ÎCCJ, decizie (scj.ro #82127)

Acțiune pentru anularea deciziei/dispoziției emisă de primar. Termenul de decădere instituit prin art . 21 (în prezent art . 22) din Legea nr . 10/2001. Neprelungirea termenului de depunere a notificării prin Legea nr . 247/2005. Cuprins pe materii. Drept civil. Drept de proprietate. Acțiune pentru anularea deciziei/dispoziției emisă de primar. Termenul de decădere instituit prin art . 21 (în prezent art . 22) din Legea nr . 10/2001. Neprelungirea termenului de depunere a notificării prin Legea nr . 247/2005. Index alfabetic. Drept civil - Imobil preluat în mod abuziv de stat; - Acțiune pentru anularea deciziei/dispoziției primarului; - Termen de decădere instituit prin art . 21( în prezent art . 22) din Legea nr . 10/2001; - Neprelungirea termenului prevăzut de art . 21 prin Legea nr . 247/2005.

Legea nr . 10/2001: art . 21 Legea nr . 247/2005 Legea nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției aduce o serie de modificări și completări Legii nr.10/2001, evidențiate punctual prin Titlul I. Aceste modificări nu se referă însă la art.21 din legea nr.10/2001 care prevede obligativitatea adresării notificării în termenul prelungit până la 12 luni, respectiv până la data de 14 februarie 2002. Termenul de decădere instituit prin dispozițiile art.21 alin.(1), actualmente art.22, din Legea nr.10/2001, modificată și completată, nu a fost modificat prin Legea nr.247/2005, și ca atare nu poate fi vorba de o repunere în termen.

Î.C.C.J ., Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr . 5081 din 25 mai 2006. Prin acțiunea depusă la Tribunalul Maramureș R.V . a solicitat anularea dispoziției nr.11 din 13 ianuarie 2005 emisă de primarul municipiului Sighetu-Marmației prin care i-a fost respinsă notificarea vizând restituirea în natură a unui imobil situat în Sighetu-Marmației, str . M.V . nr.7, cu restituirea despăgubirilor primite în temeiul Legii nr.112/1995 ori acordarea de despăgubiri pentru acest bun. În motivarea cererii reclamantul a arătat că în mod greșit i-a fost respinsă notificarea cu motivarea că a fost depusă după expirarea termenului stabilit prin legea nr.10/2001, întrucât el a înaintat Primăriei Sighetu-Marmației două notificări, cu nr.4264 și respectiv323 ambele în anul 2002, una din acestea referindu-se la imobilul în cauză, pentru care i-au fost acordate despăgubiri în baza Legii nr.112/1995, dar pe care este dispus să le restituie.

Prin sentința civilă nr.342 din 27 mai 2005 pronunțată de Tribunalul Maramureș plângerea a fost respinsă ca nefondată . Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin Hotărârea nr.136/A/1996 a Consiliului județean Maramureș – Comisia pentru Legea nr.112/1995, R.V . a primit despăgubiri pentru imobilul situat în str . M.V . nr.7, municipiul Sighetu-Marmației, fostă proprietate a unchiului său U.I ., despăgubiri pe care acestea le-a și încasat. La data de 31 ianuarie 2002 petentul a depus o notificare prin care solicita restituirea unui imobil în care a funcționat Banca Maramureș . Întrucât dosarul nu era complet, primăria a solicitat completarea acestuia cu anumite acte pe care petentul le-a depus la data de 12 martie 2003, prin mandatar.

În scrisoarea de depunere a acestor acte petentul solicită restituirea în natură a imobilelor aflate în patrimoniul băncii la data naționalizării, iar în partea finală se preciza că solicită și restituirea imobilului din str . M.V . nr . 7, indicând valoarea acestuia. Pentru aceleași imobile a depus notificare și numita A.Z.E . care a solicitat despăgubiri bănești. Prin dispoziția nr.11 din 13 ianuarie 2005 emisă de Primarul municipiului Sighetu-Marmației au fost respinse ambele notificări, cu motivarea că A.Z.E . nu a făcut dovada calității de moștenitor iar notificarea lui R.V . pentru imobilul în cauză a fost depusă tardiv, la data de 12 martie 2003. Reclamantul R.V.a declarat apel împotriva sentinței pronunțată în cauză, susținând că el a adresat Primăriei Sighetu-Marmației două notificări, înregistrate sub nr.4264 și respectiv nr.323 în anul 2002, în termenul prevăzut de art.21 din Legea nr.10/2001.

Prin decizia civilă nr.777/A din 21 septembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Cluj s-a respins ca nefondat apelul. În motivarea acestei decizii s-a reținut că prin notificarea înregistrată sub nr.4264 din 31 ianuarie 2002 reclamantul a solicitat revendicarea imobilului situat în str . I.M . nr.32; ulterior, la data de 12 martie 2003 el a trimis la dosarul cuprinzând notificarea inițială nr.4264/ 323/2002, o precizare cu privire la restituirea imobilelor aflate în patrimoniul băncii la data naționalizării, iar în final a aratat că solicită și restituirea în natură a casei, curții și grădinii din str . M. V.nr.7; în raport de această împrejurare s-a arătat că reclamantul nu a formulat și depus în termenul imperativ de decădere notificare cu privire la imobilul în litigiu.

Împotriva deciziei pronunțate în apel a declarat recurs reclamantul, susținând în esență că ambele instanțe au interpretat greșit solicitările sale care își găsesc temeiul legal în dispozițiile art.20 alin.2 din Legea nr.10/2001, și l-au privat astfel de despăgubiri la valoarea reală a imobilului solicitat. S-a mai susținut deasemeni că, prin Legea nr.247/2005 a avut loc o repunere în termen legală și prin urmare, respingerea acțiunii ca tardivă nu se mai justifică în condițiile actuale. Recursul declarat în cauză este nefondat . Solicitarea reclamantului cu privire la restituirea imobilului din str . M. V.nr.7, în natură sau prin despăgubiri, a fost respinsă prin dispoziția primarului, menținută de instanțe, cu motivarea că notificarea a fost tardiv formulată.

Ca atare, criticile aduse hotărârilor trebuieau să vizeze acest aspect. Prin recursul în cauză, în susținerea respectivei critici se invocă apariția Legii nr.247/2005, prin care, în opinia recurentului, a avut loc o repunere în termen legală, astfel că nu se mai justifică respingerea acțiunii ca tardivă. Această critică însă nu poate fi primită. Legea nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției aduce o serie de modificări și completări Legii nr.10/2001, evidențiate punctual prin Titlul I al legii.

Aceste modificări nu se referă însă la art.21 din legea nr.10/2001 care prevede obligativitatea adresării notificării în termenul prelungit până la 12 luni, respectiv până la data de 14 februarie 2002. Termenul de decădere instituit prin dispozițiile art.21 alin(1), actualmente art.22, din Legea nr.10/2001, modificată și completată nu a fost modificat prin Legea nr.247/2005, și ca atare nu poate fi vorba de o repunere în termen, în sensul susținerilor recurentului. Instanțele care s-au pronunțat anterior în cauză au reținut în mod corect că cererea pentru restituirea imobilului în litigiu, respectiv cel situat în str . M. Viteazu nr.7 a fost formulată tardiv abia la data de 12 martie 2003, deci după expirarea termenului prevăzut de lege în acest sens.

Numerele 4264 și respectiv323 înregistrate în anul 2002 despre care recurentul-reclamant a susținut că reprezintă două notificări adresate pentru două imobile diferite, se referă de fapt la singura notificare adresată de acesta, prin care a solicitat numai restituirea imobilului din str . Iuliu Maniu nr.32. Reținând că respingerea contestației s-a dispus în mod corect întrucât notificarea a fost tardiv formulată, deci prin neîndeplinirea unei condiții imperative, este de prisos a analiza prima critică din motivele de recurs referitoare la petitul secundar al cererii introductive, care privește fondul cauzei, neanalizat nici de instanțele anterioare, din același motiv. Față de toate considerentele expuse, Înalta Curte a respins ca nefondat recursul declarat în cauză.