Decizia nr. 1561/2020 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată. I. Prin cererea înregistrată la data de 24 03 2017 pe rolul Tribunalului Constanța, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2017, reclamanta SC "A." S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Compania Națională Administrația Porturilor Maritime S.A., a solicitat obligarea pârâtei să încheie un contract în conformitate cu prevederile art. 50 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 22/1999 și ale Ordinului nr. 1008/2010.

Hotărârea primei instanțe. Prin sentința civilă nr. 1161/29.06.2017, Tribunalul Constanța, secția contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea reclamantei și a dispus obligarea pârâtei să încheie, în condițiile art. 50 din O.G. nr. 22/1999, republicată și în condițiile Ordinului nr. 1008/2012 emis de Ministrul Transporturilor și Infrastructurii, contractul pentru desfășurarea activității de pilotaj maritim în portul Constanța în termen de 5 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii.

Cererea de recurs. Împotriva sentinței civile nr. 1161/29.06.2017, pronunțată de Tribunalul Constanța, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâta Compania Națională Administrația Porturilor Maritime S.A., criticând-o pentru nelegalitate în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., apreciind că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a normelor de drept materiale. Recursul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Constanța la data de 30.08.2017 sub nr. x/2017.

Cererea de intervenție. La data de 24 august 2017, B. S.R.L. Constanța, prin reprezentant C., a formulat cerere de recurs/intervenție accesorie în sprijinul pârâtei CN Administrația Porturilor Maritime Constanța S.A., susținând în esență că, justifică un interes născut și actual în promovarea unei cereri de intervenție în interes accesoriu având în vedere că s-a încheiat cu pârâta CN APMC S.A. un asemenea contract atacat indirect, nejustificat și netemeinic în materia litigiilor de contencios administrativ de către reclamantă. Prin întâmpinare intimata A. S.R.L. a invocat excepția lipsei calității de reprezentant cu consecința anulării cererii de recurs formulată în numele și pentru pârâta CN APM S.A. Constanța ca fiind făcută de o persoană juridică lipsită de calitatea de reprezentant; de asemenea a solicitat respingerea cererii de intervenție accesorie ca inadmisibilă întrucât intervenienta nu justifică un interes întrucât nu are legătură cu cererea principală. La data de 31.10.2017 intimata A. S.R.L. a invocat excepția lipsei calității de reprezentant al B. S.R.L. a numitei C. cu consecința anulării cererii de recurs/intervenție accesorie formulată în numele și pentru B. S.R.L.. La data de 29.11.2017, D. a formulat cerere de intervenție accesorie în sprijinul recurentei CN APM Constanța S.A., susținând că justifică un interes născut și actual în promovarea cererii de intervenție, având în vedere că este o organizație profesională ce apără drepturile piloților de nave maritime, fiind direct interesați în respectarea legalității în ceea ce privește drepturile profesionale ale piloților de nave maritime, fiind direct interesați ca o firmă ce dorește să presteze asemenea servicii să dețină legal o autorizație administrativă în acest scop. Intervenienta S.C. B. S.R.L. Constanța a formulat la data de 29.11.2017 cerere pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile, în cazul problemei de drept ridicate de prevederile art. 151 alin. (4) din C. proc. civ. raportat la prevederile art. 194 lit. b) din noul C. proc. civ., coroborate cu aplicarea prevederilor art. 197, art. 77 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societățile cu modificările și completările ulterioare, ce trebuie dezlegată în sensul pronunțării unei hotărâri prealabile, în sensul determinării: - dacă administratorul unei societăți cu răspundere limitată ce deține și calitate de asociat și are încheiat un contract individual de muncă pe postul de administrator societate, fără să fie administrator înregistrat la oficiul registrului comerțului, dar având efectuate formalitățile legale de înregistrare în REVISAL, REGES ca registre publice, poate reprezenta societatea în fața instanțelor de judecată sau numai administratorul înregistrat la oficiul registrului comerțului poate fi reprezentant al firmei în fața instanțelor de judecată, chiar și în situația în care este în conflict de interese cu societatea ori din motive de conivență cu alte părți cu interese procesuale contrare ce sunt de asemenea părți în proces ori i-a încetat mandatul ca urmare a prevederilor art. 220 din C. civ. La data de 13.11.2017 s-a arătat de către B. S.R.L. prin reprezentant convențional că cererea depusă la data de 24 august 2017 este o cerere de intervenție accesorie formulată în recurs, aspect consemnat în încheierea de ședință de la acea dată.

Hotărârea instanțe de recurs cu privire la cererea de intervenție. Prin încheierea de ședință din data de 22.01.2018 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de S.C. B. S.R.L., prin administrator C., de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ca inadmisibilă; a admis excepția lipsei calității de reprezentant al S.C. B. S.R.L. a numitei C.; a anulat cererea de intervenție accesorie formulată de S.C. B. S.R.L. prin C.; a respins cererea de intervenție accesorie formulată de D., ca inadmisibilă și a fixat termen pentru continuarea judecății la data de 19.03.2018 cu citarea părților.

Cererea de recurs. Împotriva încheierii de ședință din data de 22.01.2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal D. "Tomis", invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 3, 6, 7 și 8 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că se justifică un interes născut și actual în promovarea cererii de intervenție accesorie având în vedere că asociația este un organism profesional independent și apolitic, neafiliat, ce reprezintă interesele specifice breslei de pilot de nave maritime, reglementate la nivel european și supusă unei concurențe neloiale nedrepte de către intimata reclamantă ce a obținut autorizația administrativă emisă de Autoritatea Navală Română, unicul administrator al porturilor maritime românești CN APMC S.A. fiind în situația de a se apăra de o firmă fantomă ce în realitate nu are nici un pilot de nave maritime angajat cu forme legale. Condiția interesului este justificată de existența pe rolul Tribunalului Constanța, secția a-II-a civilă a dosarului nr. x/2015 ce are ca obiect acțiune în concurență neloială privind societatea A. S.R.L., alături de asociatul unic/administratorul acestei societăți, numitul E. pentru interzicerea derulării unor activități identice cu cele desfășurate de firma membră a asociației B. S.R.L., intervenientă accesoriu, unde fiica numitului E. deține calitate de asociat și administrator fiindu-i interzis de prevederile legale să deruleze activitate identică sau similară cea a societății unde are interese directe și nemijlocite în calitate de asociat-administrator. Mai mult, prin soluția judiciară definitivă pronunțată în dosarul nr. x/2015 de către Tribunalul Constanța, Curtea de Apel Constanța s-a decis concedierea disciplinară a fostului salariat E. de la societatea intervenientă accesoriu B. S.R.L., titulară a unui asemenea contract legal pentru asigurarea serviciului public pilotajul navelor maritime, precum și anularea actului adițional la contractul de muncă prin care asociatul unic/administratorul firmei A. S.R.L. își aroga calitatea de director general al B. S.R.L.. Demersul procesual este justificat și de reglementările europene Regulamentul (UE) 2017/352 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 februarie 2017 de stabilire a unui cadru privind furnizarea de servicii portuare și a normelor comune privind transparența financiară a porturilor. Dispozițiile art. 6 alin. (1) din Regulamentul UE 2017/352 privind limitarea numărului de furnizori de servicii portuare menționează că: "Organul de administrare al portului sau autoritatea competentă poate limita numărul de furnizori de servicii portuare pentru un anumit serviciu portuar, pe baza unuia sau mai multora din motivele următoare: (a) insuficiența terenului sau rezervarea utilizării terenului sau a spațiului de pe chei, cu condiția ca limitarea să fie în conformitate cu deciziile sau planurile convenite de organul de administrare al portului și, acolo unde este cazul, de orice alte autorități publice competente în conformitate cu dreptul intern; (b) absența unei astfel de limitări obstrucționează îndeplinirea obligațiilor de serviciu public astfel cum se prevede la articolul 7, inclusiv atunci când o astfel de absență determină creșterea exagerată a costurilor legate de îndeplinirea acestor obligații pentru organul de administrare al portului, autoritatea competentă sau pentru utilizatorii porturilor; (c) absența unei astfel de limitări obstrucționează necesitatea de a se asigura siguranța, securitatea sau sustenabilitatea ecologică a operațiunilor portuare; (d) caracteristicile infrastructurii portului sau natura traficului portuar nu permit desfășurarea activităților mai multor furnizori de servicii portuare în port." De asemenea dispozițiile art. 7 alin. (1) din Regulamentul nr. 207/352 referitoare la obligațiile de serviciu public menționează că: (1) Statele membre pot decide să impună furnizorilor de servicii portuare obligații de serviciu public referitoare la serviciile portuare și pot încredința dreptul de a impune astfel de obligații organului de administrare al portului sau autorității competente, pentru a asigura cel puțin unul dintre următoarele elemente: (a) disponibilitatea serviciului portuar pentru toți utilizatorii, în toate danele portului, fără întreruperi, zi și noapte, pe tot parcursul anului; (b) disponibilitatea serviciului pentru toți utilizatorii, în condiții de egalitate; (c) convenabilitatea prețului serviciului pentru anumite categorii de utilizatori; (d) siguranța, securitatea sau sustenabilitatea ecologică a operațiunilor portuare; (e) furnizarea de servicii adecvate de transport pentru public; și (f) coeziunea teritorială. 2) Obligațiile de serviciu public menționate la alin. (1) sunt clar definite, transparente, nediscriminatorii și verificabile și garantează egalitatea accesului pentru toți furnizorii de servicii portuare stabiliți în Uniune. În susținerea interesului accesoriu se arată că Decizia nr. 51/2016 emisă de Consiliul Concurenței a fost suspendată prin sentința civilă nr. 1097/28.03.2017 pronunțată în dosarul nr. x/2017 de către Curtea de Apel București, secția a-VIII-a contencios administrativ și fiscal, până la soluționarea definitivă a cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Rezultă că intimata A. S.R.L. a indus în eroare instanța de judecată pentru că la data pronunțării sentinței atacate în prezenta cauză Decizia nr. 51/2016 a Consiliului Concurenței era deja suspendată și nu se mai putea pune în executare. Un alt motiv pentru care solicită admiterea cererii este legat de dispozițiile legale invocate de reclamantă anume prevederile OMT nr. 1008/2012 care nu ar mai conține criterii pentru eligibilitatea în vederea încheierii unui contract cu titularul serviciului pilotajul navelor maritime în porturile maritime administrate de CN APMC S.A. în forma actualizată ce trebuie avută în vedere cu ocazia rectificării acestui act normativ. Prevederile actului administrativ cu caracter normativ constituie numai o vocație pentru încheierea unui asemenea contract ce nu poate fi singular pentru unul din acvatoriile administrate de CN APMC S.A. ci numai unitar pentru toate porturile. Acordarea singulară pentru un singur acvatoriu portuar a unei asemenea autorizații nu conferă accesul titularului la încheierea unui contract pentru prestarea pe baze neexclusive a unui asemenea serviciu de siguranță. 4. Apărările formulate în recurs Prin întâmpinarea formulată, intimata-pârâtă A. S.R.L. a invocat excepția inadmisibilității recursului deoarece acesta a fost formulat împotriva unei încheieri premergătoare, pronunțată în calea de atac a recursului, excepția nulității recursului, deoarece motivele de recurs nu se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. 5. Procedura de soluționare a recursului Cu privire la examinarea recursului în completul filtru, în cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 20 noiembrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 11 martie 2020, în ședință publică, cu citarea părților. 6. Soluția instanței de recurs Cu prioritate, Înalta Curte va avea în vedere dispozițiile art. 248 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. și va analiza excepția inadmisibilității recursului și excepția nulității recursului, invocate prin întâmpinare de către intimata-pârâtă. Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.: "(1) Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. (2) În cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepții, instanța va determina ordinea de soluționare în funcție de efectele pe care acestea le produc." Cu privire la excepția inadmisibilității căii de atac, se vor avea în vedere dispozițiile art. 64 alin. (4) din C. proc. civ. potrivit cărora: "Încheierea de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenție poate fi atacată în termen de 5 zile, care curge de la pronunțare pentru partea prezentă, respectiv de la comunicare pentru partea lipsă. Calea de atac este numai apelul, dacă încheierea a fost dată în prima instanță, respectiv numai recursul la instanța ierarhic superioară, în cazul în care încheierea a fost pronunțată în apel. Dosarul se înaintează, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, instanței competente să soluționeze calea de atac." În raport de aceste dispoziții se constată că recursul formulat împotriva încheierii de ședință prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de intervenție accesorie este declarat cu respectarea dispozițiilor legale, fiind adimisibil și, pe cale de consecință, Înalta Curte va respinge excepția inadmisibilității, ca nefondată. Cu privire la excepția nulității recursului, Înalta Curte constată că deși recurenta-petentă a invocat motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 3, 6, 7 și 8 C. proc. civ., din expunerea acestora rezultă că, de fapt, se susține încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, critici ce pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de pct. 8 al art. 488 din C. proc. civ. Față de aceste considerente, Înalta Curte va respinge excepția nulității recursului. Cu privire la motivele de recurs formulate, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat și va fi respins. Pentru a ajunge la această soluție instanța de control judiciar constatată că, la data de 24 august 2017, în dosarul nr. x/2017 aflat pe rolul Curții de Apel Constanța, secția contencios administrativ și fiscal, petenta B. S.R.L. Constanța prin reprezentant C. a formulat cerere de recurs/intervenție accesorie în sprijinul pârâtei CN Administrația Porturilor Maritime Constanța S.A., susținând în esență că, justifică un interes născut și actual în promovarea unei cereri de intervenție în interes accesoriu având în vedere că este o organizație profesională ce apără drepturile piloților de nave maritime, fiind direct interesați în respectarea legalității în ceea ce privește drepturile profesionale ale piloților de nave maritime, precum și direct interesați ca o firmă ce dorește să presteze asemenea servicii să dețină legal o autorizație administrativă în acest scop. Instanța de recurs a respins, ca inadmisibilă, cererea de intervenție reținând că aceasta depășește limitele unei simple sprijiniri a apărărilor recurentei, având în vedere că intervenienta solicită nu numai respingerea cererii de chemare în judecată dar și casarea sentinței civile nr. 1161/29.06.2017 pronunțată de Tribunalul Constanța ca fiind nelegală, trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru discutarea unei cereri de intervenție principală din partea prezentei interveniente accesoriu ori de introducere forțată din oficiu a intervenientei accesorii B. S.R.L. la instanța de fond, precum și anularea sentinței civile nr. 1161/29.06.2017 pronunțată de Tribunalul Constanța ca fiind pronunțată de către o instanță necompetentă, fapt ce atrage casarea și trimiterea cauzei la instanța competentă. Înalta Curte va avea în vedere dispozițiile art. 61 alin. (1) și alin. (3) din C. proc. civ. din cuprinsul cărora se desprind cerințele esențiale ale intervenției voluntare, care caracterizează oricare dintre formele acesteia, și anume: existența unui proces în curs de desfășurare, inițiativa introducerii în proces a terțului să aparțină acestuia, invocarea de către terț a unui interes propriu și, de principiu, lipsa calității de parte originară a terțului intervenient. Totodată, se reține că persoana care formulează cererea de intervenție voluntară trebuie să justifice întotdeauna un interes personal, indiferent dacă intervenția este principală, când terțul pretinde pentru sine dreptul dedus judecății sau un drept strâns legat de acesta, sau accesorie, când hotărârea ce s-ar putea pronunța împotriva părții în apărarea căreia intervine terțul i-ar prejudicia acestuia drepturile și interesele. În acest context, Înalta Curte nu poate primi critica recurentei refetitoare la îndeplinirea condiției interesului justificată prin existența dosarului nr. x/2015 aflat pe rolul Tribunalului Constanța, secția a-II-a civilă având ca obiect acțiune în concurență neloială, formulată de reclamanta S.C. B. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții S.C. A. S.R.L., E., F., G., H., Compania de Pilotaj I. S.A., deoarece cererea de intervenție, indiferent de natura sa (principală sau accesorie), nu poate fi formulată decât într-un proces ce se judecă între părțile originare, neputându-se invoca alte aspecte exterioare cauzei respective. În acest context, Înalta Curte va avea în vedere dispozițiile art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., potrivit cărora orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și întreținut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziții aplicabile și în cazul căilor de atac. Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât și în căile de atac. În acest sens se constată că, prin sentința nr. 1161/CA din data de 29 iunie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal a admis actiunea formulată de reclamanta SC "A." S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Compania Națională Administrația Porturilor Maritime S.A., a dispus obligarea pârâtului să incheie, în condițiile art. 50 din O.G. nr. 22/1999, republicată și în condițiile Ordinului nr. 1008/2012 emis de Ministrul transporturilor și infrastructurii, contractul pentru desfasurarea activitatii de pilotaj maritim în portul Constanța, în termen de 5 zile de la rămânerea defintivă a hotararii, iar prin decizia nr. 538 din data de 23.04.2018, Curtea de Apel Constanța, secția contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondat, recursul formulat de recurenta pârâtă Compania Națională Administrația Porturilor Maritime, împotriva sentinței civile nr. 1161 din 29.06.2017, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosar nr. x/2017, în contradictoriu cu intimata reclamantă Societatea A. S.R.L.. În raport de această împrejurare, Înalta Curte reține că, în prezent, nu mai subzistă interesul procesual al susținerii recursului, având în vedere că asupra cererii ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2017 instanțele de judecată s-au pronunțat în mod definitiv și pe cale de consecință, partea recurentă nu mai justifică un interes în soluționarea recursului de față deoarece existența unui proces în curs de desfășurare și miza obținerii unei anumite hotărâri nu mai este posibilă. Prin urmare, interesul de a acționa al petentei nu mai este actual, potrivit art. 33 din C. proc. civ., astfel că nu este îndeplinită condiția de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ. În raport de aceste hotărâri, Înalta Curte constată că recursul de față este lipsit de interes având în vedere că interesul este legitim atunci când se urmărește afirmarea sau realizarea unui drept subiectiv recunoscut de lege, respectiv a unui interes ocrotit de lege și potrivit scopului economic și social pentru care a fost recunoscut.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. Pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția lipsei de interes în susținerea recursului și va respinge recursul declarat de recurenta-intervenientă D., ca lipsit de interes.