ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2367/2022

Ședința publică din data de 14 aprilie 2022

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

I.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ulterior modificată, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Navală Română, prin Căpitănia Zonală Constanța, solicitând instanței să dispună în temeiul dispozițiilor art. 1, alin. (1), art. 7, alin. (5), penultima teză, art. 8, alin. (1), prima teză și art. 11, alin. (1), lit. b) din Legea nr. 554/2004 modificată:

- recunoașterea dreptului reclamantei, titulară a Autorizației seria x nr. x- CT/16.02.2017, emisă de ANR pentru desfășurarea activității de pilotaj al navelor maritime în Portul Constanța, de a obține reconfirmarea acestei autorizații, prin aplicarea de către pârâtă a vizei anuale pentru perioada 16.02.2019-16.02.2020;

- anularea, ca nelegal, a refuzului exprimat de pârâtă, prin unitatea din subordine Căpitănia Zonală Constanța - prin adresa nr. x/08.02.2019, de a i se acorda viza anuală de reconfirmare a Autorizației seria x nr. x-CT/16.02.2017;

- obligarea pârâtei la restituirea către reclamantă a originalului Autorizației seria x nr. x-CT/16.02.2017, purtând viza anuală pentru perioada 16.02.2019-16.02.2020, în termen de 5 zile lucrătoare de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de admitere a prezentei acțiuni, sub sancțiunea de penalități de 1.000 RON/zi de întârziere în îndeplinirea obligației stabilite pe cale judiciară;

- recunoașterea dreptului reclamantei de a efectua competența continuă a piloților maritimi angajați, conform dispozițiilor art. 6, alin. (2) din Anexa nr. 1 la O.M.T. nr. 335/2018, prin refamiliarizarea acestora cu zonele de pilotaj maritim, înaintea începerii activității, pe orice tip de navă clasificată a fi maritimă;

- obligarea pârâtei la plata tuturor pagubelor pe care reclamanta le suferă ca urmare a refuzului nelegal de acordare a vizei anuale pentru reconfirmarea Autorizației seria x nr. x-CT/16.02.2017, precum și la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

La data de 08.05.2019, B. S.R.L. a depus la dosar cerere de intervenție principală, solicitând instanței admiterea cererii de intervenție principală, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.

Prin încheierea de ședință din data de 9.05.2019, instanța a respins ca nefondată excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Constanța, invocată de pârâtă, precum și excepția inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect anularea ca nelegal a refuzului exprimat de pârâtă de a acorda reclamantei viza anuală de reconfirmare a autorizației seria x/16.02.2017.

Prin încheierea de ședință din 06.06.2019, Curtea, constatând că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile referitoare la justificarea interesului intervenientului principal de a participa la judecata care se desfășoară între părțile inițiale, a respins ca inadmisibilă în principiu cererea de intervenție principală formulată de intervenienta B. S.R.L..

La data de 11.09.2019, B. S.R.L. a formulat cerere de intervenție accesorie în interesul pârâtului autoritate publică Autoritatea Navala Română, solicitând admiterea în principiu a cererii de intervenție accesorie, respingerea acțiunii reclamantei.

Prin încheierea de ședință din data de 19.09.2019, Curtea a respins ca inadmisibilă în principiu cererea de intervenție accesorie, în favoarea pârâtului formulată de intervenienta societatea B. S.R.L..

I.2. Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 222/CA din 21 noiembrie 2019, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Navală Română - prin Căpitănia Zonală Constanța; a anulat adresa din 8.02.2019 emisă de pârâta Autoritatea Navală Română prin unitatea subordonată Căpitănia Zonală Constanța, prin care se exprimă refuzul de a acorda reclamantei viza anuală de reconfirmare a Autorizației seria x nr. x-CT/16.02.2017; a obligat pârâta Autoritatea Navală Română prin unitatea subordonată Căpitănia Zonală Constanța să reconfirme în favoarea reclamantei Autorizației seria x nr. x-CT/16.02.2017, prin aplicarea vizei anuale pentru perioada 16.02.2019-16.02.2020; a obligat pârâta Autoritatea Navală Română prin unitatea subordonată Căpitănia Zonală Constanța să restituie reclamantei originalul Autorizației seria x nr. x-CT/16.02.2017, purtând viza anuală pentru perioada 16.02.2019-16.02.2020, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii.

3.1. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Autoritatea Navală Română, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și casarea în tot a sentinței atacate cu consecința respingerii acțiunii ca neîntemeiată.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a invocă art. 6 alin. (2) - Capitolul VI - Competența continuă - din ANEXA la Ordinul nr. 335/2018, care reglementeazăă situația în care un pilot maritim are activitatea întreruptă, prevedere care exista și în vechiul ordin abrogat prin art. 6 alin. (3) ANEXA din Ordinul nr. 382/2007, precum și art. 1 alin. (5) din ANEXA nr. 1 la Ordinul nr. 547/2014 privind autorizarea operatorilor economici, din care, în opinia sa, rezultă că toți piloții maritimi din cadrul unei societății de pilotaj autorizate trebuie să aibă pregătirea profesională și experiența corespunzătoare care face trimitere inclusiv la competența continuă a oricărui pilot maritim care înregistrează are o întrerupere de activitate mai mare de 6 luni.

De asemenea, invocă recurenta prevederile art. 10 din Ordinul nr. 547/2014, care stabilesc în mod expres că un operatorul economic autorizat este obligat să respecte condițiile în care s-a autorizat pe întreaga perioadă de valabilitate a autorizației.

În raport de aceste dispoziții, recurenta susține că, dacă la momentul, obținerii autorizației, piloții maritimi din cadrul societății A. S.R.L., îndeplineau condiția de competență continuă prevăzută de actul normativ și s-a putut acorda autorizația în condițiile legii, nu același lucru s-a constatat la momentul în care societatea a solicitat viza anuală pentru perioada februarie 2019 - februarie 2019, unde piloții maritimi nu mai efectuaseră manevre de pilotaj, deci o întrerupere a activității mai mare de 12 luni.

Apreciază recurenta că instanța de fond a interpretat și aplicat în mod greșit prevederile normele de drept material în sensul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., ceea ce impune casarea hotărârii judecătorești atacate, atunci când a reținut că "refuzul Autorității Navale Române de aplicare a vizei anuale a fost exprimat cu exces de putere prin încălcarea dispozițiilor Ordinului 547/2014 prin faptul că a realizat un melange între două acte normative cu domenii de aplicare diferite ... ", respectiv între Ordinul nr. 547/2014 și Ordinul nr. 335/2018 în condițiile în care pentru obținerea autorizației cele două acte normative se completează tocmai pentru că activitatea autorizată de pilotaj maritim al navelor maritime se realizează cu piloți maritimi.

Susține recurenta că, în mod temeinic a emis adresa nr. x/08.02.2019, motivat de prevederile art. 7 din Ordinul nr. 547/2014, dat fiind că, față de momentul emiterii autorizației, ca de altfel și din înscrisurile/documentele depuse cu ocazia solicitării acordării vizei anuale 2019 - 2020. A. S.R.L. a prezentat documente care nu mai erau conforme cu cele care au stat la baza eliberării autorizației.

I.3.2. Intimata B. S.R.L. a declarat recursuri atât împotriva sentinței civile nr. 222/CA din 21 noiembrie 2019, cât și a încheierilor din 6 iunie 2019 și 19 septembrie 2019 ale Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței civile nr. 222/CA/21.11.2019, precum și a încheierii din data de 19.09.2019 pronunțată în dosarul nr. x/2019, admiterea cererii de intervenție principală în cauză, trimiterea cauzei la instanța în fața căreia s-a formulat cererea de intervenție, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea recursurilor, întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6, 8 din C. proc. civ., (motivele instanței sunt străine de natura cauzei, ori sunt contradictorii și au fost încălcate normele de drept material), recurenta-intimată a arătat că:

- Sentința civilă nr. 222/CA/21.11.2019 pronunțată în dosarul nr. x/2019 de către Curtea de Apel Constanța nu i-a fost comunicată pentru a putea formula în termenul legal calea de atac împotriva încheierii din data de 19.09.2019. Consideră că termenul de declarare a căii de atac curge de la data comunicării Sentinței, ceea ce presupune aplicarea disp. art. 64 alin. (3) din C. proc. civ., adică încheierea presupune comunicarea soluției de fond, dată de la care curge termenul de exercitare a căii de atac a recursului. În concret, instanța de fond nu a dispus comunicarea sentinței civile nr. 222/CA/21-11-2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019 de către Curtea de Apel Constanța, secția contencios administrativ, ci numai a încheierii din data de 19.09.2019, ceea ce înseamnă că termenul de exercitare a recursului nu a început să curgă.

Instanța supremă este chemată să soluționeze o asemenea dezlegare a unei probleme de drept în interpretarea unitară a disp. art. 64 alin. (3) din C. proc. civ.

- Recurenta intervenientă consideră că deține un interes născut, actual, direct, legitim pentru a interveni în litigiul ce se poartă între doi terți deoarece societatea reclamantă desfășoară activitate de concurență neloială în dauna intervenientei.

Mai arată că a formulat cererea separată ce a format obiectul dosarului nr. x/2018 aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție și are un interes direct de a interveni pentru a se dispune anularea autorizației în baza căreia reclamanta originară din prezenta cauză formulează cererea pentru că aceasta a fost obținută prin fraudă, prin captarea dolosivă a personalului propriu firmei interveniente.

Arată recurenta că nu există nicio dispoziție legală pentru a impune soluționarea cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2018 în mod definitiv prin paralizarea acțiunii paralele, prescripția extinctivă nefiind de ordine publică, ci numai de ordine privată, iar instanța de judecată nu poate invoca din oficiu prescripția extinctivă, ci exclusiv la cererea părții prin întâmpinare.

Așadar, considerentele instanței de judecată de a reține o pretinsă paralizare a celeilalte cauze similare, dar strâns legate de obiectul dedus judecății nu pot fi reținute în lipsa invocării în termen de către partea interesată, în conf. cu disp. art. 2512- 2516 din C. civ.

Mai mult, prescripția poate fi opusă numai în primă instanță, prin întâmpinare sau, în lipsa invocării, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, ceea ce nu s-a întâmplat în speța dedusă judecății.

- Cu privire la interesul de a interveni în litigiul ce se poartă între alte părți, recurenta arată că recunoașterea dreptului dedus judecății intimatei reclamante ar presupune în accepțiunea recurentei interveniente raportat la disp. instanței de judecată din dosarul nr. x/2017 un mod de acces fraudulos pe piața relevantă a pilotajului de nave maritime prin mijloace dolosive în condiții discriminatorii.

Condiția interesului propriu, legitim, personal, actual este justificată de existența pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ, a dosarului nr. x/2014 ce are ca obiect acțiune în anulare având ca pârât Ministerul Transporturilor pentru temeiul de drept ce formează obiectul acțiunii, Ordinul nr. 547/2014. În urma casării de către Înalta Curte de Casație și Justiție, litigiul se reia, iar în măsura admiterii cererii reclamanta A. S.R.L., alături de asociatul unic/administratorul acestei societăți, numitul C. nu mai poate obține un titlu pentru pretențiile deduse judecății ce ar putea fi eventual executate cu toate că temeiul de drept invocat ar fi anulat, iar acțiunea judiciară ce formează obiectul dosarului nr. x/2014 a fost semnată de fiica acestuia, numita D., asociat semnificativ, administrator al recurentei interveniente.

A. S.R.L. este un concurent neloial prin faptul că asociatul/administratorul acestei firme este asociat ocult al recurentei fiind pe rol dosarul nr. x/2015 la Tribunalul Constanța având ca obiect retragerea/excluderea chiar a asociatului/administratorului firmei intimate reclamante.

Frauda în ceea ce privește fondurile/bunurile specializate, personalul autorizat necesare desfășurării activității de pilotajul navelor maritime este demonstrată cu un raport de expertiză judiciară administrat și omologat de instanța de judecată, tot așa cum prin constatare tehnico-științifică s-au demonstrat falsurile realizate pentru a transfera fraudulos activitatea firmei recurente interveniente către intimata - reclamantă.

Mai mult, prin soluția judiciară definitivă pronunțată în dosarul nr. x/2015 de către Tribunalul Constanța, Curtea de Apel Constanța s-a decis concedierea disciplinară a fostului salariat C. de la societatea intervenientă, precum și anularea actului adițional la contractul de muncă prin care asociatul unic/administratorul firmei A. S.R.L. își aroga calitatea de director general al B. S.R.L..

Recurenta solicită suspendarea judecății prezentei cauze până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2014 aflate pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ, potrivit prev. art. 413 alin. (1) din C. proc. civ.

Între părți s-a derulat și litigiul ce a format obiectul dosarului nr. x/2018 aflat pe rolul Tribunalului Constanța, secția contencios administrativ, prin care intimata reclamantă a solicitat anularea judiciară a contractului încheiat de intervenientă cu autoritatea portuară, litigiu finalizat printr-o sentință de respingere a cererii, ce este definitivă și unde corelativ instanța a statuat că intimata reclamantă ar deține un interes în formularea cererii pe considerentul interesului public în raportul competițional.

- Asociat și administrator al firmei intimate reclamante este asociatul ocult al firmei recurente interveniente, numitul C., prin intermediul fiicei acestuia, numita D., care deține o participare socială la firma intervenient și a emis o procură autentică la un notar englez prin care își împuternicește autorul de a efectua demersuri împotriva firmei interveniente. Din punct de vedere concurențial reclamanta a dobândit neautorizat și nelegal secrete de afaceri așa cum sunt ele definite de prev. art. 1 indice 1 lit. d), e) din Legea nr. 11/1991 privind concurența neloială, sens în care s-a pronunțat Decizia nr. 51/2016 emisă de Consiliul Concurenței, care a determinat vinovăția numitului C., administratorul/asociatul reclamantei, căruia i-a fost anulat actul adițional la contractul de muncă prin sentința definitivă dispusă în dosarul nr. x/2015, fiind în prezent pârât pentru acțiunea în regres în vederea recuperării pagubei produse în dosarul nr. x/2016 aflată pe rolul Tribunalului Constanța.

Emiterea unei asemenea autorizații în mod nelegal este vătămătoare, fiind o societate autorizată similar de Autoritatea Navală Română, fiind direct interesați de respectarea condițiilor în care a fost emis actul administrativ atacat.

I.4. Apărările formulate în cauză

4.1. B. S.R.L. a formulat întâmpinare, solicitând admiterea recursului formulat de recurenta Autoritatea Navală Română, casarea sentinței civile nr. 222/CA/21.11.2019 și, pe fond, respingerea acțiunii formulate de intimata A. S.R.L. și obligarea acesteia S.R.L. la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

În motivare arată că sentința atacată este nelegală, toate motivele de recurs formulate de autoritatea publică fiind în măsură să atragă casarea soluției recurate și respingerea cererii formulate de intimată, fiind aplicabile prev. art. 488 alin. (1) pct. 6,8 din C. proc. civ. (motivele instanței sunt străine de natura cauzei, ori sunt contradictorii și au fost încălcate norme de drept material).

Reluând în parte considerentele din recursul propriu, intervenienta arată că deținătorul autorizației este obligat să mențină toate condițiile de autorizare valide pe durata existenței autorizației, tot așa cum brevetele personalului trebuie să fie apte să conducă la prelungirea validității, iar piloții de nave maritime să aibă contracte de muncă active în vederea derulării activității. Din moment ce autorizația acordă vocația exercitării unui serviciu este imposibil să aibă capacitatea un operator economic ce nu îndeplinește cumulativ și celelalte condiții legale de autorizare - brevete valide pentru personalul specializat, reconfirmate pe nave maritime, contracte individuale de muncă în forță și nu suspendate ori aflate în perioada de concedii de creștere a copilului.

În Regulamentul privind criteriile minime de pregătire, perfecționare și certificare a piloților de nave maritime, alții decât piloții de mare largă, sunt instituite anumite Reguli speciale pentru a continua să fie recunoscuți apți de serviciu în funcția de pilot nave maritime, deținătorii de brevete de pilot maritim care nu îndeplinesc prevederile legale ce trebuie să facă dovada îndeplinirii standardelor de competență pentru brevetul respectiv.

Astfel, piloții de nave maritime angajați cu contracte de muncă la A. S.R.L. nu au brevete valide ce să le poată permite să efectueze manevre de specialitate, nefiind apți de serviciu nici măcar cei 8 piloți de nave maritime pentru Constanța.

Prin încălcarea unor asemenea norme speciale, instituite pentru siguranța navigației este pus în pericol interesul public național, ce primează asupra interesului privat al A. S.R.L.

4.2. Autoritatea Navală Romană, prin întâmpinarea formulată la recursul înaintat de către intervenienta-recurentă, B., arată, referitor la admisibilitatea cererii de intervenție accesorie în favoarea pârâtei, că instanța de fond a reținut în mod corect că, de vreme ce, prin sentința civilă nr. 210/21.12.2018, Curtea de Apel Constanța a admis excepția și a respins acțiunea formulată de societatea B. S.R.L. ca prescrisă, societatea B. S.R.L. solicită atât printr-o acțiune principală, care a fost soluționată în primă instanță, cât și pe cale incidentală anularea unui act administrativ emis în favoarea unui terț, astfel că cererea de intervenție principală formulată în cadrul acestui litigiu este lipsită de interes.

Susține recurenta că formularea unei cereri de intervenție în interes propriu prin care intervenientul solicită anularea autorizației ce a fost emisă de către Autoritatea Navală Română sub seria x nr. x-CT pentru titularul A. S.R.L. este inadmisibilă.

Intervenientul principal, dobândind o poziție similară cu cea a reclamantului, se impune să dovedească atât vătămarea într-un drept recunoscut sau într-un interes legitim, prin actul a cărui anulare a fost solicitată, conform art. 1 și 8 din Legea nr. 554/2004, cât și cerința parcurgerii procedurii prealabile, cerință de asemenea prevăzută pentru admisibilitatea oricărei acțiuni în contencios administrativ.

Prin urmare, intervenientei - recurentă B. S.R.L îi revine obligația legală să demonstreze că această formalitate a parcurgerii plângerii prealabile a fost îndeplinită, în caz contrar, cererea de intervenție principală urmând să fie respinsă ca inadmisibilă.

Cât privește aspectele invocate de către intervenienta-recurentă B. S.R.L referitoare la justificarea interesului său prin invocarea existenței pe rolul instanței de fond a Dosarului nr. x/2014, arată că acestea sunt străine de natura cauzei, fiind vorba de litigii ce vizează alte persoane, vizează concurența neloială ori sunt întemeiate pe prevederi ce vizează aspecte anterioare obținerii autorizației.

Reclamanta justifică interesul său legitim raportat doar la faptul că deține o autorizație asemănătoare, fără a preciza însă în concret care este dreptul său subiectiv actual sau viitor și previzibil care i se încalcă prin existența autorizației atacate.

Trebuie să se dovedească de către intervenienta-recurentă B. S.R.L, vătămarea într-un interes propriu, care să demonstreze practic că prin autorizația respectivă i se vatămă un drept, ori autorizația emisă îi aduce o vătămare a interesului pentru a formula o cerere în contencios administrativ.

Neindicând un interes legitim privat, respectiv să indice efectiv un drept subiectiv viitor și previzibil, prefigurat față de care să poată pretinde o anumită conduită, nu poate invoca nici lezarea unui interes legitim public. Intervenienta-recurentă nu poate justifica un interes legitim privat doar raportat la faptul că are o bănuială că pârâta nu a îndeplinit criteriile necesare pentru obținerea autorizației.

În ceea ce privește aspectele referitoare la administratorul societății A. S.R.L., respectiv C. și alte litigii avute cu reclamanta, acestea sunt străine cauzei și nu au legătură cu modalitatea de obținere a autorizației.

Pentru aceleași considerente, în mod corect instanța de fond a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție accesorie.

I.4.3. Intimata-reclamantă A. S.R.L., a formulat întâmpinare la recursul formulat de B. S.R.L., solicitând respingerea recursului ca nefondat, și menținerea în tot atât a sentinței, cât și a încheierii interlocutorii recurate, ca temeinice și legale, cu obligarea recurentei-pretinse interveniente accesorii la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, se arată că instanța de fond, în respingerea ca inadmisibilă în principiu a cererii de intervenție accesorie, nu se referă la aceste chestiunile criticate de intervenientă în recurs, aspectele legate de acțiunea obiect al dosarului nr. x/2019 și respingerea sa ca prescrisă fiind analizate în cadrul încheierii din data de 06.06.2019, nerecurate.

Susține că nu sunt incidente disp. art. 488, alin. (1), ptc 6 și 8 C. proc. civ., neaflându-ne, în privința încheierii respective, în fața unor motive străine de natura cauzei, sau a unei încălcări a normelor de drept material citate, iar motivele de recurs dezvoltate de recurentă sunt străine de prezenta cauză, întrucât se referă la aspecte dezbătute și soluționate prin încheierea din data de 06.06.2019, prin care i-a fost respinsă prima cerere de intervenție, și anume aceea principală, în interes propriu, pe care nu a înțeles s-o atace cu recurs.

Trimiterea recurentei la cauza ce formează obiectul dosarului nr. x/2014 ** este nerelevantă în raport cu economia prezentei cauzei, tinzând a conduce litigiul de față într-o zonă străină obiectului strict al acestuia, motiv pentru care solicită respingerea cererii de suspendare a judecății prezentei cauze până la soluționarea definitivă a Dosarului nr. x/2014, întrucât acesta nu privește existența/inexistența unui drept de care să depindă dezlegarea prezentei pricini.

Nerelevante sunt și trimiterea recurentei la soluția pronunțată în dosarul (litigiu de muncă) nr. 4011/118/2015 al Tribunalului Constanța, secția I civilă, prin care a fost anulat un act adițional la contractul individual de muncă al d-nului C., la considerațiunile de ordin general legate de calitatea de "asociat ocult" în cadrul recurentei al reprezentantului său legal și de calitatea d-nei D., de asociat al recurentei și la toate aspectele de ordin concurențial.

Cu privire la afirmațiile privind secretul comercial, se arată că informațiile dobândite de piloții maritimi în procesul lor de pregătire profesională și de brevetare nu sunt secrete, iar cadrul de dobândire a lor este, prin el însuși, unul public.

Mai arată intimata că nu a derulat niciun moment activitatea concurențială de pilotaj nave maritime în portul Constanța, urmând a presta acest serviciu în condiții de respectare a concurenței pe piață, astfel cum obligă legea, iar a fost sancționată aspru de Consiliul Concurenței, prin Decizia nr. 51/10.08.2016, această instituie avertizând și ulterior administrația portuară, prin răspunsul său scris la adresa CN APM S.A. nr. x/28.07.2017 (publicat pe web-site-ul Consiliului), că are obligația perfectării contractelor cu toți operatorii autorizați de ANR, și că nu are voie să impună alte criterii minime în privința societăților de pilotaj, decât cele stabilite limitativ prin lege.

Prin urmare, nu poate exista un prejudiciu pe care pârâții să-1 fi produs reclamantei, prin desfășurarea activității de pilotaj, nici prin utilizarea, prin intermediul celor trei piloți, a unui/know how sau a unor " secrete comerciale " deținute de aceștia, dar nici prin simpla sa existență, a obiectului său statutar de activitate, a autorizării sale și a semnării contractului de pilotaj cu CN AMP S.A. Constanța.

Susține intimata că specificul desfășurării serviciului public de siguranță portuară- pilotajul navelor maritime indică faptul că societățile de pilotaj nu au clientelă, în accepțiunea comună a termenului.

I.4.4. Intimata-reclamantă A. S.R.L., a formulat întâmpinare la recursul formulat de Autoritatea Navală Română, solicitând respingerea recursului ca nefondat, și menținerea în tot atât a sentinței, ca temeinică și legală, cu obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, se arată că în mod corect instanța de fond a constatat existența dovezilor îndeplinirii de către intimata-reclamantă A. S.R.L. a cerinței stabilite de OMT nr. 335/2018 prin art. 6 alin. (2), aceasta efectuând, cu ajutorul unei nave maritime închiriate în acest scop, un număr mult mai mare de asemenea manevre în acvatoriul portuar prin care toți piloții angajați s-au putut refamiliariza cu zonele de pilotaj din Portul Constanța, manevrele respective fiind înregistrate ca atare, prin radar și trafic radio, de către Serviciul VTMIS Constanța, organizat în chiar interiorul Autorității Navale Române, pârâta în cauză.

De asemenea, instanța de fond a examinat prevederile legale incidente în privința emiterii și menținerii (reconfirmării, prin viza anuală) autorizației de pilotaj, și anume dispozițiile art. 3, 5, 6, 7 din OMT nr. 547/2014, toate în coroborare cu dispozițiile Anexei nr. 1 al acestui ordin (Criteriile de autorizare a operatorilor economici pentru a putea desfășura pilotajul navelor maritime), în special ale art. 1 alin. (5), concluzionând că, pentru obținerea autorizației de pilotaj, toate condițiile legale sunt prevăzute în exclusivitate în respectivul ordin, în timp ce pârâta apreciază că, pentru acordarea reconfirmării autorizației prin viză anuală, titularul de autorizație trebuie să dovedească menținerea competenței continue a piloților, ANR sprijinindu-și interpretarea pe dispozițiile art. 7 din ordin.

În mod judicios instanța de fond a apreciat că în cuprinsul OMT nr. 547/2014 nu se face vorbire de alte condiții pe care agentul economic deja autorizat pentru pilotaj ar trebui să le îndeplinească, raportat la forța sa de muncă - piloții maritimi angajați, cu atât mai puțin la "competența continuă " a piloților.

Acest ultim aspect este prevăzut de OMT nr. 335/2018 la Cap. VI (Competența continuă), ca o cerință pentru prelungirea valabilității brevetului de pilot. Îndeplinirea cerinței competenței continue nu poate constitui în mod valabil, legal, o nouă cerință raportat la valabilitatea/reconfirmarea autorizației de pilotaj.

Toate condițiile pe care intimata-reclamantă trebuia să le îndeplinească în momentul obținerii autorizației au fost respectate și la data emiterii acestui act (2017) și la data aplicării pentru viza anuală pentru perioada 2018-2019 (fapt confirmat prin procesele-verbale de control nr. x/18.01.2018, respectiv nr. x/17.07.2018, emise de ANR), dar și la data aplicării pentru viza pentru perioada 2019-2020 (obiect al refuzului nelegal din partea ANR).

Pregătirea profesională înseamnă deținerea brevetului de pilot maritim, conform OMT nr. 335/2018, art. 3.

Or, la data aplicării pentru viza anuală aferentă perioadei 2019-2010 (10.01.2019), toți piloții maritimi ai intimatei-reclamante A. S.R.L., angajați cu contracte individuale de muncă permanente, erau brevetați și cu brevetele în plină perioadă de valabilitate, situație existentă și la momentul obținerii autorizației de pilotaj (16.02. 2017) și care nu a suferit vreo modificare, raportat la ceea ce se afla la dosarul de autorizare depus la ANR.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Soluționarea cererii de suspendare a prezentei cauze

Prin încheierea de dezbateri din data de 5.04.2022, recurenta-intimată a arătat că renunță la cererea de suspendare a prezentei cauze până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2014, având în vedere soluționarea definitivă a acestuia, instanța luând act de această renunțare.

Analizând pe fond recursurile, Curtea constată următoarele:

II.1. Recursul formulat de pârâta Autoritatea Navală Română, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este fondat.

Înalta Curte reține că, în cauză chestiunea disputată poartă asupra condițiilor ce trebuiau îndeplinite de către intimata-reclamantă pentru acordarea vizei anuale pentru perioada începând cu februarie 2019.

În acest sens, relevante sunt prevederile art. 7 din Ordinul nr. 547/2014, care stabilesc că:

"Art. 7. - (1) Reconfirmarea autorizației se face prin aplicarea vizei anuale.

(...)(3) Cererea de reconfirmare a autorizației va fi însoțită de documentele care atestă eventualele modificări în raport cu documentele aflate deja la dosarul de autorizare, precum și, după caz, de dovada prelungirii termenelor de valabilitate a contractelor de închiriere."

Sunt, de asemenea, aplicabile dispozițiile art. 10 din Ordinul nr. 547/2014 privind autorizarea operatorilor economici pentru desfășurarea activității conexe activităților de transport naval - serviciul de siguranță pilotajul navelor maritime la intrarea și ieșirea din porturi, între danele aceluiași port și pe căile navigabile interioare, care stabilesc în mod expres că un operatorul economic autorizat este obligat să respecte condițiile în care s-a autorizat pe întreaga perioadă de valabilitate a autorizației, sens în care este prevăzut că:

"Art. 10. - Pe întreaga perioadă de valabilitate a autorizației operatorii economici sunt obligați:

a) să îndeplinească criteriile de autorizare și condițiile prevăzute de prezentul ordin;

b) să respecte reglementările interne și, după caz, cele internaționale aplicabile activității pentru care au obținut autorizația;

(...)d) să informeze în scris Autoritatea Navală Română cu privire la orice modificare a condițiilor pe baza cărora a fost emisă autorizația, în termen de cel mult 15 zile de la producerea acestora;"

Susținerile intimatei în sensul îndeplinirii condițiilor de calificare a piloților maritimi la momentul autorizării nu se confirmă, de vreme ce este pe deplin posibil ca o condiție îndeplinită la momentul autorizării să înceteze a fi îndeplinită pe parcursul duratei de valabilitate a autorizației.

În cauză, este necontestată îndeplinirea tuturor condițiilor legale la momentul emiterii la data de 16.02.2017 a autorizației seria x nr. x/CT pentru intimata-reclamantă A. S.R.L., în temeiul art. 19 alin. (2) din O.G. nr. 22/1999, prin care aceasta a fost autorizată pentru desfășurarea activității de pilotaj al navelor maritime în Portul Constanța. Însă, conform dispoziției mai sus citate, aceste condiții trebuie îndeplinite nu doar la momentul autorizării, ci și pe toată durata valabilității acestei autorizații.

În ceea ce privește condiția imputată de către autoritatea recurentă a nu fi îndeplinită de către intimata-reclamantă, Înalta Curte reține a fi aplicabil, în raport de momentul acordării vizei anuale, Ordinul nr. 335/2018 pentru aprobarea Regulamentului privind criteriile minime de pregătire, perfecționare și brevetare a piloților maritimi, alții decât piloții de mare largă, care a abrogat Ordinul Ministrului Transporturilor nr. 382/2007, respectiv art. 6 alin. (2), situat în Capitolul VI - Competența continuă - din ANEXA la acest Ordin, text potrivit căruia:

"(2) Atunci când un pilot maritim are o întrerupere de activitate mai mare de 6 luni, societatea de pilotaj autorizată va lua toate măsurile necesare pentru refamiliarizarea pilotului cu zonele de pilotaj și se va asigura că acesta efectuează, înainte de începerea activității, un număr de 10 manevre pe nave maritime, asistat de un pilot maritim de cel puțin același nivel."

O prevedere similară exista și în vechiul Ordin abrogat prin art. 6 alin. (3) ANEXA din Ordin nr. 382/2007.

Înalta Curte nu împărtășește opinia instanței de fond în sensul că autoritatea recurentă ar fi combinat nejustificat Ordinul nr. 547/2014 privind autorizarea operatorilor economici pentru desfășurarea activității conexe activităților de transport naval - serviciul de siguranță pilotajul navelor maritime la intrarea și ieșirea din porturi, între danele aceluiași port și pe căile navigabile interioare și Ordinul nr. 335/2018 pentru aprobarea Regulamentului privind criteriile minime de pregătire, perfecționare și brevetare a piloților maritimi, alții decât piloții de mare largă, întrucât acestea ar avea o sferă de aplicare diferită.

În acord cu autoritatea recurentă, Înalta Curte reține că cele două acte normative se completează și trebuie interpretate sistematic, fiind evident că, întrucât activitatea autorizată de pilotaj maritim al navelor maritime la care se referă Ordinul nr. 547/2014 privind autorizarea operatorilor economici pentru desfășurarea activității conexe activităților de transport naval - serviciul de siguranță pilotajul navelor maritime la intrarea și ieșirea din porturi, între danele aceluiași port și pe căile navigabile interioare se realizează cu piloți maritimi, acești piloți trebuie să îndeplinească condițiile de pregătire prevăzute de Ordinul nr. 335/2018 pentru aprobarea Regulamentului privind criteriile minime de pregătire, perfecționare și brevetare a piloților maritimi, alții decât piloții de mare largă.

De altfel, art. 1 alin. (5) din ANEXA nr. 1 a Ordinul nr. 547/2014 privind autorizarea operatorilor economici, prevede că:

"Toți piloții trebuie să aibă pregătirea profesională, experiența corespunzătoare si să fie apți din punct de vedere medical, în conformitate cu legislația în vigoare."

De vreme ce Ordinul nr. 547/2014 nu cuprinde dispoziții speciale cu privire la pregătirea profesională, ci doar face trimitere la o pregătire profesională în conformitate cu legislația în vigoare este evident că devin aplicabile dispozițiile legale în materie de pregătire a piloților, respectiv Ordinul nr. 335/2018 pentru aprobarea Regulamentului privind criteriile minime de pregătire, perfecționare și brevetare a piloților maritimi.

Înalta Curte apreciază că nu poate fi primită interpretarea recurentei-reclamante în sensul că această condiție trebuia îndeplinită doar pentru reînnoirea brevetului piloților maritimi, fiind evident că pregătirea piloților nu este o condiție care trebuie îndeplinită doar la un anumit moment, ci una continuă, care trebuie să subziste pe întreaga durată a desfășurării activității.

Or, dacă la momentul, obținerii autorizației, piloții maritimi din cadrul societății A. S.R.L., îndeplineau condiția de competență continuă prevăzută de actul normativ, autorizația fiind acordată în condițiile legii, nu același lucru s-a constatat la momentul în care societatea a solicitat viza anuală pentru perioada începând cu februarie 2019, moment la care s-a constatat de către autoritatea recurentă că piloții maritimi nu mai efectuaseră manevre de pilotaj, având o întrerupere a activității mai mare de 12 luni.

Astfel, la data solicitării vizei anuale pentru perioada 16.02.2019-15.02.2020, după analizarea documentației depusă la dosar, serviciul de specialitate din cadrul Căpităniei Zonale Constanța a constatat că din lista cu cei 10 piloți prezentați de agentul economic, 9 dintre ei nu mai pot efectua manevre de pilotaj, deoarece au o întrerupere a activității de minimum 6 luni.

Nu pot fi reținute ca îndeplinind condiția impusă de art. 6 alin. (2) din Ordinul nr. 335/2018 manevrele la care face referire intimata-reclamantă, efectuate cu o navă închiriată și înregistrate pe radarul portului, de vreme ce Ordinul face referire la un număr de 10 manevre pe nave maritime, asistat de un pilot maritim de cel puțin același nivel.

Prin urmare, refuzul autorității de eliberare a vizei anuale nu este emis cu exces de putere, ci, din contră, este consecința aplicării legislației specifice în materie și a constatării neîndeplinirii condiției de pregătire impuse de art. 6 alin. (2) din ANEXA la Ordinul nr. 335/2018.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de recurenta-pârâtă Autoritatea Navală Română, va casa sentința recurată și, rejudecând, va respinge acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., ca nefondată.

II.2. Recursurile declarate de recurenta-intervenientă B. S.R.L., sunt nefondate, în cauză nefiind incidente disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Conform art. 61 alin. (1) C. proc. civ.:

"oricine are interes poate interveni într-un proces care se judecă între părțile originare", iar conform alin 3 al aceluiași articol "intervenția este accesorie, când sprijină numai apărarea uneia dintre părți".

Astfel cum a statuat deja Înalta Curte în practica sa în această materie, nici o prevedere a legii contenciosului nu îngrădește dreptul terților de a interveni în proces și nu induce ideea unei incompatibilități între normele din C. proc. civ. ce guvernează această instituție și specificul raporturilor de drept administrativ, între autoritățile publice și interesele lor legitime.

Nu mai puțin însă, s-a stabilit că în analizarea condițiilor de admisibilitate a intervenției voluntare, principale sau accesorii, se impune luarea în considerare atât a specificului elementelor de drept administrativ cât și a regulilor de procedură speciale în materia contenciosului administrativ.

Așadar, în mod corect, în aplicarea prevederilor art. 28 din Legea nr. 554/2004, prima instanță a reținut că cererea de intervenție principală nu întrunește toate condițiile de admisibilitate ale acțiunii în contencios administrativ, respectiv condiția interesului. Intervenientul principal, dobândind o poziție similară cu cea a reclamantei-intimate, în mod legal se impunea să dovedească, conform art. 1 și 8 din Legea nr. 554/2004, vătămarea într-un drept recunoscut sau într-un interes legitim, prin actele a căror anulare a fost solicitată.

În cauză însă recurenta-intervenientă nu a fost vătămată prin niciunul din actele a căror nulitate a fost solicitată de reclamantă, ba dimpotrivă, astfel că în mod evident existența vătămării impusă de chiar Legea nr. 554/2004, nu a fost îndeplinită. Prin urmare, formularea unei cereri de intervenție în interes propriu prin care intervenientul solicită anularea autorizației ce a fost emisă de către Autoritatea Navală Română sub seria x nr. x-CT pentru titularul A. S.R.L. este inadmisibilă, soluția instanței de fond pronunțată prin încheierea din 6.06.2019 fiind legală și temeinică.

Corectă este și soluția instanței de fond pronunțată prin încheierea de ședință din 19.09.2019, prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de intervenție accesorie în favoarea pârâtei.

În acord cu dispozițiile art. 61 alin. (3) C. proc. civ., instanța reține că natura juridică a cererii de intervenție accesorie este aceea de apărare, însă terțul nu devine un simplu apărător al părții în favoarea căreia a intervenit, ci este necesar să justifice un interes propriu în participarea la judecata procesului respectiv.

În susținerea cererii de intervenție accesorie în favoarea pârâtei, intervenienta B. invocă același interes pe care l-a dedus judecății instanței și odată cu analizarea admisibilității în principiu a cererii de intervenție principală, și anume acela că reclamanta desfășoară în raport cu intervenienta activități de concurență neloială și prin respingerea acțiunii, aceste activități ar înceta.

Or, simpla calitate de competitor pe aceeași piață de servicii nu conferă recurentei un interes în anularea autorizației concurentului, restrângerea sau eliminarea concurenței pe o piață neputând fi considerat un interes privat legitim.

În analiza cererii de intervenție accesorie, chiar și formulată într-un litigiu de contencios administrativ, ceea ce interesează este interesul personal al intervenientului de a interveni în cauza ce se desfășoară între alte părți, iar nu interesul legitim public, care nu este suficient pentru a justifica demararea unei proceduri judiciare de un particular, în lipsa unui interes personal, adică a posibilității de a pretinde o anumită conduită față de sine.

În acest sens, potrivit art. 8 alin. (1)

1

din Legea nr. 554/2004, "Persoanele fizice și persoanele juridice de drept privat pot formula capete de cerere prin care invocă apărarea unui interes legitim public numai în subsidiar, în măsura în care vătămarea interesului legitim public decurge logic din încălcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat".

Recurenta justifică interesul său legitim raportat doar la faptul că deține o autorizație asemănătoare, fără a preciza însă în concret care este dreptul său subiectiv actual sau viitor și previzibil care i se încalcă prin existența autorizației atacate, simpla bănuială că pârâta nu a îndeplinit criteriile necesare pentru obținerea autorizației neputând echivala cu un interes legitim privat.

Aspectele invocate de către intervenienta-recurentă B. S.R.L referitoare la justificarea interesului său prin invocarea existenței pe rolul instanței de fond a dosarului nr. x/2014 sunt străine de natura cauzei, fiind vorba de litigii ce vizează alte persoane, au ca obiect concurența neloială ori sunt întemeiate pe prevederi ce vizează aspecte anterioare obținerii autorizației.

Străine de natura cauzei sunt și aspectele referitoare la administratorul societății A. S.R.L., respectiv C. și alte litigii avute cu reclamanta, la soluția pronunțată în dosarul nr. x/2015 al Tribunalului Constanța, secția I civilă, prin care a fost anulat un act adițional la contractul individual de muncă al acestuia, la afirmațiile legate de calitatea de "asociat ocult" a acestuia sau la calitatea d-nei D., de asociat al recurentei și la toate aspectele cu privire la concurența neloială și secretul comercial, acestea neavând vreo legătură cu modalitatea de obținere a autorizației sau a vizei anuale.

Faptele de concurență neloială invocate de către recurenta-intervenienta accesorie și afirmațiile legate de contractele de muncă ale angajaților săi, care, de altfel fac obiectul unor litigii distincte aflate pe rolul instanțelor judecătorești, nu au legătură cu obiectul prezentei cauze, în care se analizează în esență îndeplinirea condițiilor pentru obținerea vizei anuale de către intimata-reclamantă, cu referire specială la îndeplinirea condiției de pregătire continuă a piloților.

Pentru aceste considerente, în mod corect instanța de fond a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție accesorie.

II.3. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., va admite recursul pârâtei Autoritatea Navală Română împotriva sentinței civile nr. 222/CA din 21 noiembrie 2019 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, va casa sentința recurată și, rejudecând, va respinge acțiunea reclamantei ca nefondată și va respinge recursurile declarate de recurenta B. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 222/CA din 21 noiembrie 2019 și a încheierilor de ședință din 6 iunie 2019 și 19 septembrie 2019 ale Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă Autoritatea Navală Română împotriva sentinței civile nr. 222/CA din 21 noiembrie 2019 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând:

Respinge acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., ca nefondată.

Respinge recursurile declarate de recurenta B. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 222/CA din 21 noiembrie 2019, a încheierii din 6 iunie 2019 și a încheierii din data de 19 septembrie 2019 ale Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 14 aprilie 2022.