ÎCCJ, decizie (scj.ro #84451)

Omor. Furt. Omor deosebit de grav. Mobilul infracțiunilor Cuprins pe materii : Drept penal. Partea specială. Omorul. Furtul Indice alfabetic : Drept penal - omor - omor deosebit de grav - furt - tâlhărie - mobil C. pen ., art. 174, art. 176 lit. d), art. 208, art. 211 Uciderea în urma unei certe între foști concubini și apoi însușirea de către inculpat a unor obiecte ale victimei, nu confirmă neîndoielnic intenția acestuia de a o ucide pentru a săvârși o tâlhărie. Nefiind stabilit un atare mobil, faptele se încadrează în infracțiunile de omor prevăzută în art. 174 și de furt prevăzută în art. 208 alin. (1) C. pen. I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 5931 din 21 octombrie 2005 Prin sentința nr. 469 din 7 aprilie 2005, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat pe inculpatul C.N.

pentru săvârșirea infracțiunilor de omor prevăzută în art. 174 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor deosebit de grav prevăzută în art. 174 raportat la art. 176 lit. d) din același cod, și de furt prevăzută în art. 208 alin. (1), prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie prevăzută în art. 211 alin. (3) lit. c) C. pen. Instanța a reținut că, la 22 mai 2002, inculpatul, care avusese anterior o relație extraconjugală cu victima, a mers la domiciliul acesteia unde, în urma unor certuri, folosind cablul telefonului a strangulat femeia, care a decedat. După săvârșirea omorului, inculpatul a sustras telefonul fix, un telefon mobil și bijuteriile din aur aflate asupra victimei.

Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia nr. 565 din 25 iulie 2005, a respins apelurile inculpatului și al părților civile. Inculpatul și părțile civile au declarat recurs împotriva deciziei, primul cu motivarea că nu a comis fapta, iar părțile civile susținând că faptele inculpatului constituie infracțiunile de omor deosebit de grav și tâlhărie. Recursurile nu sunt fondate. Atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății au fost administrate probe pertinente din care rezultă, neîndoielnic, săvârșirea faptelor de către inculpat astfel cum au fost reținute de instanțe. Motivul de recurs susținut de părțile civile, cu privire la greșita încadrare juridică a faptei, este lipsită de temei.

Prima instanță a stabilit că probele administrate nu au dus la concluzia că mobilul omorului ar fi fost jaful și că hotărârea de însușire a unor bunuri aflate asupra victimei a fost ulterioară uciderii acesteia, inculpatul urmărind probabil să însceneze o tâlhărie comisă de altul ca mobil al omorului. Se constată, deci, că prima instanță, în baza probelor administrate a stabilit temeinic faptele inculpatului și, procedând la schimbarea încadrării juridice în sensul menționat, a stabilit corect, sub toate elementele lor constitutive, cele două infracțiuni pentru care a dispus condamnarea. În consecință, recursurile declarate de procuror și de părțile civile au fost respinse.