ÎCCJ, decizie (scj.ro #82127)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #82127) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Acțiune pentru anularea deciziei/dispoziției emisă de primar.
Termenul de decădere instituit prin
art
. 21 (în
prezent
art
. 22) din Legea
nr
.
10/2001.
Neprelungirea
termenului de depunere a
notificării prin Legea
nr
. 247/2005.
Cuprins
pe materii.
Drept civil. Drept de proprietate.
Acțiune pentru anularea deciziei/dispoziției emisă de primar. Termenul de decădere
instituit prin
art
. 21 (în prezent
art
. 22) din Legea
nr
. 10/2001.
Neprelungirea
termenului de depunere a notificării prin
Legea
nr
. 247/2005.
Index
alfabetic. Drept civil
-
Imobil preluat în mod abuziv de stat;
-
Acțiune pentru anularea deciziei/dispoziției primarului;
-
Termen de decădere instituit prin
art
.
21( în prezent
art
. 22) din Legea
nr
.
10/2001;
-
Neprelungirea
termenului prevăzut de
art
. 21 prin Legea
nr
. 247/2005.
Legea
nr
. 10/2001:
art
.
21
Legea
nr
. 247/2005
Legea nr.247/2005 privind reforma în domeniile
proprietății și justiției aduce o serie de modificări și completări Legii
nr.10/2001, evidențiate punctual prin Titlul I. Aceste modificări nu se referă
însă la art.21 din legea nr.10/2001 care prevede obligativitatea adresării
notificării în termenul prelungit până la 12 luni, respectiv până la data de 14
februarie 2002. Termenul de decădere instituit prin dispozițiile art.21
alin.(1), actualmente art.22, din Legea nr.10/2001, modificată și completată,
nu a fost modificat prin Legea nr.247/2005, și ca atare nu poate fi vorba de o
repunere în termen.
Î.C.C.J
., Secția civilă și de proprietate
intelectuală, decizia
nr
. 5081 din 25 mai 2006.
Prin acțiunea depusă la Tribunalul
Maramureș
R.V
. a solicitat anularea dispoziției nr.11 din 13
ianuarie 2005 emisă de primarul municipiului Sighetu-Marmației prin care i-a
fost respinsă notificarea vizând restituirea în natură a unui imobil situat în
Sighetu-Marmației,
str
.
M.V
.
nr.7, cu restituirea despăgubirilor primite în temeiul Legii nr.112/1995 ori
acordarea de despăgubiri pentru acest bun.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că în mod greșit i-a
fost respinsă notificarea cu motivarea că a fost depusă după expirarea
termenului stabilit prin legea nr.10/2001, întrucât el a înaintat Primăriei
Sighetu-Marmației două notificări, cu nr.4264 și respectiv323 ambele în
anul 2002, una din acestea referindu-se la imobilul în cauză, pentru care i-au
fost acordate despăgubiri în baza Legii nr.112/1995, dar pe care este dispus să
le restituie.
Prin sentința civilă nr.342 din 27 mai 2005 pronunțată de
Tribunalul
Maramureș
plângerea a fost respinsă ca
nefondată
.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin Hotărârea
nr.136/A/1996 a Consiliului județean
Maramureș
–
Comisia pentru Legea nr.112/1995,
R.V
. a primit
despăgubiri pentru imobilul situat în
str
.
M.V
. nr.7, municipiul Sighetu-Marmației, fostă proprietate
a unchiului său
U.I
., despăgubiri pe care acestea
le-a și încasat.
La data de 31 ianuarie 2002 petentul a depus o notificare prin
care solicita restituirea unui imobil în care a funcționat Banca
Maramureș
. Întrucât dosarul nu era complet, primăria a
solicitat completarea acestuia cu anumite acte pe care petentul le-a depus la
data de 12 martie 2003, prin mandatar. În scrisoarea de depunere a acestor acte
petentul solicită restituirea în natură a imobilelor aflate în patrimoniul
băncii la data naționalizării, iar în partea finală se preciza că solicită și
restituirea imobilului din
str
.
M.V
.
nr
. 7, indicând valoarea acestuia. Pentru aceleași
imobile a depus notificare și numita
A.Z.E
. care a
solicitat despăgubiri bănești. Prin dispoziția nr.11 din 13 ianuarie 2005 emisă
de Primarul municipiului Sighetu-Marmației au fost respinse ambele notificări,
cu motivarea că
A.Z.E
. nu a făcut dovada calității de
moștenitor iar notificarea lui
R.V
. pentru imobilul
în cauză a fost depusă tardiv, la data de 12 martie 2003.
Reclamantul
R.V.a
declarat apel
împotriva sentinței pronunțată în cauză, susținând că el a adresat Primăriei
Sighetu-Marmației două notificări, înregistrate sub nr.4264 și respectiv nr.323
în anul 2002, în termenul prevăzut de art.21 din Legea nr.10/2001.
Prin decizia civilă nr.777/A din 21 septembrie 2005 pronunțată
de Curtea de Apel
Cluj
s-a respins ca
nefondat
apelul.
În motivarea acestei decizii s-a reținut că prin notificarea
înregistrată sub nr.4264 din 31 ianuarie 2002 reclamantul a solicitat
revendicarea imobilului situat în
str
.
I.M
. nr.32; ulterior, la data de 12 martie 2003 el a trimis
la dosarul cuprinzând notificarea inițială nr.4264/ 323/2002, o precizare cu
privire la restituirea imobilelor aflate în patrimoniul băncii la data
naționalizării, iar în final a
aratat
că solicită și
restituirea în natură a casei, curții și grădinii din
str
.
M. V.nr.7; în raport de această împrejurare s-a arătat că reclamantul nu a
formulat și depus în termenul imperativ de decădere notificare cu privire la
imobilul în litigiu.
Împotriva deciziei pronunțate în apel a declarat recurs
reclamantul, susținând în esență că ambele instanțe au interpretat greșit
solicitările sale care își găsesc temeiul legal în dispozițiile art.20 alin.2
din Legea nr.10/2001, și l-au privat astfel de despăgubiri la valoarea reală a
imobilului solicitat. S-a mai susținut
deasemeni
că,
prin Legea nr.247/2005 a avut loc o repunere în termen legală și prin urmare,
respingerea acțiunii ca tardivă nu se mai justifică în condițiile actuale.
Recursul declarat în cauză este
nefondat
.
Solicitarea reclamantului cu privire la restituirea imobilului
din
str
. M. V.nr.7, în natură sau prin despăgubiri, a
fost respinsă prin dispoziția primarului, menținută de instanțe, cu motivarea
că notificarea a fost tardiv formulată. Ca atare, criticile aduse hotărârilor
trebuieau
să vizeze acest aspect. Prin recursul în cauză,
în susținerea respectivei critici se invocă apariția Legii nr.247/2005, prin
care, în opinia recurentului, a avut loc o repunere în termen legală, astfel că
nu se mai justifică respingerea acțiunii ca tardivă.
Această critică însă nu poate fi primită.
Legea nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și
justiției aduce o serie de modificări și completări Legii nr.10/2001,
evidențiate punctual prin Titlul I al legii. Aceste modificări nu se referă
însă la art.21 din legea nr.10/2001 care prevede obligativitatea adresării
notificării în termenul prelungit până la 12 luni, respectiv până la data de 14
februarie 2002. Termenul de decădere instituit prin dispozițiile art.21
alin(1), actualmente art.22, din Legea nr.10/2001, modificată și completată nu
a fost modificat prin Legea nr.247/2005, și ca atare nu poate fi vorba de o
repunere în termen, în sensul susținerilor recurentului.
Instanțele care s-au pronunțat anterior în cauză au reținut în mod
corect că cererea pentru restituirea imobilului în litigiu, respectiv cel
situat în
str
. M.
Viteazu
nr.7 a fost formulată tardiv abia la data de 12 martie 2003, deci după
expirarea termenului prevăzut de lege în acest sens.
Numerele 4264 și respectiv323 înregistrate în anul 2002 despre
care recurentul-reclamant a susținut că reprezintă două notificări adresate
pentru două imobile diferite, se referă de fapt la singura notificare adresată
de acesta, prin care a solicitat numai restituirea imobilului din
str
. Iuliu
Maniu
nr.32.
Reținând că respingerea contestației s-a dispus în mod corect
întrucât notificarea a fost tardiv formulată, deci prin
neîndeplinirea
unei condiții imperative, este de prisos a analiza prima critică din motivele
de recurs referitoare la
petitul
secundar al cererii
introductive, care privește fondul cauzei,
neanalizat
nici de instanțele anterioare, din același motiv.
Față de toate considerentele expuse, Înalta Curte a respins ca
nefondat
recursul declarat în cauză.