ÎCCJ, decizie (scj.ro #84451)

Omor. Furt. Omor deosebit de grav. Mobilul

infracțiunilor

Cuprins

pe materii

:  Drept penal. Partea specială. Omorul. Furtul

Indice

alfabetic

: Drept penal

-

omor

-

omor

deosebit de grav

-

furt

-

tâlhărie

-

mobil

C. pen

., art. 174, art. 176 lit.

d), art. 208, art. 211

Uciderea în urma unei certe între foști concubini și apoi însușirea de către

inculpat a unor obiecte ale victimei, nu confirmă neîndoielnic intenția

acestuia de a o ucide pentru a săvârși o tâlhărie. Nefiind stabilit un atare

mobil, faptele se încadrează în infracțiunile de omor prevăzută în art. 174 și

de furt prevăzută în art. 208 alin. (1) C. pen.

I.C.C.J., secția penală,

decizia nr. 5931 din 21 octombrie 2005

Prin sentința nr. 469 din 7 aprilie 2005, Tribunalul București, secția I

penală, a condamnat pe inculpatul C.N. pentru săvârșirea infracțiunilor de omor

prevăzută în art. 174 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din

infracțiunea de omor deosebit de grav prevăzută în art. 174 raportat la art.

176 lit. d) din același cod, și de furt prevăzută în art. 208 alin. (1), prin

schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie prevăzută în art.

211 alin. (3) lit. c) C. pen.

Instanța a reținut că, la 22 mai 2002, inculpatul, care avusese anterior o

relație extraconjugală cu victima, a mers la domiciliul acesteia unde, în urma

unor certuri, folosind cablul telefonului a strangulat femeia, care a decedat.

După săvârșirea omorului, inculpatul a sustras telefonul fix, un telefon mobil

și bijuteriile din aur aflate asupra victimei.

Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia nr. 565 din 25 iulie

2005, a respins apelurile inculpatului și al părților civile.

Inculpatul și părțile civile au declarat recurs împotriva deciziei, primul cu

motivarea că nu a comis fapta, iar părțile civile susținând că faptele

inculpatului constituie infracțiunile de omor deosebit de grav și tâlhărie.

Recursurile nu sunt fondate.

Atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății au fost

administrate probe pertinente din care rezultă, neîndoielnic, săvârșirea

faptelor de către inculpat astfel cum au fost reținute de instanțe.

Motivul de recurs susținut de părțile civile, cu privire la greșita încadrare

juridică a faptei, este lipsită de temei.

Prima instanță a stabilit că probele administrate nu au dus la concluzia că

mobilul omorului ar fi fost jaful și că hotărârea de însușire a unor bunuri

aflate asupra victimei a fost ulterioară uciderii acesteia, inculpatul urmărind

probabil să însceneze o tâlhărie comisă de altul ca mobil al omorului.

Se constată, deci, că prima instanță, în baza probelor administrate a stabilit

temeinic faptele inculpatului și, procedând la schimbarea încadrării juridice

în sensul menționat, a stabilit corect, sub toate elementele lor constitutive,

cele două infracțiuni pentru care a dispus condamnarea.

În consecință, recursurile declarate de procuror și de părțile civile au fost

respinse.