ÎCCJ, decizie (scj.ro #82367)

Imobil preluat de stat prin expropriere. Notificare a deținătorului imobilului pentru măsuri reparatorii conform Legii nr. 10/2001, republicată. Caracterul termenului prevăzut de art. 22 al legii Cuprins pe materii : Drept civil. Dreptul de proprietate. Imobil preluat de stat prin expropriere. Notificarea deținătorului imobilului pentru măsuri reparatorii.

Natura termenului de notificare prevăzut de art. 22 al Legii nr. 10/2001, republicată Index alfabetic : Drept civil - imobil preluat de stat (prin expropriere) - măsuri reparatorii (reglementate prin Legea nr. 10/2001) - notificarea deținătorului imobilului (pentru măsuri reparatorii) - termenul de notificare (natura terenului) Legea nr. 10/2001 , art. 21 Termenul, prevăzut în art.22 al Legii nr. 10/2001,(fost art.21) de notificare a deținătorului imobilului, pentru măsuri reparatorii, este de decădere cu sancțiunea arătată în alineatul (5) al textului menționat – iar nu de prescripție – astfel că nu este susceptibil de suspendare, întrerupere sau de repunere în termen . I.C.C.J., secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 6766 din 15 septembrie 2005 La 10 februarie 2004, contestatoarea R.E., a solicitat anularea dispoziției nr.7 din 5 ianuarie 2004, emisă de primarul Municipiului Roman, prin care i s-a respins ca tardiv formulată notificarea înregistrată la nr.45/2003 și repunerea în termenul de introducere a notificării prin care se cer măsuri reparatorii pentru un imobil situat în Roman, expropriat din patrimoniul mamei sale, N.T.

decedată în spital la 5 decembrie 2002, după o lungă suferință. Contestatoarea a susținut că starea prelungită de boală din familia sa a pus-o în imposibilitate de a depune notificarea în termenul prevăzut de art.21 din Legea nr.10/2001, astfel că a solicitat repunerea în termenul de a formula notificare. Tribunalul Neamț, prin sentința civilă nr.154/C/ din 5.04.2004, a admis contestația, a anulat dispoziția primarului, a repus contestatoarea în termenul de depunere a notificării și a dispus ca primarul Municipiului Roman să se pronunțe pe fondul cererii.

Instanța de fond a reținut, în esență, că termenul în discuție este termen de prescripție, susceptibil de suspendare sau întrerupere, ca și repunerea în termen; că, față de împrejurarea de forță majoră, dovedită pentru perioada august 2001-3.03.2003, constând în boala prelungită, decesul mamei, intervenția chirurgicală, perioada postoperatorie, instanța a apreciat că termenul a fost suspendat, iar notificarea formulată la 7.08.2003, se încadrează în perioada legală, prorogarea momentului împlinirii termenului de prescripție petrecându-se la 14.08.2003. Împotriva sentinței, a declarat apel primarul Municipiului Roman, criticând-o ca nelegală, întrucât termenul prevăzut de art.21 alin (5) din legea nr.10/2001 este un termen de decădere, iar perioada de boală invocată de contestatoare o privește pe mama sa, iar notificarea putea fi formulată și prin procurator.

Curtea de Apel Bacău, secția civilă, prin decizia nr.1118 din 14 iulie 2004, a admis apelul, a schimbat în tot sentința și a respins contestația ca nefondată, cu motivarea că, termenul, prevăzut de art.21 alin (1) din Legea nr.10/2001, este un termen de decădere, nefiind susceptibil de întrerupere, suspendare sau repunere în termen. Împotriva deciziei a declarat recurs contestatoarea, susținând că decăderea instituită prin dispozițiile art.21 alin (5) din Legea nr.10/2001, poate fi evitată prin acordarea repunerii în termen în condițiile art.103 C.proc.civ. Că, în cauză, există temeiuri pentru a se considera că atât T.N. (titulara dreptului) cât și succesoarea acesteia (recurenta) au fost împiedecate să exercite dreptul prin formularea notificării dintr-o cauză mai presus de voința lor (stare de boală, repetatele internări și decesul autoarei).

Recurenta contestatoare a mai arătat că imposibilitatea formulării notificării în perioada următoare datei de 17 martie 2002, s-a materializat în incertitudinea juridică a dreptului său succesoral, dată fiind judecata partajului în contradictoriu cu ceilalți copii ai autoarei sale. Recursul nu este fondat. Termenul prevăzut de art.21 alin (1) din Legea nr.10/2001, pentru notificarea persoanei juridice deținătoare este un termen de decădere și nu de prescripție extinctivă, cum greșit a statuat prima instanță. Sancțiunea nerespectării termenului pentru înregistrarea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent. Spre deosebire de termenele de prescripție extinctivă, termenele de decădere sunt mai riguroase, nesusceptibile de suspendare, întreruperi sau repunere în termen.

Sancțiunea decăderii constă în stingerea dreptului subiectiv neexercitat în termenul stabilit de lege, pe când prescripția extinctivă stinge dreptul material la acțiune. Forța majoră, este un caz de suspendare a cursului prescripției, neputând fi aplicabilă în speța de față. Termenul prevăzut de art.21 alin. (5) din Legea nr.10/2001, este incompatibil cu instituția repunerii în termen. Rațiunea pentru care a fost instituit ca fiind termen de decădere rezultă din preocuparea legiuitorului de a dinamiza procedurile de punere în aplicare și finalizare a operațiunilor de retrocedare în natură sau prin echivalent a bunurilor trecute în proprietatea statului sau preluate în orice mod de acesta. Pentru aceste considerente, recursul a fost respins.