ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4704/2014

Decizia nr. 4704/2014

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii deduse judecății

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Transporturilor și Infrastructurii și Compania Națională Administrația Porturilor Maritime SA Constanța, în temeiul prevederilor Legii nr. 554/2004, raportat la prevederile O.G. nr. 22/1999:

(i) anularea actelor administrative sau asimilate actelor administrative, anume hotărârea Consiliului de Administrație al Companiei Naționale Administrația Porturilor Maritime SA din 16 iulie 2012, de aprobare a contractelor-cadru de prestări servicii de pilotaj și de remorcaj de manevră pentru navele maritime in porturile maritime romanești și contractele-cadru de prestări servicii de pilotaj și de remorcaj de manevră pentru navele maritime, aprobate prin respectiva hotărâre a Administrației, în tot, însă cu precădere și în mod special în ceea ce privește:

- impunerea Criteriilor administrative minime menționate la art. 11 pct. 2 și pct. 3 din contractele-cadru aprobate, respectiv: minimum 21 piloți maritimi și minimum 3 pilotine, pentru contractele de pilotaj și minimum 17 remorchere și echipajul necesar pentru toate acestea, pentru contractele de remorcaj de manevră.

- interpunerea Administrației în raporturile contractuale de pilotaj și remorcaj de manevră dintre Operator și Utilizatorii serviciilor, menționată la Capitolul V art. 7-10 din contractele-cadru aprobate, și la art. 12 pct. 13, cu absolut toate consecințele subsecvente.

(ii) constatarea valabilității și obligarea Administrației la recunoașterea valabilității/și la încheierea cu reclamanta, care deține toate autorizațiile și îndeplinește toate criteriile legale, a contractului multianual de prestări servicii de pilotaj și respectiv a contractului multianual de prestări servicii de remorcaj de manevră pentru nave maritime, pentru Portul Midia, încheiate în 10 august 2010 și respectiv în 01 ianuarie 2011.

Întâmpinările formulate la fond

Pârâtul Ministerul Transporturilor, prin întâmpinare, a invocat excepția necompetenței materiale și funcționale a Curții de Apel Constanța, raportat la dispozițiile Legii nr. 31/1990, cu motivarea că hotărârea Consiliului de Administrație nu este un act administrativ de autoritate cu caracter individual, în sensul prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, fiind un act de administrare al Companiei Naționale Administrația Porturilor Maritime SA.

A mai invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Transporturilor și Infrastructurii și excepția inadmisibilității acțiunii.

Pârâta C.N. Administrația Porturilor Maritime SA Constanța, prin întâmpinare, a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, prin raportare la Legea nr. 554/2004 și Legea nr. 31/1991, și excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Constanța, iar, pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată.

Cererile de intervenție

În cauză au formulat cerere de intervenție accesorie, în interesul reclamantei, SC B. SRL și, în interes propriu, SC C. SRL, SC D. SRL și SC E. SRL.

Soluția instanței de fond

Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis în principiu, prin încheierea din 21 noiembrie 2012, cererile de intervenție în interes propriu formulate de SC C. SRL, SC D. SRL și SC E. SRL și cererea de intervenție în interes alăturat reclamantei formulată de SC B. SRL.

A respins, prin încheierea de ședință din 21 decembrie 2012, excepțiile necompetenței materiale și inadmisibilității acțiunii și a unit cu fondul cauzei excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Transporturilor și Infrastructurii.

Prin sentința civilă nr. 252 din 12 iulie 2013, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Transporturilor și a respins acțiunea reclamantei SC A. SRL, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A respins excepțiile invocate de intervenientele în interes propriu. SC C. SRL, SC D. SRL și SC E. SRL.

A admis cererile de intervenție în interes propriu formulate SC C. SRL, SC D. SRL și SC E. SRL și a respins acțiunea reclamantei SC A. SRL și cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul SC B. SRL, în contradictoriu cu pârâta Compania Națională Administrația Porturilor Maritime SA, ca nefondate.

A obligat reclamanta la plata sumei de 199,50 RON cheltuieli de judecată către Ministerul Transporturilor.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, mai întâi, că reclamanta are calitate procesuală și interes în contestarea hotărârii din 16 iulie 2012, motivat de faptul că se consideră vătămată prin condițiile stabilite prin contractele cadru adoptate de Administrația Porturilor Maritime Constanța, în condițiile în care dorește să presteze servicii de pilotaj și remorcaj de manevră în portul Midia, motiv pentru care excepțiile invocate de intervenientele în interes propriu sunt nefondate.

În referire la excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâtul Ministerul Transporturilor, Curtea a arătat că obiectul litigiului nu vizează niciun act administrativ emis de pârâtul Ministerul Transporturilor și, astfel, această parte nu are calitate procesuală pasivă în cauză.

În ceea ce privește fondul litigiului, prima instanță a reținut că prin hotărârea Consiliului de Administrație al Companiei Naționale Administrația Porturilor Maritime SA Constanța din 16 iulie 2012 au fost aprobate contractele-cadru de prestări servicii de pilotaj și de remorcaj de manevră a navelor în porturile maritime, contracte adoptate în exercitarea de către pârâtă a atribuțiilor conferite le legiuitor prin O.G. nr. 22/1999.

În aplicarea dispozițiilor legale prevăzute de art. 50 alin. (1) coroborat cu art. 19 alin. (2) din O.G. nr. 22/1999, Ministerul Transporturilor și Infrastructurii a emis Ordinul nr. 1008/2012 și Ordinul nr. 764/2010 care au statuat aplicarea de către Compania Națională Administrația Porturilor Maritime SA a dispozițiilor sus-menționate privind încheierea de contracte cu operatori economic autorizați.

A arătat că reclamanta contestă criteriile minime menționate la art. 11 pct. 2 și 3 din respectivele contracte-cadru, fără a arăta mod concret care sunt dispozițiile legale care au fost nesocotite cu ocazia adoptării hotărârii contestate, care să atragă nelegalitatea actului.

Împrejurarea că reclamanta nu se încadrează în cerințele minimale privind capacitatea sa tehnică pentru efectuarea serviciilor de siguranță și prin aceasta consideră că actul contestat îi produce o vătămare, nu este suficientă pentru a se reține nelegalitatea hotărârea Consiliului de Administrație al Compania Națională Administrația Porturilor Maritime SA Constanța din 16 iulie 2012.

În calitate de administrator al porturilor maritime, Compania Națională Administrația Porturilor Maritime SA a determinat în mod legal, potrivit art. 19 alin. (1) lit. a) pct. 3 din O.G..nr. 22/1999, criterii minime privind pilotajul navelor maritime la intrarea și ieșirea din porturi, între danele aceluiași port și pe căile navigabile interioare și remorcajul de manevră al navelor maritime în porturi, aceste activități fiind considerate de legiuitor activități de siguranță pentru executarea lor în mod corespunzător, în condiții egale privind calitatea, timpul și prețul, impuse prin actele normative.

Unicitatea criteriilor pentru porturile maritime este impusă de Regulamentul de exploatare portuară a porturilor maritime românești aprobat prin Ordinul nr. 956/2003 emis de Ministrul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței, ce asigură aplicarea unitară în porturile maritime românești a dispozițiilor legale, tot așa cum administrația porturilor maritime este unică, iar siguranța navigației este unitară indiferent de locația unde se asigură serviciul pentru că acesta se adresează navei și nu portului, fiind deci lipsit de relevanță dimensiunea portuară.

În ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere, cenzurarea îndeplinirii condițiilor pentru încheierea contractelor cadru de pilotaj și remorcaj de manevră în Portul Midia aparține autorității publice, instanța neputându-se substitui atribuțiilor pârâtei Compania Națională Administrația Porturilor Maritime SA, în condițiile în care nu este contestat un refuz nejustificat al acestei pârâtei în acest sens, acest capăt de cerere nefiind accesoriu celui de anulare a hotărârii Consiliului de Administrație al Companiei Naționale Administrația Porturilor Maritime SA Constanța din 16 iulie 2012.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinței civile nr. 252 din 12 iulie 2013 și încheierilor de ședință din 21 noiembrie 2012 și 03 iulie 2013, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs, în termenul legal, reclamanta SC A. SRL, solicitând casarea acesteia și, în rejudecare, admiterea acțiunii în contencios administrativ și respingerea cererilor de intervenție în interes propriu, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 5, 7 și 9 C. proc. civ.

Considerentele dezvoltate în cererea de recurs s-au subsumat, în esență, următoarelor argumente:

(i) Instanța de fond nu a pus în discuția părților calificarea juridică a cererilor de intervenție formulate în cauză, motiv de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. și a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 49-51 C. proc. civ. coroborate cu art. 16

1

din Legea nr. 554/2004, motiv de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

(ii) Sentința recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină ori cuprinde motive străine de natura pricinii, motiv de modificare prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

(iii) Prima instanță a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004, admițând în mod nelegal excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Transporturilor și Infrastructurii prin încheierea de ședință din data de 03 iulie 2013, motiv de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

(iv) Sentința recurată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea dispozițiilor O.G. nr. 22/1999, Ordinului nr. 1008/2012 și Ordinului nr. 764/2010, art. 44 și 135 din Constituție, motiv de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Apărările intimaților

Prin întâmpinarea formulată, intimata Compania Națională Administrația Porturilor Maritime SA a solicitat respingerea recursului ca nefondat și neîntemeiat și, pe care de consecință, menținerea în tot a sentinței și încheierilor recurate.

A evocat situația de fapt și contextul litigiului și a argumentat, în esență, că cererea recurentei conține inexactități și/sau precizări contrare stării reale de fapt și probatoriului administrat în fața instanței de fond, precum și multiple aspecte irelevante, că sunt irelevante sau inadmisibile criticile aduse de acestea hotărârii instanței de fond, iar normele legale invocate, în măsura în care sunt relevante raportat la obiectul cauzei, susțin tocmai legalitatea și temeinicia actelor administrative supuse judecății.

Intimatul Ministerul Transporturilor a solicitat, la rândul său, respingerea recursului ca nefondat, argumentând că instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică în ceea ce privește pe intimat, iar recurenta nu a adus nici un argument pertinent în combaterea soluției de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Transporturilor.

Soluția instanței de control judiciar

Înalta Curte constată incidența motivului de recurs de ordine publică prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., față de care va admite recursul SC A. SRL și va casa sentința instanței de fond.

Curtea constată că obiectul prezentului litigiu de contencios administrativ îl constituie anularea unui act emis de către Consiliul de Administrație al Companiei Naționale Administrația Porturilor Maritime SA Constanța.

Art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, instituie o competență materială a instanței de contencios administrativ, în funcție de poziționarea autorității publice emitente a actului în sistemul administrației publice și împarte autoritățile publice în centrale și locale.

O.G. nr. 22/1999, ce reglementează activitatea în domeniu, a prevăzut, la art. 4 alin. (1) și (2), că Ministerul Transporturilor și Infrastructurii este autoritatea de stat în domeniul transporturilor navale ce își îndeplinește atribuțiile și prin delegare de competență, prin instituțiile publice, regiile autonome și companiile naționale sau societățile comerciale aflate în subordinea ori sub autoritatea sa.

Art. 5 alin. (1) și (2), precum și art. 47 din O.G. nr. 22/1999 stabilesc că administrațiile portuare ce au ca obiect de activitate asigurarea funcționalității porturilor și a infrastructurii de transport naval, administrarea acestora, asigurarea furnizării serviciilor de siguranță, etc., îndeplinesc funcția de autorități portuare.

Din interpretarea textelor legale sus-menționate rezultă că administrația portuară maritimă îndeplinește funcția și atribuția delegată de autoritatea publică în domeniu, deși este organizată ca o societate pe acțiuni.

Astfel, hotărârea Consiliului de Administrație al Companiei Naționale Administrația Porturilor Maritime SA din 16 iulie 2012 de aprobare a contractelor-cadru de prestări servicii de pilotaj și de remorcare de manevră pentru navele maritime, adoptată în temeiul O.G. nr. 22/2009, a Ordinului nr. 764/2010 și Ordinului nr. 1008/2012, este un act administrativ de autoritate emis în regim de putere publică, în vederea executării în concret a legii și care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.

Administrația maritimă portuară are competența asigurării funcționalității porturilor maritime, a furnizării serviciilor de siguranță, etc., în raza porturilor maritime, condițiile strict geografice ale amplasării porturilor maritime în România determinând, din această perspectivă, rangul emitentului actului contestat, de autoritate publică locală.

Aceste aspecte referitoare la instanța competentă material a se pronunța, în primă instanță, în cauza privind hotărârea Consiliului de Administrație al Companiei Naționale Administrația Porturilor Maritime SA, au fost dezlegate, de altfel, irevocabil, prin decizia civilă nr. 5729 din 13 iunie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, dezlegarea dată de către instanța de control judiciar bucurându-se de putere de lucru judecat.

Față de acestea, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a și alin. (3) C. proc. civ., coroborate cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, recursul urmează a fi admis, dispunându-se casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre competentă soluționare la Tribunalul Constanța, secția contencios administrativ și fiscal, raportat la opțiunea reclamantei de sesizare a instanței de judecată de la sediul acesteia, exercitată în temeiul dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE CONSIDERENTE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta SC A. SRL împotriva sentinței civile nr. 252 din 12 iulie 2013 și încheierilor de ședință din 21 noiembrie 2012 și 03 iulie 2013, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează hotărârea și încheierile recurate.

Trimite cauza, spre competentă soluționare,Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 09 decembrie 2014.