ÎCCJ, decizie (scj.ro #82367)

Imobil

preluat de stat prin expropriere. Notificare a deținătorului imobilului pentru

măsuri reparatorii conform Legii nr. 10/2001, republicată. Caracterul

termenului prevăzut de art. 22 al legii

Cuprins pe materii

:  Drept civil. Dreptul

de proprietate. Imobil preluat de stat prin expropriere. Notificarea

deținătorului imobilului pentru măsuri reparatorii. Natura termenului de

notificare prevăzut de art. 22 al Legii nr. 10/2001, republicată

Index alfabetic

: Drept civil

-

imobil

preluat de stat (prin expropriere)

-

măsuri

reparatorii (reglementate prin Legea nr. 10/2001)

-

notificarea

deținătorului imobilului (pentru măsuri reparatorii)

-

termenul de

notificare (natura terenului)

Legea nr. 10/2001

, art. 21

Termenul, prevăzut în art.22 al Legii nr. 10/2001,(fost art.21) de

notificare a deținătorului imobilului, pentru măsuri reparatorii, este de

decădere cu sancțiunea arătată în alineatul (5) al textului menționat – iar nu

de prescripție – astfel că nu este susceptibil de suspendare, întrerupere sau

de repunere în termen

.

I.C.C.J., secția civilă și de proprietate

intelectuală,

decizia nr. 6766 din 15 septembrie 2005

La 10 februarie 2004, contestatoarea R.E., a solicitat anularea dispoziției

nr.7 din 5 ianuarie 2004, emisă de primarul Municipiului Roman, prin care i s-a

respins ca tardiv formulată notificarea înregistrată la nr.45/2003 și repunerea

în termenul de introducere a notificării prin care se cer măsuri reparatorii

pentru un imobil situat în Roman, expropriat din patrimoniul mamei sale, N.T.

decedată în spital la 5 decembrie 2002, după o lungă suferință.

Contestatoarea a susținut că starea  prelungită de boală din familia sa a

pus-o în imposibilitate de a depune notificarea în termenul prevăzut de art.21

din Legea nr.10/2001, astfel că a solicitat repunerea în termenul de a formula

notificare.

Tribunalul Neamț, prin sentința civilă nr.154/C/ din 5.04.2004, a admis

contestația, a anulat dispoziția primarului,  a repus contestatoarea în

termenul de depunere a notificării și a dispus ca primarul Municipiului Roman

să se pronunțe pe fondul cererii.

Instanța de fond a reținut, în esență, că termenul în discuție   este

termen de prescripție, susceptibil de suspendare sau întrerupere, ca și

repunerea în termen; că, față de împrejurarea de forță majoră, dovedită

pentru  perioada august 2001-3.03.2003, constând în boala prelungită,

decesul mamei, intervenția chirurgicală, perioada postoperatorie, instanța a

apreciat că termenul a fost suspendat, iar notificarea formulată la 7.08.2003,

se încadrează în perioada legală, prorogarea momentului împlinirii termenului

de prescripție petrecându-se la 14.08.2003.

Împotriva sentinței, a declarat apel primarul Municipiului Roman, criticând-o

ca nelegală, întrucât termenul prevăzut de art.21 alin (5) din legea nr.10/2001

este un termen de decădere, iar perioada de boală invocată de contestatoare o

privește pe mama sa, iar notificarea putea fi formulată și prin procurator.

Curtea de Apel Bacău, secția civilă, prin decizia nr.1118 din 14 iulie 2004, a

admis apelul,  a schimbat în tot sentința și a respins contestația ca

nefondată,  cu motivarea că, termenul,   prevăzut de art.21 alin

(1) din Legea nr.10/2001, este un termen de decădere, nefiind susceptibil de

întrerupere, suspendare sau repunere în termen.

Împotriva deciziei a declarat recurs contestatoarea,

susținând  că decăderea instituită prin dispozițiile art.21 alin (5) din

Legea nr.10/2001, poate fi evitată prin  acordarea repunerii în termen în

condițiile art.103 C.proc.civ. Că, în cauză, există temeiuri pentru a se

considera că atât T.N. (titulara dreptului) cât și succesoarea acesteia

(recurenta) au fost împiedecate să exercite dreptul prin formularea notificării

dintr-o cauză mai presus de voința lor (stare de boală,  repetatele

internări și decesul autoarei).

Recurenta contestatoare a mai arătat că imposibilitatea formulării notificării

în perioada următoare datei de 17 martie 2002, s-a materializat în

incertitudinea juridică a dreptului său succesoral, dată fiind judecata

partajului în contradictoriu cu ceilalți copii ai autoarei sale.

Recursul nu este fondat.

Termenul prevăzut de art.21 alin (1) din Legea nr.10/2001, pentru notificarea

persoanei juridice deținătoare este un termen de decădere și nu de prescripție

extinctivă, cum greșit a statuat prima instanță.

Sancțiunea nerespectării termenului pentru înregistrarea notificării atrage

pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau

prin echivalent.

Spre deosebire de termenele de prescripție extinctivă, termenele de decădere

sunt mai riguroase, nesusceptibile de suspendare, întreruperi sau repunere în

termen.

Sancțiunea decăderii constă în stingerea dreptului subiectiv neexercitat în

termenul stabilit de lege, pe când prescripția extinctivă stinge dreptul material

la acțiune.

Forța majoră, este un caz de suspendare a cursului prescripției, neputând fi

aplicabilă în speța de față.

Termenul prevăzut de art.21 alin. (5) din Legea nr.10/2001, este incompatibil

cu instituția repunerii în termen.

Rațiunea pentru care a fost instituit ca fiind termen de decădere rezultă din

preocuparea legiuitorului de a  dinamiza procedurile de punere în aplicare

și finalizare a operațiunilor de retrocedare în natură sau prin echivalent a

bunurilor trecute în proprietatea statului sau preluate în orice mod de acesta.

Pentru aceste considerente, recursul a fost respins.