ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 407/2020

Ședința publică din data de 28 ianuarie 2020

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de sub nr. x/2015 din 02.11.2015 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății și Ministrul Sănătății următoarele:

- să se constate că reclamantul este îndreptățit la confirmarea în grad de medic primar și, respectiv, la eliberarea certificatului de medic primar;

- obligarea pârâtului Ministrul Sănătății la confirmarea reclamantului în grad de medic primar;

- obligarea pârâtului Ministerul Sănătății la eliberarea certificatului de medic primar.

Prin sentința nr. 3142 pronunțată în data de 19 octombrie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive, tardivității și inadmisibilității, a admis acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății și Ministrul Sănătății, a obligat pârâții să emită un act administrativ prin care să confirme dobândirea de către reclamant a gradului profesional de medic primar în specializarea "Urologie", în urma promovării examenului din sesiunea " iunie 2014" și pârâții să plătească reclamantului suma de 50 de RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 au declarat recurs pârâții Ministerul Sănătății și Ministrul Sănătății, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. au solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca netemeinică.

Normele de drept material a căror aplicare greșită și încălcare o invocă recurentul Ministerul Sănătății se referă la prevederile Publicației de examen privind organizarea și desfășurarea examenului pentru obținerea gradului de medic, medic dentist respectiv farmacist primar, respectiv: la neîndeplinirea dispozițiilor referitoare la perioada de înscriere, precum și la neîndeplinirea condițiilor referitoare la dosarul de înscriere.

Astfel, în Publicația de concurs aferentă examenului de primariat din 2014 s-a prevăzut faptul că dosarele de înscriere pentru examen se depun la direcțiile de sănătate publică din centrele universitare, respectiv la direcțiile medicale ale ministerelor cu rețea sanitară proprie, în perioada 05-19 mai 2014.

Tot în Publicația de examen s-a prevăzut faptul că dosarul depus va cuprinde adeverința eliberată de unitatea sanitară respectivă din care să rezulte vechimea ca specialist, dar și taxa de 55o RON.

Întrucât intimatul nu a îndeplinit condițiile de concurs, acesta nu s-a regăsit în Lista candidaților înscriși la examenul pentru obținerea titlului de medic/medic dentist/farmacist primar din sesiunea 12 iunie 2014, iar acesta s-a prezentat la sala de concurs și a intrat la susținere, invocând faptul că din eroare numele său nu s-a aflata pe listă, deși acesta ar avea aprobarea în vederea participării.

Instanța de fond a omis să observe neîndeplinirea mai multor condiții de înscriere pe care le-a învederat pe fondul cauzei, care se referă la faptul că: intimatul a depus dosarul de înscriere la sediul Ministerului Sănătății și nu la sediul direcției de sănătate publică; dosarul nu cuprindea adeverința cu datele complete din care să rezulte vechimea ca specialist; taxa de examen a fost achitată la data de 26 mai 2014, după expirarea perioadei de depunere a dosarelor de înscriere.

În consecință, a solicitat admiterea recursului.

Prin recursul declarat, recurentul Ministrul sănătății, B., a apreciat că sentința primei instanțe este nelegală în condițiile în care intimatul a solicitat valorificarea unui drept presupus câștigat în urma concursului de primariat.

În cauza de față nu a fost identificat pârâtul ministrul sănătății astfel că a solicitat respingerea acțiunii în ceea ce privește pe ministrul sănătății.

Intimatul-reclamant a depus întâmpinare prin care a solicitat a se constata nulitatea recursului declarat de Ministerul Sănătății și, în subsidiar, respingerea ca nefondată a căii de atac.

În ceea ce privește recursul declarat de Ministrul Sănătății-B. a solicitând, în principal, respingerea ca inadmisibilă a căii de atac întrucât a înțeles să formuleze acțiunea în contradictoriu cu Ministrul Sănătății, atributul confirmării în grad de medic primar aparținând ministrului sănătății ia recursul a fost declarat de o persoană fizică, în nume propriu, persoană care nu a fost parte în proces.

În subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor

În ceea ce privește excepția nulității recursului declarat de recurentul Ministerul Sănătății, invocată de intimat, instanța a respins-o prin încheierea de ședință din data de 28.01.2020 considerând că, în cuprinsul cererii de recurs au fost indicate anumite aspecte care pot fi încadrate în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. referitor la pronunțarea hotărârii cu aplicarea greșită a normelor de drept material astfel că instanța de control judiciar poate trece la analiza incidenței acestora.

Referitor la excepția inadmisibilității recursului declarat de recurentul Ministrul Sănătății, invocată de intimat, instanța apreciază că este neîntemeiată întrucât recursul nu a fost declarat de persoana fizică, B., ci a fost declarat de Ministrul Sănătății, B. (ca și instituție). Chiar dacă exprimarea din preambul cererii de recurs poate da naștere la interpretări în ceea ce privește pe titularul cererii, instanța este datoare să interpreteze actul procedural în sensul real avut în vedere de parte și nu să respingă, de plano, cererea.

Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de casare invocate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate, potrivit considerentelor ce urmează.

Intimatul-reclamant a formulat cererea înregistrată sub nr. x/26.05.2014, în vederea înscrierii la examenul pentru obținerea gradului de medic primar din sesiunea " iunie 2014" organizat de Ministerul Sănătății.

Intimatul nu a fost înscris în listele cu candidații la concurs însă s-a prezentat la examen la Centrul din Craiova, la data de 18.06.2014 iar Comisia i-a permis să susțină examenul pe care l-a promovat.

În luna octombrie 2014 membrii comisiei de examinare au refăcut catalogul cu notele obținute de candidați, omițând a mai înscrie rezultatul obținut de intimat, în urma solicitării Ministerului Sănătății.

Prin adresa nr. x/24.01.2015, recurentul a comunicat intimatului că cererea de eliberare a certificatului de medic specialist a fost respinsă întrucât participarea sa la examenul de primariat a fost efectuată cu depășirea metodologiei de organizare și desfășurare a examenului de primariat, fără a fi precizate alte detalii.

Ca răspuns la plângerea prealabilă formulată de intimat, recurentul i-a comunicat, prin adresa nr. x/05.05.2015, că nu a figurat pe lista candidaților înscriși la examen, că a fost refăcut catalogul de către comisia de examen în care nu mai figura ca promovat, iar situația s-a datorat comisiei de examinare.

Din întâmpinarea formulată la dosarul de fond rezultă că motivul pentru care recurentul a refuzat să elibereze intimatului certificatul de medic specialist a fost faptul că acesta nu se regăsea în lista publicată pe pagina de internet a Ministerului Sănătății iar validarea examenului nu se poate face fără respectarea tuturor etapelor.

În acord cu instanța de fond, Înalta Curte constată că refuzul explicit exprimat de către recurentul-pârât a avut caracter nejustificat, în sensul dat de prevederile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.

Motivul invocat de recurent se referă la neîndeplinirea, de către intimat, a unor condiții formale de prezentare la examenul de primariat, motive care nu justifică respingerea cererii formulate de intimat, care a promovat examenul și a îndeplinit criteriile prevăzute de Ordinul Ministerului Sănătății nr. 1470/2011, iar eroarea comisiei de examinare nu se poate răsfrânge asupra situației profesionale a intimatului, rezultatul examenului producând efecte juridice.

Mai mult, din cele două răspunsuri comunicate intimatului nu rezultă care sunt motivele pentru care acesta nu s-a regăsit pe listele candidaților la concurs, instanța de fond deducând din răspunsul la interogatoriu administrat ca probă, că motivul neînscrierii intimatului în listă a fost că datele din adeverința eliberată de C. erau incomplete, respectiv nu se preciza exact data încadrării ca medic specialist urolog și nu se preciza norma de lucru ca medic specialist". S-a mai menționat, pe cererea de înscriere la examen că lipsește "adeverință cu data exactă a încadrării ca specialist urologie - câte ore pe zi".

Se observă astfel că, la întrebarea nr. 6 din interogatoriul propus de reclamant "Este adevărat că subsemnatul am figurat pe lista nominală a candidaților înscriși în vederea susținerii examenului de medic primar, sesiunea iunie 2014?", pârâtul a răspuns "Nu, din motivul menționat la răspunsul nr. 5, nu a figurat pe lista candidaților înscriși la examenul de medic primar din sesiunea iunie 2014".

Răspunsul de la întrebarea nr. 5 a fost dat în sensul că dosarul a fost transmis la Direcția generală resurse umane și certificare, unde a fost verificat și s-a constatat că datele din adeverința eliberată de C. erau incomplete, respectiv nu se preciza exact data încadrării ca medic specialist urologie și nu se preciza norma de lucru ca medic specialist.

În consecință, se reține că poziția procesuală a recurentului-pârât are un caracter echivoc, nefiind indicat ca și motiv al neînscrierii pe lista candidaților, faptul că cererea de înscriere ar fi fost depusă tardiv sau la o autoritate necompetentă sau că nu s-ar fi achitat taxa pentru participarea la examen, ci doar că adeverința prezentată nu era completă.

Verificând adeverința nr. x/16.05.2014 eliberată de C., se constată că intimatul, începând cu data de 01.06.2004, a îndeplinit alternativ funcțiile de medic director adjunct și medic specialist urologie, acumulând o vechime în muncă de 5 ani și 9 luni în funcția de medic specialist urologie, specialitate în care a fost confirmat prin Ordinul Ministerului Sănătății Publice nr. 561/2006.

În consecință, erau îndeplinite criteriile de vechime cerute de Ordinul Ministerului Sănătății menționat anterior, nefiind identificată o altă condiție legală, necesară a fi îndeplinită de intimatul-reclamant și nici obligativitatea menționării în cuprinsul adeverinței a numărului de ore pe zi, atât timp cât s-a adeverit clar că vechimea în funcția de medic specialist urologie a fost de 5 ani și 9 luni. Mai mult, nu exista nici un impediment în a se solicita intimatului completarea adeverinței cu date suplimentare, în cazul în care se considera necesar acest lucru, neputându-se respinge, de plano, cererea de înscriere la examen.

Ulterior, intimatul-reclamant a depus la dosarul de fond adeverința nr. x/31.05.2016 din care rezulta ca vechimea pe care o avea la data de 16.05.2014 era de 5 ani, 9 luni și 25 de zile cu normă întreagă de 8 ore pe zi, data încadrării ca medic specialist în specialitatea urologie fiind 06.06.2006, astfel că, în condițiile în care s-a fi solicitat completarea dosarului, se putea observa certitudinea datelor înscrise și faptul că intimatul îndeplinea condițiile de înscriere la examen.

Având în vedere că intimatul-reclamant îndeplinea criteriile cerute de actul normativ incident în speță pentru a participa la examen și faptul că a susținut examenul de primariat pe care l-a promovat cu media 8,33, potrivit catalogului inițial întocmit de comisia de examinare, este evident că refuzul recurentului de a confirma intimatul dobândirea gradului profesional de medic primar în specialitatea "Urologie" este nejustificat.

Motivele de recurs nu sunt întemeiate, nefiind identificată nicio încălcare sau aplicare greșită, de către prima instanță, a normelor materiale aplicabile în speță, motivația refuzului de a soluționa favorabil cererea intimatului fiind excedentară adreselor comunicate acestuia de către recurent.

Așa cum s-a argumentat mai-sus, motivul refuzului a fost depunerea unei adeverințe cu date incomplete, nefiind permisă suplinirea, de către autoritatea publică, în instanță, a motivelor avute în vedere la respingerea cererii întrucât instanța verifică justificarea răspunsului astfel cum a fost comunicat persoanei vătămate, strict prin prisma motivelor indicate în actele administrative contestate și prin prisma apărărilor formulate la judecarea cauzei pe fond.

Or, argumentarea juridică a recurentului care se bazează pe publicația de examen, se referă la motivele neînscrierii intimatului pe lista de candidați la examen și la procedura de examen or, ceea ce interesează în cauză este analiza îndeplinirii, de către intimat, a criteriilor în vederea confirmării dobândirii gradului profesional de medic primar în specialitatea "Urologie", respectiv vechimea în specialitate și promovarea examenului, ambele criterii fiind îndeplinite, instanța neputând lua în considerare refacerea catalogului de către comisia de examinare, această operațiune nefiind aptă de a produce vreun efect juridic.

În speța pendinte, intimatul reclamant a îndeplinit criteriile prevăzute de art. 4 alin. (2) din Ordinul nr. 1470/2011 și de pct. I, lit. A), pct. 1 din Anexa la Ordin, act normativ la care instanța de fond a făcut referire în considerentele hotărârii recurate, astfel că motivele de recurs prezentate nu sunt apte să conducă la reformarea sentinței.

În ceea ce privește recursul declarat de Ministrul Sănătății, instanța îl apreciază ca fiind nefondat.

Din dispozitivul sentinței recurate se observă că pârâtul a fost Ministrul Sănătății, în sens de instituție, avându-se în vedere prevederile art. I pct. 1 din O.U.G. nr. 6/2012, confirmarea în grad de medic specialist făcându-se prin ordin al ministrului sănătății, astfel că este irelevant ce persoană exercita, în mod efectiv, funcția de ministru al sănătății, la momentul introducerii acțiunii.

Reclamantul nu a înțeles să cheme în judecată o anume persoană fizică, pentru a se face aplicarea dispozițiilor art. 194 lit. a) din C. proc. civ., ci instituția ministrului sănătății, potrivit atribuțiilor legale pe care le are.

În consecință, în mod corect prima instanță a obligat pe ambii pârâți la plata cheltuielilor de judecată către reclamant. Problemele învederate de către recurent antamează, de fapt, modalitatea în care se va executa sentința recurată, aspecte ce exced limitelor unei cereri de recurs.

Având în vedere aceste considerente, apreciind că, în raport de criticile invocate nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se vor respinge recursurile declarate ca nefondate, în baza prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004.

Potrivit art. 453 C. proc. civ., fiind părți care au pierdut procesul, se vor obliga recurenții-pârâți la plata, către intimatul-reclamant, a sumei de 3.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția inadmisibilității recursului declarat de pârâtul Ministrul Sănătății, invocată de intimatul-reclamant A..

Respinge recursurile declarate de pârâții Ministerul Sănătății și Ministrul Sănătății împotriva sentinței nr. 3142 din 19 octombrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Obligă recurenții-pârâți Ministerul Sănătății și Ministrul Sănătății la plata către intimatul-reclamant A. a sumei de 3000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 ianuarie 2020.