raportului juridic care există între reclamant și Ministerul Sănătății, însă, trebuie stabilită având în vedere că simplul fapt că pârât este o autoritate centrală nu este de natură să atragă, prin el însuși, competența instanței de contencios administrativ, o autoritate publică nefiind angrenată doar în raporturi de drept administrativ, ci și de drept civil ori dreptul muncii.

Pentru a fi supus cenzurii instanței de contencios administrativ, refuzul de rezolvare a unei cereri presupune ca între petiționar și autoritatea căreia i se adresează cererea să existe un raport de drept administrativ, iar cererea să se refere la drepturi și obligații care să facă parte din obiectul unui astfel de raport juridic.

Astfel, reclamantul nu este funcționar public, ci este personal contractual, angajat cu contract individual de muncă, între el și Spitalul Clinic de Urgență București existând un raport de dreptul muncii, între reclamant și Ministerul Sănătății neexistând un raport de drept administrativ, ci unul de dreptul muncii.

După obținerea examenului, gradul de medic primar trebuie confirmat de Ministerul Sănătății, procedură prevăzută de Ordinul Ministerului Sănătății nr. 1470/2011 din 20 octombrie 2011 de aprobare a criteriilor privind angajarea și promovarea în funcții, grade și trepte profesionale a personalului contractual din unitățile sanitare publice din sectorul sanitar.

Din cuprinsul Ordinul nr. 1071/2015 al Ministerului Sănătății de confirmare a gradului profesional, rezultă clar că a fost emis în baza prevederilor de dreptul muncii.

Conform Notei la pct. I din Anexa la Ordinul Ministerului Sănătății nr. 1470/2011 din 20 octombrie 2011 de aprobare a criteriilor privind angajarea și promovarea în funcții, grade și trepte profesionale a personalului contractual din unitățile sanitare publice din sectorul sanitar:

a. Gradele profesionale obținute prin concurs de personalul de specialitate medico-sanitar cu studii superioare de la pozițiile 1, 2, 3, 4, 8, 9, 10 și 11 se confirmă prin ordin al ministrului sănătății.

b. Gradele profesionale obținute prin concurs de personalul de specialitate medico-sanitar cu studii superioare de la pozițiile 21 și 22, cu excepția fizicienilor, se confirmă prin ordin al ministrului sănătății.

c. Gradele profesionale de specialist și principal obținute prin examen de personalul de specialitate medico-sanitar cu studii superioare de la pozițiile 14, 15, 28, 31, 32 și 35, inclusiv fizicienii de la pozițiile 21 și 22, se confirmă prin act administrativ al conducătorului instituției publice cu personalitate juridică unde aceștia sunt angajați.

Așadar, pentru medicii care sunt prevăzuți la poziția 1, 2, 3, 4, 8, 9, 10 sau 11, gradul profesional se confirmă prin Ordin al Ministrului Sănătății, însă nu se face precizarea că această confirmare este act administrativ.

Doar pentru personalul de specialitate medico-sanitar cu studii superioare de la pozițiile 14, 15, 28, 31, 32 și 35, adică cei care sunt fiziokinetoterapeut, bioinginer medical, terapeut (ceea ce nu e cazul în speță), se arată expres că gradele profesionale se confirmă prin act administrativ, însă nu al Ministerului Sănătății, ci al conducătorului instituției publice cu personalitate juridică, ce este o instituție publică locală.

Prin urmare, nu există nicio prevedere legală expresă în sensul că actul de confirmare a gradului obținut prin examen de un medic este act administrativ, iar pe de altă parte raportul stabilit între reclamantul personal contractual și Ministerul Sănătății este un raport de dreptul muncii și nu unul de drept administrativ, astfel încât competența materială de soluționare a prezentei cauze revine Tribunalului București, secția a VIII a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea în favoarea Tribunalului București, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâtul Ministerul Sănătății în favoarea Tribunalului București, secția conflite de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 septembrie 2020.