ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4627/2020

Obiectul cererii de chemare în judecată. Cadrul procesual Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 28.12.2016 sub nr. dosar x/2016, reclamantul Maritime Pilot S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenței a formulat plângere împotriva Deciziei nr. 51/10.08.2016 emisă de Consiliul Concurenței solicitând anularea deciziei pentru motive de ordin formal; anularea deciziei pe fond și închiderea investigației; modificarea deciziei în sensul reindividualizării sancțiunii contravenționale aplicate cu consecința înlocuirii sau reducerii acesteia și suspendarea executării deciziei atacate până la soluționarea definitivă a dosarului. La data de 17.05.2017, Asociația Piloților Maritimi Independenți "Tomis" a depus cerere de intervenție principală solicitând admiterea în principiu a cererii, anularea Deciziei nr. 51/10.08.2016 emisă de către autoritatea publica Consiliul in tot sau în parte, anularea Ordinului nr. 1115/19-11-2012 prin care a fost declanșată procedura de investigare și în subsidiar, a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate cu avertisment ori reducerea amenzii contravenționale raportat la criteriile legale de individualizare. Prin încheierea de ședință din 26.10.2017, Curtea de Apel, secția de contencios administrativ și fiscal a respins ca inadmisibilă în principiu cererea de intervenție principală formulată de petenta intervenientă A.. Împotriva acestei încheieri a formulat recurs intervenienta A.. Prin încheierea de ședință din 23.11.2017 Curtea de Apel, secția de contencios administrativ și fiscal a suspendat judecata cererii principale formulate de reclamanta Maritime Pilot S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenței, până la soluționarea căii de atac formulate de petenta intervenientă Asociația Piloților Maritimi Independenți "Tomis" împotriva încheierii de ședință din 26.10.2017. Prin Decizia nr. 609/16.02.2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a respins recursul ca nefondat.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 327 din 31 ianuarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția perimării și s-a constatat perimată cererea privind pe reclamantul Maritime Pilot S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenței, intervenient A.. Prin cererea înregistrată la data de 07.02.2019, reclamanta Maritime Pilot S.R.L. a solicitat completarea sentinței civile nr. 327/31.01.2019 pronunțată în dosarul nr. x/2016, în sensul pronunțării asupra cererii reclamantei de repunere pe rol a cauzei din 29.11.2018. Prin sentința nr. 1430 din data de 12 aprilie 2019 pronunțată de aceeași instanță s-a respins cererea de completare a hotărârii formulată de reclamanta Maritime Pilot S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenței, intervenient A., ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței nr. 327 din 31 ianuarie 2019 și sentinței nr. 1430 din data de 12 aprilie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Maritime Pilot S.R.L. a formulat cereri de recurs, criticându-le pentru nelegalitate. 3.1 În cererea de recurs înregistrată la data de 7 februarie 2019, recurenta-reclamantă a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., susținând că sentința nr. 327 din 31 ianuarie 2019 a fost pronunțată de un alt complet decât cel stabilit aleatoriu pentru soluționarea cauzei sau a cărui compunere a fost schimbată potrivit legii, cu încălcarea art. 11 din Legea nr. 304/2004, a art. 19 C. proc. civ., a art. 111 alin. (5) rap. la art. 101 alin. (1), alin. (2) și alin. (5), art. 103 și art. 104 din Regulamentul instanțelor aprobat prin Hotărârea CSM nr. 1375/2015, prevederi în raport de care, repartizarea ciclică dispusă de conducerea administrativă a instanței cu consecința repartizării cauzei unui alt complet de judecată a încălcat legea. De asemenea, a invocat recurenta-reclamantă faptul că prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, respective art. 416 alin. (3) teza I și art. 418 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. cu referire la art. 412 alin. (1) pct. 8 și la art. 64 alin. (4) C. proc. civ., în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018, motiv de nelegalitate prevăzută de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Cu privire la acest aspect a invocat recurenta că, în materia examinată, repunerea pe rol a cauzei ca urmare a respingerii recursului declarat împotriva soluției de respingere ca inadmisibilă în principiu a cererii de intervenție, trebuia făcută din oficiu de către instanța de fond. Tot circumscris motivului de nelegalitate prevăzut de pct. 5 al alin. (1) art. 488 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a invocat încălcarea normelor de procedură prevăzute de art. 416 alin. (3) teza a II-a, art. 417, art. 418 alin. (1) și (3) C. proc. civ., arătând că, în raport de data restituirii dosarului de către instanța de recurs, cursul perimării a fost suspendat până la data de 01.10.2018, data primirii cauzei în arhiva instanței de fond, astfel că nu se poate vorbi despre o lipsă de stăruință a părților în judecată. Totodată, recurenta a invocat încălcarea dispozițiilor art. 3 alin. (1), art. 6, art. 7, art. 10 alin. (1) și art. 20 C. proc. civ. și art. 6 din CEDO, în speță putând fi aplicate, în subsidiar, principiile statuate în aceste norme cu caracter general, precum și soluția logică care decurge din aplicarea principiului echității, în condițiile în care, în opinia sa, lipsa culpei părții este mai mult decât evidentă. 3.2 Prin cererea de recurs formulată la data de 18.04.2019, reclamanta a criticat sentința nr. 1430/12.04.2019, prin care s-a respins cererea de completare dispozitiv. 3.3 Prin motivele de recurs înregistrate la dosar la data de 27.06.2019, recurenta-reclamantă a argumentat recursurile formulate împotriva ambelor hotărâri recurate. Astfel, în completarea motivelor depuse inițial, a criticat sentința nr. 327/31.01.2019, din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., reiterând argumentele din recursul declarativ privind repartizarea dispusă de conducerea administrativă a instanței către respectivul complet de judecată, cu încălcarea legii. Cu privire la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta a susținut, contrar reținerilor instanței de fond, că soluționarea cauzei de către instanța învestită cu judecarea recursului declarat împotriva încheierii de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenție, înseamnă pronunțarea, redactarea și comunicarea hotărârii, iar nu exclusiv actul procedural al pronunțării deciziei instanței de recurs. A mai susținut recurenta, în acord cu opinia legală depusă la dosar, că în sistemtul și doctrina aferentă noului C. proc. civ. nu este reglementată și nici tratată doctrinar problema modalității de reluare a judecății după soluționarea recursului, astfel că trebuie făcută pe cale de interpretare. Astfel, având în vedere că în cazul admiterii recursului și a includerii intervenientului în cadrul procesual, instanța repune cauza pe rol din oficiu, soluția trebuie să fie unitară, iar nu diferențiată în funcție de soluțiile pronunțate în recurs, iar raționamentul nu poate fi diferit mai ales că inițiativa lărgirii cadrului procesual nu a aparținut reclamantei. De asemenea, recurenta-reclamantă a invocat repunerea de către instanță din oficiu a cauzelor gemene aflate pe rolul Curții de Apel București, respectiv dosarele nr. x/2017 și nr. y/2017 În fine, a susținut că este eronată și reținerea judecătorului fondului în sensul că, spre deosebire de alte situații, dosarul a fost trimis instanței de recurs în original, în condițiile în care și alte dosare au urmat aceeași procedură de înaintare în calea de atac, fiind greșită, în opinia sa, reținerea că lipsa dosarului original al cauzei nu constituia un impediment pentru reluarea judecății. Cu referire la sentința civilă nr. 1430/12.04.2019, a apreciat recurenta-reclamantă că sunt incidente dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., prin prisma încălcării dispozițiilor 444 și art. 461 alin. (1) C. proc. civ., spre deosebire de instanța de fond, apreciind că în materia incidentelor procedurale, orice cerere trebuie soluționată explicit prin dispozitivul hotărârii, neexistând un efect absorbant al constatării perimării cu privire la respingerea cererii de repunere pe rol. În concluzie, a solicitat admiterea recursurilor, iar, în temeiul art. 497 teza I C. proc. civ., casarea hotărârilor recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare de un complet legal constituit, casarea hotărârilor recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea continuării judecății pe fond; în temeiul art. 497 teza a II-a C. proc. civ., în ambele situații în care s-ar dispune casarea, trimiterea cauzei la o altă instanță de fond de același grad.

Apărările formulate în recurs Intimatul-intervenient Asociația Piloților Maritimi Independeți "Tomis" a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea/anularea recursului, susținând, în esență, că reclamanta este în culpă procesuală, invocând considerentele Deciziei nr. 9/2019 și a Deciziei nr. 52/2017 pronunțate de ÎCCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prevederile art. 64 alin. (4) C. proc. civ., neimpunând în sarcina instanțelor obligația de a repune cauza pe rol, din oficiu, după soluționarea căii de atac exercitate împotriva încheierii de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de intervenție, repunerea pe rol a cauzei fiind supusă regulilor de drept comun prevăzute de art. 415 C. proc. civ.

Răspunsul la întâmpinare Prin răspunsul la întâmpinare recurenta-reclamantă a invocat lipsa calității de intimat a intervenientului, întrucât cererea de intervenție formulată de acesta a fost respinsă ca inadmisibilă, soluție confirmată prin Decizia nr. 609/16.02.2018 a ÎCCJ-SCAF.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 16 septembrie 2019, s-a fixat termen de judecată la data de 9 septembrie 2020, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente în materia suspusă verificării, Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate, în limitele și pentru considerentele expuse în continuare. 1. Argumente de fapt și de drept relevante 1.1 Prezentul litigiu de contencios administrativ se află în stadiul procesual al judecății în primă instanță. În cauză, s-a formulat cerere de intervenție principală, care, prin încheierea din 26 octombrie 2017, a fost respinsă ca inadmisibilă. Împotriva încheierii de respingere, intervenienta a formulat recurs, iar prin încheierea din 23 noiembrie 2017 instanța a dispus suspendarea judecății în temeiul art. 64 alin. (4) C. proc. civ.. La data de 15 decembrie 2017, instanța de fond a înaintat la ICCJ dosarul cauzei, la curtea de apel rămânând dosarul supliment, constituit din copii certificate pentru conformitate cu originalul de pe actele de la dosar. La data de 16 februarie 2018, ICCJ a respins recursul formulat de intervenientă, iar la data de 28 septembrie 2018 ICCJ a restituit dosarul de fond către instanța de fond, fiind primit în arhiva instanței de fond la data de 1 octombrie 2018. La data de 13 noiembrie 2018 s-a emis rezoluție de către judecătorul de la instanța de fond pentru stabilirea termenului de judecată, cu citarea părților în vederea discutării excepției perimării. La data de 29 noiembrie 2018 s-a solicitat de către reclamantă repunerea cauzei pe rol. Prin sentințele recurate s-a admis excepția perimării și s-a constatat perimată cererea de chemare în judecată, respectiv s-a respins cererea de completare a hotărârii formulată de reclamantă, ca neîntemeiată. Cu titlu preliminar, Înalta Curte constată că intimata-intervenientă a solicitat formal anularea recursului, motivele invocate prin întâmpinare reprezentând apărări pe fondul prezentei căi de atac. 1.2 Recursul împotriva sentinței nr. 327 din 31 ianuarie 2019 Înalta Curte reține că nu este fondat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., motivat de faptul că, în opinia recurentei-reclamante, sentința nr. 327 din 31 ianuarie 2019 a fost pronunțată de un alt complet decât cel stabilit aleatoriu pentru soluționarea cauzei sau a cărui compunere a fost schimbată potrivit legii, cu încălcarea art. 11 din Legea nr. 304/2004, a art. 19 C. proc. civ., a art. 111 alin. (5) rap. la art. 101 alin. (1), alin. (2) și alin. (5), art. 103 și art. 104 din Regulamentul instanțelor aprobat prin Hotărârea CSM nr. 1375/2015, prevederi în raport de care, repartizarea ciclică dispusă de conducerea administrativă a instanței cu consecința repartizării cauzei unui alt complet de judecată a încălcat legea. Astfel, constată instanța de control judiciar că dosarul nr. x/2016 a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 28.12.2016, fiind repartizat aleatoriu în sistemul informatizat ECRIS Completului 6 Fond, conform procesului-verbal privind repartizarea dosarului, în baza art. 95 alin. (10) din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești . Completul nr. 6 fond a fost desființat, astfel că în cauză s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 104 alin. (3) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, care prevăd expres că " În situația desființării unui complet, toate cauzele repartizate acestuia, inclusiv cele suspendate, vor fi repartizate prin sistemul ciclic, conform hotărârii colegiului de conducere", cu privire la acest aspect, la dosarul supliment nr. x/2016 al Curții de Apel București regăsindu-se procesul-verbal din data de 1 octombrie 2018 întocmit de Președintele secției a VIII-a contencios administrativ și fiscal din cadrul Curții de Apel București, emis în baza Hotărârea Colegiului de conducere al Curții de Apel București nr. 251/18.09.2018 cu privire la desființarea Completului 6 Fond, dosarul nr. x/2016, fiind repartizat prin sistemul ciclic Completului 22, pentru continuarea judecății, conform dispozițiilor art. 104 alin. (3) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești. În aceste condiții, nu poate fi reținută incidența în cauză a dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., prin prisma criticilor formulate de recurenta-reclamantă. Înalta Curte nu poate reține nici critica subsumată de recurenta-reclamantă motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în sensul că trimiterea dosarului la instanța ierarhic superioară cu păstrarea unui supliment, a constituit un impediment în formularea unei cereri de repunere pe rol a cauzei în perioada de 6 luni de la soluționarea căii de atac și în stabilirea unui termen de judecată pentru soluționarea acesteia. Soluționarea unei astfel de cereri de repunere a cauzei pe rol nu depinde de redactarea motivării hotărârii din calea de atac, iar trimiterea dosarului de către instanța superioară poate fi solicitată în vederea continuării judecății cauzei și aceasta cu atât mai mult cu cât, chiar potrivit dispozițiilor art. 64 alin. (4) C. proc. civ., dosarul se înaintează în copie certificată pentru conformitate cu originalul instanței competente să soluționeze calea de atac, faptul că dosarul a fost înaintat în original instanței de recurs, neconstituind un caz atipic astfel cum susține reclamanta, la instanța de fond rămânând un supliment al dosarului constituit din copii certificate de pe actele din dosarul original, oricum acesta nefiind de natură să constituie un impediment în sensul invocat prin motivele de recurs. Înalta Curte apreciază însă că în cazul suspendării de drept a judecății până la soluționarea recursului împotriva încheierii de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenție [art. 64 alin. (4) C. proc. civ..], repunerea pe rol a cauzei se face din oficiu, de către instanță, după soluționarea incidentului care împiedică continuarea judecății, în cauză fiind incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., se impune soluția de casare în soluționarea recursului, "când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat normele de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității." Amintește Înalta Curte că nulitatea actelor de procedură definită la art. 174 alin. (1) din C. proc. civ. ca fiind "sancțiunea care lipsește total sau parțial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerințelor legale, de fond sau de formă" se regăsește actualmente în Capitolul III din titlul IV al Cărții I din același Cod, care reglementează deopotrivă nulitatea absolută și pe cea relativă, nulitatea condiționată și nulitatea necondiționată de existența unei vătămări, totodată, statuând asupra modului în care nulitățile pot fi invocate și efectele pe care le produce aplicarea sancțiunii. Prin urmare, orice pretinsă încălcare a unei reguli de procedură, indiferent de regimul său juridic, va fi analizată din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., pentru a se constata dacă reprezintă sau nu un motiv de casare a hotărârii. Reține instanța de control judiciar că potrivit dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. Nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum și cele când, din motive care nu sunt imputabile părții, cererea n-a ajuns la instanța competentă sau nu se poate fixa termen de judecată, potrivit alin. (3) al art. 416 C. proc. civ. Astfel, natura sancționatorie a perimării impune condiționarea legală a acesteia de culpa părților în lăsarea în nelucrare a dosarului. Prin urmare, pentru a opera perimarea, nu este suficient să curgă un termen de 6 luni de la rămânerea în nelucrare a dosarului și să nu fi intervenit o cauză de întrerupere sau suspendare a acestui termen, ci există condiții suplimentare concretizate în două situații în care nu intervine perimarea din cauza faptului că în prezența acestora este exclusă culpa părților și prin urmare, caracterul imputabil al rămânerii în nelucrare a procesului, respectiv actul de procedura trebuia efectuat din oficiu și atunci când din motive care nu sunt imputabile părții, cererea nu a ajuns la instanța competentă sau nu se poate fixa termen. Așadar, în ceea ce privește operabilitatea perimării există o latură obiectivă concretizată în curgerea termenului de 6 luni de la rămânerea în nelucrare a cererii, dar și o latură subiectivă concretizată în imputabilitatea rămânerii în nelucrare, unul dintre cauzele de excludere a imputabilității fiind acela în care actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, care, astfel cum s-a reținut anterior este incident în speța de față. În cazul suspendării de drept a judecății până la soluționarea apelului/recursului împotriva încheierii de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenție art. 64 alin. (4) C. proc. civ., repunerea pe rol a cauzei se face din oficiu, după soluționarea incidentului care împiedică continuarea judecății, problema modului în care se reia judecata după soluționarea căii de atac împotriva încheierii de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenție nefiind abordată în mod expres în doctrina noului C. proc. civ., deoarece nu a existat o jurisprudență și doctrină anterioară pe această problemă, aspect explicabil prin aceea că sub imperiul vechii reglementări soluția era diferită, încheierea fiind atacată odată cu fondul (soluție la care s-a revenit, este drept, numai pentru procesele începute după intrarea în vigoare a Legii nr. 310/2018). Totodată, există o distincție între suspendarea de drept a judecății până la soluționarea apelului/recursului împotriva încheierii de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenție și suspendarea legală facultativă a judecății (art. 413 C. proc. civ.) sau chiar celelalte cazuri de suspendare de drept, prevăzute de art. 413 pct. 1-6 C. proc. civ., în cazul celor din urmă, suspendarea raportându-se la alte procese, fapte sau acte exterioare procesului suspendat, părțile având sarcina urmăririi evoluției acestora și luării măsurilor corespunzătoare, instanța de suspendare cât și cea care judecă procesul ce a determinat suspendarea neavând mijloace și nici obligații procedurale în această privință. În cazul celei dintâi ipoteze, însă, este vorba despre o suspendare care își are cauze intrinseci procesului, respectiv nevoia de a lămuri în mod definitiv cadrul procesual, sub acest aspect, chestiunea trebuind corelată conceptual cu modul în care s-a procedat în mod necontestat în alte situații care prezintă puternice argumente de similitudine, precum repunerea pe rol după soluționarea strămutării, soluționarea unui conflict negativ de competență, repunerea pe rol după anularea/casarea hotărârii și trimiterea spre rejudecare ori după soluționarea unei trimiteri la ICCJ pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile sau după sesizarea CJUE cu o cerere de întrebare preliminară. În toate cazurile antereferite este vorba de incidente care sunt de natură să stopeze temporar judecata și care se deosebesc de suspendarea prevăzută de art. 413 C. proc. civ. prin aceea că sunt interne litigiului, iar nu exterioare lui, aspect care prezintă relevanță întrucât atunci când este vorba de incidente care își găsesc soluționarea în chiar interiorul procesului, fie și prin apelarea la o instanță superioară, repunerea pe rol este o obligație a instanței în fața căreia de derulează procesul, situația fiind diferită de cea în care suspendarea a intervenit ca urmare a altui proces, în legătură cu care instanța de suspendare nu are atribuții sau a unui eveniment exterior judecății, cum ar fi moartea părții, a mandatarului sau alte asemenea. Raționamentul expus este pe deplin aplicabil și în cazul de față, cu atât mai mult cu cât în situația declarării căii de atac împotriva încheierii de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenție, textul art. 64 alin. (4) C. proc. civ. prevede că suspendarea judecării cauzei este obligatorie (de drept) și durează până la soluționarea căii de atac. Așa fiind, interpretarea dispozițiilor legale referitoare la repunerea pe rol a cauzei trebuie făcută prin raportare la dispozițiile legale privind suspendarea judecării cauzelor, care, în cazul suspus discuției, este o suspendare de drept, întrucât între cele două instituții există un raport de simetrie în ce privește regimul juridic aplicabil, așa încât și repunerea pe rol trebuie să se supună unui regim juridic asemănător. În concluzie, Înalta Curte urmează să respingă excepția perimării, constatând că în cauză nu a operat această sancțiune având în vedere, pentru toate motivele sus-expuse, că repunerea cauzei pe rol trebuia efectuată de instanță din oficiu, chiar dacă nimic nu se opune ca una dintre părți să solicite reluarea judecății, astfel cum a procedat reclamanta în speța de față, aceasta nereprezentând însă o obligație procedurală pentru parte. 1.3 În ceea ce privește sentința nr. 1430 din data de 12 aprilie 2019 privind completarea dispozitivului sentinței nr. 327 din 31 ianuarie 2019, având în vedere soluția de casare a acestei din urmă hotărâri și de respingere a excepției perimării, se impune și casarea sentinței nr. 1430 din data de 12 aprilie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin care a fost respinsă cererea de repunere pe rol formulate de reclamantă, motivată de faptul că în cauză a intervenit perimarea acțiunii, urmând ca instanța să se pronunțe asupra acestei cereri. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursurile declarate de recurenta-reclamantă Maritime Pilot S.R.L. împotriva sentinței nr. 327 din 31 ianuarie 2019 și sentinței nr. 1430 din data de 12 aprilie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, va casa sentințele recurate și, rejudecând, va respinge excepția perimării și va trimite cauza instanței de fond pentru soluționarea cererii de repunere pe rol.