ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6940/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele formulării cererii de intervenție

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2015, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Compania Națională "Administrația Porturilor Maritime" S.A. Constanța a solicitat:

- obligarea pârâtei la încheierea contractului privind desfășurarea serviciului de remorcaj al navelor maritime cu o lungime maximă peste 120 m, dar nu mai mult de 150 m, în porturile maritime administrate de CN APM S.A. - Constanța (porturile maritime Constanța, Mangalia, Midia), în temeiul art. 8 alin. (2) și art. 18 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 554/2004, sub sancțiunea de penalități în cuantum de 1.000 RON pentru fiecare zi de întârziere, conform prevederilor art. 18 alin. (5) din aceeași lege;

- stabilirea unui termen de executare a hotărârii ce urmează a fi pronunțată, de 10 zile calendaristice de la data rămânerii definitive a acestei hotărâri, dar și obligarea pârâtului la plata unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, care se face venit la bugetul de stat, în temeiul prevederilor art. 18 alin. (6) din Legea nr. 554/2004;

- admiterea excepției de nelegalitate a acelor părți din hotărârile C.A. nr. 14/16.07.2012 și nr. 9/18.08.2014 care se referă la aprobarea, respectiv reconfirmarea contractului-cadru, împreună cu modelul de contract-cadru, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004 și constatarea nelegalității acestora, cu consecința judecării fondului litigiului fără să se țină seama de aceste hotărâri;

- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciară de timbru și onorariu avocat și orice alte cheltuieli în măsura în care vor fi efectuate în cadrul prezentului dosar.

Prin sentința civilă nr. 740 din 20 aprilie 2017, pronunțată de Tribunalul Constanța, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr x/2015, instanța de fond a dispus următoarele:

- a respins excepția prematurității introducerii cererii, invocată de pârâtă,

- a respins excepția inadmisibilității invocată de pârâtă,

- a admis cererea formulată de reclamanta A. S.R.L.,

- a respins excepția de nelegalitate a acelor părți din Hotărârile CA nr. 14/16.07.2012 și nr. 9/18.08.2014 care se referă la aprobarea, respectiv reconfirmarea contractului - cadru, împreună cu modelului de contract cadru,

- a obligat pârâta să încheie cu reclamanta contractul pentru desfășurarea serviciului de remorcaj al navelor maritime cu o lungime maxima de peste 120m, dar nu mai mult de 150 m, în porturile maritime administrate de CN APM Constanța (Constanța, Mangalia, Midia) sub sancțiunea aplicării unei penalități în cuantum de 1000 RON/zi de întârziere conf. art. 18 alin. (5) din Legea 554/2004, cu modificările și completările ulterioare,

- a stabilit un termen de executare de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, urmând ca în situația neexecutării pârâta să plătească o amendă de 20% din salariul brut pe economie/zi de întârziere, conform art. 18 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare,

- a luat act că reclamanta a solicitat cheltuieli de judecată pe cale separată,

Împotriva sentinței civile nr. 740/20.04.2017 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal în dosar nr. x/2015 a declarat recurs pârâta Compania Națională "Administrația Porturilor Maritime" S.A. Constanța, care a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca fiind prematură, inadmisibilă sau nefondată și neîntemeiată.

În recurs, au formulat cereri de intervenție accesorie în interesul recurentei-pârâte Societatea B. S.R.L., Societatea C. S.R.L., D. S.A. și Societatea E. S.R.L.

Prin decizia nr. 1121 din 16 octombrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ a dispus următoarele:

- a respins excepțiile invocate de intimat prin întâmpinare,

- a respins recursul în contencios administrativ și fiscal declarat de recurenta-pârâtă Compania Națională "Administrația Porturilor Maritime" S.A. Constanța împotriva sentinței civile nr. 740/20.04.2017 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal în dosar nr. x/2015, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. S.R.L., intervenient în interes accesoriu pentru recurenta-pârâtă C. S.R.L., E. S.R.L., D. S.A., B. S.R.L., ca nefundat,

- a respins cererile de intervenție ca nefondate.

Prin cererea introductivă de instanță, ulterior precizată, înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ, revizuenta Compania Națională "Administrația Porturilor Maritime" S.A. a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei nr. 1121 din 16 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ în dosarul nr x/2017

Prin cererea de revizuire, revizuenta Compania Națională "Administrația Porturilor Maritime" S.A. Constanța a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, modificarea în tot a deciziei atacate și respingerea acțiunii. Drept temeiuri pentru cererea de revizuire au fost invocate dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 și 2 C. proc. civ. și art. 21 din Legea nr. 554/2004.

În cadrul dosarului de revizuire, la data de 02 iulie 2020, societatea F. S.R.L. a formulat cerere de intervenție în interes alăturat revizuentei Compania Națională "Administrația Porturilor Maritime" S.A. Constanța, solicitând admiterea în principiu a cererii de intervenție, motivat de faptul că justifică interesul de a interveni în prezenta cauza, fiind titulară a contractului de remorcaj de manevra al navelor maritime nr. CN APM-2693-RMJ-01/19.02.2019, iar la data încheierii acestui contract a îndeplinit toate criteriile impuse cu privire la condițiile materiale și dotările necesare.

Prin încheierea din 13 iulie 2020, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ, a respins, ca inadmisibilă în principiu, cererea de intervenție în interes alăturat revizuentei Compania Națională "Administrația Porturilor Maritime" S.A. Constanța formulată de F. S.R.L.

Împotriva încheierii menționate a formulat recurs intervenienta F. S.R.L., solicitând casarea încheierii și, în rejudecare, admiterea cererii de intervenție în interes alăturat revizuentei Compania Națională "Administrația Porturilor Maritime" S.A. Constanța.

În motivarea căii de atac, recurenta susține că instanța de fond a apreciat în mod nelegal că nu îndeplinește condițiile de a interveni în faza procesuală a revizuirii, încheierea fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept procesual, respectiv art. 61 și art. 63 C. proc. civ.

Apreciază că interesul său de a interveni în cererea de revizuire a deciziei nr. 1121/06.10.2019, pronunțată, în opinia sa, cu încălcarea priorității Regulamentului European 2017/352, rezidă în aceea că obligarea Companiei Naționale "Administrația Porturilor Maritime" S.A. Constanța la încheierea contractului de remorcaj cu o societate care nu îndeplinește criteriile prevăzute de legislația europeană, produce efecte directe asupra exercitării activității de pilotaj de către societatea recurentă, care este de asemenea titulara unui astfel de contract de remorcaj și prestează servicii de remorcaj al navelor în porturile Constanța, Midia și Mangalia și îndeplinește criteriile prevăzute de lege.

În speță, hotărârea instanței de recurs care face obiectul revizuirii nu a aplicat prevederile dreptului european, împrejurare care produce consecințe grave în ce privește exercitarea activității de remorcaj de către societățile care desfășoară în prezent serviciul de remorcaj în portul Constanta, în baza contractului de remorcaj încheiat cu Compania Naționale "Administrația Porturilor Maritime" S.A. Constanța, care a impus criterii minime obligatorii.

Luând act de puterea de lucru judecat a deciziei nr. 1987/10.04.2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2017, prin care s-au admis cererile de intervenție ale celorlalte societăți de remorcaj, cu care se află în aceeași poziție juridică, apreciază că justifică un interes legitim direct, personal și actual pentru a interveni în cauză, pentru a sprijini apărările revizuentei Compania Națională "Administrația Porturilor Maritime" S.A. Constanța.

Reținând că, în cauză, sunt indeplinite și celelalte condiții necesare pentru admisibilitatea în principiu a unei cereri de intervenție în interes alăturat (existența calității și capacității procesuale a intervenientului, existența unei cereri principale în curs de judecată și existența legăturii cererii de intervenție cu aceasta), precum și împrejurarea că doctrina și jurisprudența au consacrat admisibilitatea în principiu a intervenției accesorii în materia contenciosului administrativ, inclusiv în căile extraordinare de atac, în conformitate cu dispozițiile art. 64 alin. (2) din C. proc. civ., consideră că se impune admiterea recursului, casarea încheierii atacate și admiterea în principiu a cererii de intervenție în interes alăturat revizuentei Compania Națională "Administrația Porturilor Maritime" S.A. Constanța.

4.1. Intimata Compania Națională "Administrația Porturilor Maritime" S.A. Constanța a formulat întâmpinare, prin care a solicitat admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, casarea încheierii recurate și, în consecință, admiterea cererii de intervenție în interes alăturat, formulată de recurenta F. S.R.L.

4.2. Intimata A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

4.3. Intimata C. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, casarea încheierii recurate și, în consecință, admiterea cererii de intervenție accesorie formulată de recurenta F. S.R.L.

II. Cu privire la fondul recursului. Soluția instanței de recurs.

Examinând încheierea recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de intervenientă este nefondat.

Criticile formulate de recurenta-intervenientă, încadrabile în motivul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., sunt nefondate, încheierea pronunțată în cauză fiind dată cu interpretarea și aplicarea corectă, la circumstanțele de fapt ale litigiului, a normelor de drept procesual incidente, respectiv a prevederilor art. 61 alin. (3) din C. proc. civ.

Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 61 alin. (1) și (3) C. proc. civ., oricine are interes poate interveni într-un proces care se judecă între părțile originare, iar intervenția este accesorie, când sprijină numai apărarea uneia dintre părți.

În plus, cererea de intervenție este supusă condițiilor comune de admisibilitate a acțiunii civile, astfel cum acestea sunt prevăzute de lege.

Dispozițiile art. 32 din C. proc. civ., care statuează condițiile de exercitare a acțiunii civile, instituie obligația ca autorul acesteia să justifice un interes.

În completarea acestor prevederi legale, art. 33 din același cod stabilește că interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual.

Din cuprinsul normelor legale menționate anterior rezultă că și terțul care intervine în proces trebuie să justifice întotdeauna un interes propriu, indiferent de felul intervenției, aceasta fiind o condiție sine qua non pentru exercitarea oricărei forme concrete de manifestare a acțiunii civile.

Deși natura juridică a intervenției accesorii este de apărare, totuși trebuie reținut că terțul nu devine un simplu apărător al părții în favoarea căreia a intervenit, acesta trebuind să justifice interesul personal în participarea la judecata procesului ce se desfășoară între alte persoane.

Astfel, intervenientul trebuie să dovedească un interes propriu concret, chiar dacă în cadrul procesului în care intervine nu pretinde un drept propriu, el trebuie să urmărească obținerea unui folos pentru sine, iar nu numai pentru partea a cărei poziție o susține.

Pornind de la aceste premise, se observă că în cauza dedusă judecății, în mod judicios instanța de fond a constatat, că nu sunt îndeplinite condițiile legale de admisibilitate întrucât, față de motivarea cererii, terțul F. S.R.L. nu justifică interesul de a interveni.

După cum rezultă din expunerea prezentată la pct. I.1. al prezentei decizii, pe parcursul judecării cererii de revizuire formulată de revizuenta Compania Națională "Administrația Porturilor Maritime" S.A. Constanța împotriva deciziei nr. 1121 din 16 octombrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2017 de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ, terțul F. S.R.L. a formulat o cerere de intervenție voluntară accesorie în interesul revizuentei Compania Națională "Administrația Porturilor Maritime" S.A. Constanța.

Deși recurenta susține că interesul său de a interveni în sprijinul revizuentei rezidă din faptul că obligarea autorității portuare la încheierea contractului de remorcaj cu o altă societate, care în opinia sa nu îndeplinește criteriile prevăzute de legislația europeană, produce consecințe grave asupra exercitării activității sale de pilotaj, fiind de asemenea titulara unui astfel de contract de remorcaj, aceasta nu indică în mod concret care sunt consecințele grave care s-ar produce și în ce mod ar fi efectiv afectată din punct de vedere juridic de decizia a cărei revizuire se solicită în cauză.

În plus, așa cum corect a reținut și instanța de fond, hotărârea ce urmează a fi pronunțată cu privire la cererea de revizuire nu o expune pe intervenienta F. S.R.L. niciunui viitor litigiu și nu îi produce personal vreun prejudiciu procesual, întrucât niciunul din drepturile sale nu este contestat sau în pericol să se piardă, indiferent de hotărârea ce se va pronunța.

Nu în ultimul rând, Înalta Curte constată că, în cauză, nu poate fi reținută autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 1987/10.04.2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2017, prin care au fost admise în principiu cererile de intervenție accesorie formulate de C. S.R.L., E. S.R.L. și D. S.A., în favoarea intimatei-pârâte Compania Națională Administrația Porturilor Maritime S.A. în susținerea recursului declarat de aceasta din urmă împotriva sentinței civile nr. 740/20.04.2017, a Tribunalului Constanța, secția contencios administrativ și fiscal.

Astfel, nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 431 C. proc. civ. privind întrunirea triplei identități de elemente care definesc cele două pricini- părți, obiect și cauză juridică, având în vedere că este vorba de terți intervenienți diferiți și de cereri de intervenție accesorie formulate în etape procesuale diferite, respectiv în dosarul de referință, în calea de atac a recursului, iar în prezenta cauză, în calea de atac a revizuirii, căi de atac ce prezintă caracteristici și scopuri distincte și nici nu s-a încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, astfel cum este acesta reglementat de dispozițiile art. 431 din C. proc. civ., având în vedere că, condițiile de admisibilitate ale unei cereri de intervenție trebuie analizate de la caz la caz, raportat la fiecare terț intervenient în parte.

Prin urmare, Înalta Curte constată că prin cererea de intervenție accesorie formulată în cauză, recurenta nu justifică un folos practic ce ar urma să fie obținut odată cu pronunțarea instanței asupra cererii de revizuire deduse judecății, sens în care, în mod corect cererea de intervenție a fost respinsă, ca inadmisibilă.

În consecință, se constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar încheierea pronunțată în litigiu a fost dată cu interpretarea și aplicarea corectă a normelor de drept procesual incidente la circumstanțele de fapt ale cauzei.

Pentru considerentele expuse, găsind nefondat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la dispozițiile art. 64 alin. (4) același Cod, Înalta Curte va respinge recursul declarat de intervenientă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de intervenienta F. S.R.L. împotriva încheierii din 13 iulie 2020 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 decembrie 2020.