ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2684/2024

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, la data de 16.11.2021 reclamanta A. S.R.L. a solicitat anularea Deciziei nr. 1/30-08-2021 emisă de pârâtul Consiliul Concurenței - Consiliul de Supraveghere în Domeniul Naval înregistrată sub nr. x/20-10-202110 la Consiliul Concurenței - Registratura Generală precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 837 din 26 aprilie 2022 Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a decis următoarele: Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., cu sediul în Constanța, Incinta Port Constanța, jud. Constanța, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenței - Consiliul de Supraveghere în Domeniul Naval, cu sediul în București, Piața Presei Libere nr. 1, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței nr. 837 din 26 aprilie 2022 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A. S.R.L. solicitând casarea acesteia și rejudecarea cauzei admiterea cererii astfel cum a fost formulată și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată. În susținerea recursului a arătat că instanța de fond a menținut potrivit propriilor considerente caracterul de întreprindere din punct de vedere al legii concurenței a administrației portuare, însă inexplicabil a respins cererea considerând că sunt inaplicabile considerentele Deciziei nr. 51/2016 emise de Consiliul Concurenței - intimat în cauză, întrucât Consiliul de Supraveghere în Domeniul Naval nu deține personalitate juridică. Instanța de fond reține la fila nr. x din sentința recurată faptul că intimata nu ar deține atribuții de stabilire în sarcina Consiliului Concurenței, fiind reglementări speciale ce instituie o competență derogatorie, în sensul independenței deciziilor ce se adoptă. În realitate în dosarul nr. x/2023 aflat pe rolul Curții de Apel București, secția a-IX-a contencios administrativ - ce privește acte administrative emise de Consiliul de Supraveghere în Domeniul Naval impune măsuri de concurență, fără să sesizeze formal Consiliul Concurenței, deși susține că nu ar deține asemenea atribuții ceea ce desemnează o încălcare a dispozițiilor legale în sensul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., nefiind posibil ca în același timp intimata să nu dețină asemenea atribuții, iar în alte cauze să dețină asemenea atribuții. Societatea deține autorizația administrativă prin care este abilitată să efectueze acest serviciu, privind autorizarea operatorilor economici pentru desfășurarea activității conexe activităților de transport naval - serviciul de siguranță pilotajul navelor maritime la intrarea și ieșirea din porturi, între danele aceluiași port și pe căile navigabile interioare, ce au făcut obiectul Deciziei nr. 51/2016 emisă de Consiliul Concurenței, iar în prezent arătăm că suntem împiedicați să lucrăm ca urmare a măsurilor adoptate de administrația portuară prin care numai autoritatea publică poate efectua acest serviciu, cu toate că suntem interesați de prestarea acestuia în paralel. S-a produs o confuziune între administratorul portuar/reglementatorul pieței și furnizori ceea ce reprezintă o încălcare a legii. Așa cum s-a demonstrat fără putință de tăgadă intimata autoritate publică participă la o înțelegere verticală cu administrația portuară cele consemnate în decizia atacată fiind în realitate expresia convenției în vederea eliminării competiției, contrar celor consemnate de aceeași autoritate în cuprinsul Deciziei nr. 51/2016 emise de Consiliul Concurenței, iar modificarea operată nu se putea efectua în lipsa unui studiu de specialitate. Instanța de fond reține prin considerentele de la fila nr. x/30/33 din sentința atacată faptul că soluția instanței de judecată de suspendare cu caracter executoriu a prevederilor OMTIC nr. 991/2020 privind modul de derulare a serviciului pilotajul navelor maritime prin sentințele pronunțate în dosarele nr. x/2020, y/2020 de către Curtea de Apel Constanța/Curtea de Apel București nu ar prezenta nicio relevanță în privința continuării derulării activității autorizate a recurentei ca urmare a expirării duratei contractuale la data de 31-12-2020. Soluția adoptată de instanța de fond este contradictorie fiind întrunite condițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. - hotărârea cuprinde motive contradictorii deoarece se susține de către intimată că simpla deținere a autorizației este suficientă pentru prestarea serviciilor de pilotaj, iar pe de altă parte instanța omite orice fel de motivare asupra refuzului administrației portuare de a încheia un nou raport juridic cu recurenta pe durata de valabilitate a autorizației administrative emise de Autoritatea Navală Română. Nu există nicio analiză judiciară critică asupra cererii de încheiere a contractului de pilotaj, înregistrat la CNAPMC sub nr. x/06.01.2021 (însoțită de Autorizația ANR și Licența de Pilotaj) anexă la înscrisurile doveditoare depuse la instanța de fond. Instanța NU are nicio explicație rezonabilă asupra refuzului nejustificat ulterior expirării contractului la data de 31-12-2020 de încheiere a unui nou raport juridic contractual. Instanța trebuia să analizeze conflictul de interese între cei doi operatori -recurenta operator privat autorizat și administrația portuară ce deținea dublă calitate reglementator/deținător al autorității publice - și prestator în competiție orizontală cu firmele private, caracterul dual și implicit abuzul de poziție dominantă/excesul de putere și tratamentul discriminatoriu exprimat prin refuzul de intrare de piață al administrației. Apreciază recurentul că lipsa oricărei motivări a instanței de fond atrage casarea soluției recurate, rejudecarea pe fond a cauzei cu aplicarea dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.. Nemotivarea hotărârilor este sancționată de legiuitor pornind de la obligația statului de a asigura garanția unui proces echitabil. Consideră recurenta că motivele reținute de instanța de fond la fila nr. x,33 din soluția recurată sunt nelegale în considerarea că disp. art. 50 alin. (2) din O.G. nr. 22/1999 privind administrarea porturilor și a căilor navigabile, utilizarea infrastructurilor de transport naval aparținând domeniului public, precum și desfășurarea activităților de transport naval în porturi și pe căile navigabile interioare nu sunt aplicabile în cauză deoarece în porturile românești administrate de APM Constanța existau cel puțin 4 operatori economici autorizați, din care unul este chiar recurenta ce deținea autorizație valabilă așa încât situația premisă a lipsei unui operator economic autorizat în porturi este nereală, fapt ce atrage inaplicabilitatea textului reținut. În realitate, potrivit dispozițiilor art. 50 alin. (6) din O.G. nr. 22/1999 privind administrarea porturilor și a căilor navigabile, utilizarea infrastructurilor de transport naval aparținând domeniului public, precum și desfășurarea activităților de transport naval în porturi și pe căile navigabile interioare prevede foarte clar. Modul de derulare a serviciului de pilotaj al navelor maritime se aprobă prin ordin al ministrului transporturilor. Din textul de lege rezultă cu claritate că în momentul suspendării dreptului de a efectua serviciul de pilotaj de către administrația portuară - disp. OMTIC nr. 991/2020 ce îndreptățeau asemenea prestații a fost suspendat nu se mai putea aplica, iar în mod firesc erau în forță autorizațiile emise de Autoritatea Navală Română acordate firmei ce trebuia să continue furnizarea serviciului pentru care fusese autorizată legal. Acordarea directă a dreptului de a furniza serviciul de pilotaj nave maritime/fluvio- maritime pe baza simplei dețineri a autorizației administrative emise de Autoritatea Navală Română a fost statuată chiar de intimata Consiliul Concurenței prin intermediul Deciziei nr. 51/2016 fapt ce contrazice alegațiile reținute prin decizia atacată din moment ce a susținut modificarea legislației și eliminarea excesului de reglementare. Susținerile sunt confirmate și de soluția judiciară definitivă dispusă în dosarul nr. x/2016 de către Tribunalul Constanța ce a statuat că firmele de pilotaj prestează servicii și obțin venituri în baza autorizației, contractul încheiat cu administrația portuară fiind numai incidental. Această soluția judiciară are autoritate de lucru judecat față de firma recurentă și administrația portuară. Instanța de judecată se contrazice la fila nr. x,35 din sentință în sensul în care susține pe de-o parte că prin Decizia nr. 51/2016 emisă de Consiliul Concurenței s-a constatat o înțelegere pentru restricționarea competiției, iar pe de altă parte omite faptul de netăgăduit că administrația porturilor a blocat cu efect anticoncurențial - refuz de încheiere/prelungire a contractelor de pilotaj pentru a efectua în regim de monopol aceste prestații. Motivarea instanței de fond este contradictorie ceea ce desemnează aplicarea disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. și casarea soluției recurate. In ceea ce privește încetarea contractului de pilotaj prin ajungere la termen arătă că situația reținută de instanța de fond este nereală, considerentele fiind contradictorii dispusă contrar disp. art. 488 alin. i pct. 6 din C. proc. civ. În realitate, potrivit înscrisurilor depuse cu ocazia judecății de fond rezultă cu certitudine că administrația porturilor a organizat o consultare cu întreprinderea noastră în data de 15-12-2020 fiind consemnată în scris minuta nr. 50282/23-12-2020 prin care părțile au stabilit clar și fără echivoc că urmează să fie încheiat un contract prin care să se prelungească durata de prestare a serviciului de pilotaj nave maritime/fluvio-maritime în toate porturile maritime românești administrate până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2020 aflat pe rolul Curții de Apel Constanța fiind realizat acordul de voință în acest scop. Instanța a reținut nelegal cu încălcarea dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. faptul că nu ar fi îndrituită, ca de altfel nici intimata să soluționeze/concilieze diferendele cu privire la modul de prelungire, încheiere a contractelor de furnizare a serviciului de pilotaj. În realitate potrivit dispozițiilor art. 66 2 alin. (2) din O.G. nr. 22/1999 privind administrarea porturilor și a căilor navigabile, utilizarea infrastructurilor de transport naval aparținând domeniului public, precum și desfășurarea activităților de transport naval în porturi și pe căile navigabile interioare: f) analizează din oficiu sau la plângere și se pronunță, prin decizie, cu privire la un tratament inechitabil sau discriminatoriu, aplicat, prin deciziile administratorului infrastructurii de transport naval, în ceea ce privește: (v) procedura de acordare/refuz a/al dreptului de a furniza servicii de siguranță; Rezultă cu claritate de netăgăduit că instanța de fond a aplicat eronat disp. legale ce impun intimatei să analizeze și să se pronunțe asupra refuzului de acordate de dreptului de furnizare a serviciilor de siguranță, pilotajul navelor maritime, fluvio maritime în porturi. Considerentele instanței reținute Ia fila nr. x,33,34 din sentința recurată sunt nereale din moment ce se susține că societatea ar fi refuzat chipurile prelungirea duratei contractuale pe durată de timp mai lungă decât dublul duratei inițiale a contractului de pilotaj. Se constată că instanța de fond nu cunoaște faptul că inițial durata contractelor de pilotaj încheiate a fost aceea de 5 ani pentru toți operatorii, însă din motive independente de voința firmei pe durata derulării contractului a intervenit o cauză de reziliere din partea administrației portuare pentru încetarea mandatului administratorului firmei, fiind încheiat un nou contract după remedierea acestui incident, depune alăturat notificarea de reziliere a contractului inițial, precum și copia contractului inițial pentru a se dovedi contrariul celor reținute de instanța de fond. Consemnările instanței din considerentele de la fila nr. x, 33, 34 referitoare la pretinsul refuz de prestare a serviciilor de pilotaj ulterior datei de 01-01-2021 sunt nereale din moment ce administrația portuară nu a permis încheierea unui act adițional pe o durată de timp rezonabilă, pe durata autorizației emise de Autoritatea Navală Română, până la soluționarea definitivă a cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2020 aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție ce privește anularea OMTIC nr. 991/2020 pentru stabilirea porturilor și a căilor navigabile interioare pentru care serviciul de pilotaj al navelor maritime și fluviomaritime este obligatoriu și a modului de derulare a acestui serviciu. Tratamentul discriminatoriu a fost foarte clar precizat în plângerea adresată autorității de supraveghere/concurență, dar și instanței de judecată - anume faptul că administrația portuară a prestat serviciul prin corpul propriu de piloți ce în realitate erau angajații noști -captați intempestiv pentru a fi angajați pe aceleași posturi, deși recurenta investise în pregătirea profesională a acestora sume mari de bani ce urmau să fie recuperate în timp, tot așa cum dotarea tehnică specializată - pilotine a devenit inutilă, în condițiile în care se investiseră sume de bani. Faptul că administrația portuară a transmit tuturor operatorilor economici aceeași adresă nu desemnează vreun caracter echitabil sau nediscriminatoriu ci faptul că a intrat în competiție directă orizontală cu firmele particulare autorizate pentru prestarea serviciului public pilotajul navelor maritime/fluvio-maritime sens în care s-a autofavorizat și corelativ a discriminat întreprinderea recurentă prin faptul că a blocat activitatea în paralel a acesteia, deși deținea autorizație valabilă, iar Consiliul Concurenței în toate deciziile/hotărârile emise a susținut că simpla deținere a autorizației îndreptățește titularul să presteze direct și nemijlocit activitatea. În aceeași ordine de idei, instanța de fond nu a putut emite nici un fel de considerent asupra temeiului de drept reprezentat de Decizia Curții Europene a Drepturilor Omului Pilot Service S.A. contra România ceea ce contravine disp. art. 488 alin. (1) pct. 6,7,8 fiind vorba despre o autoritate de lucru judecat, dezlegarea la nivel european a problemei de drept deduse judecății, caracterul obligatoriu al unei asemenea decizii, lipsa oricărei motivări asupra unor motive fundamentale din acțiunea dedusă judecății, tot așa cum soluția a fost pronunțată cu încălcarea/aplicarea greșită a normelor de drept material. Instanța de fond, autoritatea de supraveghere/concurență nu poate explica rezonabil limitarea efectelor autorizației administrative ce este în fondul de comerț al recurentei, fiind un bun imaterial îndreptățește titularul că presteze direct și nemijlocit serviciul pilotajul navelor maritime/fluvio-maritime. Mai mult, ca urmare a efectelor suspensive a OMTIC nr. 991/2020 operatorii economic de pe piață, inclusiv recurenta putea să solicite noi autorizații emise în temeiul disp. OMT nr. 547/2014 pentru efectuarea serviciului de pilotajul navelor maritime/flivio-maritime până la data de 31-12-2025. Arată recurenta că întreprinderea nu a refuzat nici un moment să presteze serviciul pilotajul navelor maritime/fluvio-maritime ci s-a rezumat să solicite potrivit autorizației administrative emise de Autoritatea Navală Română, aflată în termen de valabilitate și în forță încheierea unui raport contractual cu CN APM ce să permită efectuarea concretă a unor asemenea prestații, potrivit prevederilor legale, consemnările de la pct. 78 lit. i) din decizia atacată, respectiv fila nr. x,33 din sentința recurată nefiind conforme cu realitatea ci speculații ale administrației portuare lipsite de orice suport real. Societatea a răspuns în termenul de 24 de ore asupra tuturor cerințelor administrației portuare însă aceasta a refuzat culpabil să încheie un contract pentru respectarea dreptului conferit de autorizația emisă de Autoritatea Navală Română în vederea prestării efective, concrete a serviciului de pilotajul navelor maritime/fluvio-maritime în toate porturile românești. Dispozițiile legale ce obligă la încheierea raportului contractual sunt cele ce derivă din efectele executorii ale autorizației emise de Autoritatea Navală Română, art. 50 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 22/1999 rap. la disp. art. 19 alin. (2) din același act normativ, Decizia nr. 51/2016 emisă de intimată sens în care în termen de max. 30 de zile de data cererii (06-01-2021) autoritatea portuară ar fi trebuit să încheie un raport contractual nou. Considerentele instanței de judecată asupra dreptului administrației portuare de a refuza încheierea contractului în baza autorizației nu sunt legale din moment ce tocmai în acest scop a fost creată autoritatea de supraveghere intimată- în vederea eliminării caracterului abuziv (exces de putere) al dreptului de acordare a furnizării de servicii de siguranță - pilotajul navelor maritime. Așadar, simple deținere a autorizației îndrituiește recurenta să presteze serviciile pentru care fusese autorizată, iar încheierea contractului să fie formală și nu excesivă sau să fie refuzată pentru a se presta servicii în regim concurențial între autoritatea portuară și firmele particulare. În cazul principiului așteptărilor legitime arătă că soluția pronunțată este nelegală, considerentele reținute fiind contradictorii cu aplicarea disp. art. 488 alin. (1) pct. 6, 8 din C. proc. civ.. Așadar instanța de fond omite orice fel de motivare asupra refuzului administrației portuare de a încheia un nou raport juridic cu recurenta pe durata de valabilitate a autorizației administrative emise de Autoritatea Navală Română potrivit cererii de încheiere a contractului de pilotaj, înregistrat la CNAPMC sub nr. x/06.01.2021 (însoțită de Autorizația ANR și Licența de Pilotaj) anexă la înscrisurile doveditoare depuse la instanța de fond. În acest sens nu mai poate prezenta nicio relevanță faptul că anterior părțile nu au ajuns la un acord privind prelungirea duratei raportului juridic anterior, iar administrația trebuia să încheie în regim competițional un raport juridic nou până la soluționarea definitivă a litigiului sau până la data de expirare a autorizației administrative, orice dintre termene ar fi fost împlinit primul. Soluția recurată nu prezintă nicio motivare asupra acestor cereri scrise în acțiune sens în care sentința apar ca fiind nemotivată sens în care devin aplicabile disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. Soluția recurată este nelegală și sunt aplicabile disp. art. 488 alin. i pct. 6, 8 din C. proc. civ. și pentru că rezultă contrar considerentelor instanței de fond, faptul că autoritatea de concurență a considerat că angajarea tuturor piloților de pe piață reprezintă o faptă anticoncurențială, iar dacă este efectuată de către administrația portuară nu ar reprezenta chipurile o asemenea faptă. în realitate, prin Decizia nr. 51/2016 intimata a decis că autoritatea portuară are calitate de întreprindere în sensul legii concurenței pct. 306 din Decizia nr. 51/2016 emisă de Consiliul Concurenței, are o poziție dominantă pe piață - pct. 307,309,313, 346,348, 35 2 354 357, 359,3 6 °» 3 61 ,364 și NU s-a comportat nicicum ca o autoritate, dimpotrivă fiind sancționată potrivit aceleiași decizii ceea ce demonstrează caracterul nereal al susținerilor formulate de intimată. În cazul serviciilor de remorcaj Decizia nr. 51/2016 emisă de autoritatea de competiție contrazice soluția judiciară definitivă dispusă în dosarul nr. x/2012 încălcând grav principiul securității actelor juridice, a puterii de lucru judecat, precum și jurisprudenței CEDO. Este adevărat că potrivit art. 435 alin. (1) C. proc. civ. hotărârea judecătorească este obligatorie și produce efecte numai între părți și succesorii acestora, dispoziții ce reliefează principiul relativității efectelor obligatorii ale hotărârii judecătorești, dar, art. 435 alin. (2) C. proc. civ. reglementează principiul opozabilității efectelor hotărârii judecătorești față de terți care vor fi ținuți să respecte cele statuate prin hotărârea judecătorească, chiar dacă nu au fost parte în acel litigiu. Chiar dacă hotărârea judecătorească produce în principal efecte relative, între părți, nu poate fi trasă concluzia inopozabilității acestor efecte față de terți, pentru că în timp ce relativitatea efectelor presupune nașterea drepturilor și obligațiilor în favoarea, respectiv, în sarcina părților, opozabilitatea înseamnă că hotărârea judecătorească nu poate fi ignorată de către terți, ci, dimpotrivă, ea trebuie să fie respectată și recunoscută de orice persoană chiar dacă nu a fost participantă în litigiu. Opozabilitatea față de terți reprezintă tocmai obligația tuturor de a respecta situația juridică creată, adică obligația de abținere de la săvârșirea vreunei acțiuni care să împiedice exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor de către titularii acestora.

Apărările formulate în recurs Intimata-reclamantă A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, pentru nemotivare. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând legalitatea sentinței recurate, prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs, a apărărilor corelative expuse în întâmpinare și a motivului de casare de ordine publică invocat din oficiu, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare: Față de conținutul motivelor de casare invocate, se reține ca prioritară analiza celui prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., ridicat din oficiu și grefat pe omisiunea instanței de fond de a face aplicarea art. 16 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, în sensul de a pune în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a Companiei Naționale Administrația Porturilor Maritime Constanța, emitentă a modificărilor la Regulamentul portuar, vizate de plângerea transmisă de intimată Consiliului de Supraveghere din Domeniul Naval. Se reamintește că potrivit art. 16 1 prima teză din Legea nr. 554/2004 "când raportul juridic dedus judecății o impune, instanța va pune în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a altei persoane". Deciziei nr. 1/30-08-2021 emisă de pârâtul Consiliul Concurenței - Consiliul de Supraveghere în Domeniul Naval înregistrată sub nr. x/20-10-202110 la Consiliul Concurenței - Registratura Generală În cauză, cererea de chemare în judecată a vizat legalitatea Deciziei nr. 1/30-08-2021 emise de intimatul-pârât, Consiliul de Supraveghere din Domeniul Naval, ca soluție dată plângerii formulate de intimata-reclamantă cu privire la "blocarea de către CN Administrația Porturilor Maritime Constanța S.A a accesului întreprinderii reclamante pe piața serviciiilor de siguranță, serviciul public pilotajul navelor maritime/fluvio-maritime în porturile administrate de firmă, prin refuzul de a semna/prelungi contractul în acest sens, precum și captarea-angajarea salaiaților specializați-autorizați - piloții de nave maritime, în condițiile prevăzute de OMTIC nr. 991/2020 suspendat judiciar. Plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 66 1 și 66 2 alin. (2) lit. f) din O.G. nr. 22/1999. În conformitate cu acest din urmă text legal "Consiliul de supraveghere are următoarele atribuții: analizează din oficiu sau la plângere și se pronunță, prin decizie, cu privire la un tratament inechitabil sau discriminatoriu, aplicat, prin deciziile administratorului infrastructurii de transport naval, în ceea ce privește: (i) accesul la infrastructura de transport naval;(ii) nivelul și/sau structura chiriilor/redevențelor/tarifelor de utilizare, aplicate în legătură cu infrastructura portuară și de căi navigabile interioare, precum și efectuarea serviciilor de siguranță; (iii) cerințele minime aplicate pentru furnizarea serviciilor de siguranță; (iv) procedura de acordare/refuz a/al dreptului de a furniza servicii de siguranță". Se observă astfel că raportul juridic care a stat la baza emiterii actului contestat prin acțiunea judiciară s-a grefat pe presupusa faptă a CN Administrația Porturilor Maritime Constanța S.A. de a aplica reclamantei un tratament inechitabil sau discriminatoriu. În acest context, pentru a da eficiență principiilor respectării dreptului la apărare și al egalității armelor în proces, garanții ale dreptului la un proces echitabil, Înalta Curte constată că raportul juridic dedus judecății presupunea coparticiparea procesuală necesară atât a emitentului actului contestat și a titularului plângerii, cât și a persoanei reclamate de tratamentul inechitabil sau discriminatoriu, anume CN Administrația Porturilor Maritime Constanța S.A.. De altfel, și în cadrul procedurii administrative derulate în fața recurentului s-au solicitat părții reclamate informații și punct de vedere cu privire la fapta sesizată de intimata-reclamantă, după cum rezultă din chiar conținutul Deciziei nr. 1/30-08-2021. Prin urmare, revenea judecătorului fondului obligația de a face aplicarea art. 16 1 din Legea nr. 554/2004 și de a pune în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a CN Administrația Porturilor Maritime Constanța S.A. Nerespectarea acestei norme de procedură atrage incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1). 5 C. proc. civ., sentința și încheierile premergătoare acesteia fiind lovite de nulitate, în condițiile art. 176 C. proc. civ. Caracterul fondat al acestui motiv de casare și efectele sale lasă de prisos analiza motivelor de casare invocate de recurent și a apărărilor corelative expuse de intimat. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 497 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul declarat de recurenta reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 837 din 26 aprilie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal; va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. În rejudecare, prima instanță va da efect art. 16 1 prima teză din Legea nr. 554/2004 și va pune în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a CN Administrația Porturilor Maritime Constanța S.A. În funcție de poziția procesuală a acestora, va face aplicarea prevederilor art. 16 1 teza a II-a din Legea nr. 554/2004 sau, după caz, a dispozițiilor art. 78 alin. (3) și 79 C. proc. civ. PENTRU ACESTE MOTIVE,