ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2212/2022

Ședința publică din data de 12 aprilie 2022

Asupra cauzei de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 19.10.2018 sub nr. de mai sus reclamanții A. S.A. și B. S.R.L. au chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Concurenței, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea Deciziei nr. 21/24.04.2018, adoptata in soluționarea Investigației declanșate prin Ordinul Președintelui Consiliului Concurentei nr. 249/4.04.2016, obligarea pârâtului la respingerea procedurii angajamentelor și la continuarea investigației, plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 2427 din data de 21 octombrie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de către reclamantele A. S.A și B. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Consiliul Concurenței, și C.N. Administrația Porturilor Maritime S.A., ca neîntemeiată.

Împotriva a sentinței civile nr. 2427 din data de 21 octombrie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal au declarat recurs recurentele reclamante A. S.A și B. S.R.L., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și în rejudecare admiterea cererii de chemare în judecată; în subsidiar, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, la prima instanță.

Au fost invocate motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.. În plus, la pct. III al cererii de recurs se susține și omisiunea primei instanțe de a judeca efectiv fondul cauzei privind fapta reclamată în sine, critică ce urmează a fi examinată în conformitate cu prevederile art. 498 alin. (2) C. proc. civ., avându-se în vedere solicitarea subsidiară, de casare cu trimitere, formulată de către recurente .

Astfel, în motivarea în fapt și în drept a cererii de recurs se critică, în primul rând, considerentele instanței de fond de la filele x ale sentinței recurate, privind pretinsele distincții între calitățile de întreprindere și/sau autoritate și între naturile diverselor fapte ale entității reclamate, arătându-se că sunt deopotrivă contradictorii, sunt străine de natura pricinii și sunt greșite și pe fond, din perspectiva normelor de drept material incidente.

Se susține că acest caracter contradictoriu al considerentelor este evidențiat, iar motivarea vădit artificială a instanței de fond este în întregime infirmată, prin chiar considerentele aceleiași instanțe, inserate de această dată la fila x din sentință. Se reține aici că în raport de art. 8 din lege nu erau incidente prevederile legale privind intrarea într-o procedură de Angajamente, deși tocmai pârâta C. S.A. fusese aceea care, în dubla și indivizibila sa calitate, direct asumată, de întreprindere publică și autoritate administrativă delegată sau asimilată, inițiase și propusese Angajamente, inclusiv pentru încălcările în materia dragajului de întreținere, reclamate prin Plângerea noastră. Mai grav, nu există niciun considerent al instanței de fond prin care să se explice, astfel cum am solicitat, temeiurile și împrejurările în care Consiliul a ajuns să informeze C. S.A. pentru ca acesta să își retragă Angajamentele privind dragajul din propunerea inițială, iar aceste Angajamente au dispărut pur și simplu din forma finală a Angajamentelor anexate Deciziei atacate.

Ultimele paragrafe de la fila x a sentinței recurate reprezintă, din nou, motive contradictorii și străine de cauză, întrucât schimbarea încadrării actelor și faptelor reclamate nu poate fi în niciun caz arbitrară sau potestativă și în niciun caz nu poate fi făcută fără convocarea și audierea părților.

Toate aceste critici, susțin recurentele, fac să fie direct incidente prevederile pct. 6 și 8 ale alin. (1) din cadrul art. 488 C. proc. civ.

Recurentele susțin și nelegalitatea, ca urmare a încălcării regulilor de procedură, menite să asigure principiile procesului civil și garanțiile procesuale ale recurentelor, prin considerentele instanței de fond de la fila x, primele patru paragrafe. Singura interpretare legală nu putea fi decât aceea că informarea și audierea erau cu atât mai necesare și obligatorii, "a potentiori", într-o asemenea situație și într-o asemenea fază finală a investigației deja declanșate tocmai ca urmare a plângerii pe care reclamantele au formulat-o.

Apreciază ca fiind direct incidente în acest sens prevederile pct. 5 și 8 ale alin. (1) din cadrul art. 488 C. proc. civ., arătând că este evident că instanța a încălcat și a permis o încălcare a regulilor de procedură, reguli a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Susțin existența unor considerente străine de natura pricinii, la fila x a sentinței recurate, pentru că se vorbește doar despre lucrări și cheltuieli făcute de C. S.A. ulterior perioadei în care au avut loc faptele reclamate, respectiv după declanșarea investigației, și în paralel cu aceasta. Aceste considerente nu reprezintă în fapt nimic altceva decât tentative ale instanței de fond de a justifica, în sensul mai exact de a scuza, atât încălcarea legii de către entitatea reclamată, cât și impunitatea acordată acesteia de către Consiliul Concurenței, ceea ce este vădit nelegal.

În mod esențialmente greșit și vădit nelegal se reține, la fila x a sentinței recurate, o pretinsă autoritate de lucru judecat decurgând din decizia civilă nr. 822/2017 a Curții de Apel Constanța. În realitate, impunerea de către C. S.A. a renunțării noastre la pretențiile de despăgubire pentru dragaj reprezintă tocmai cauza juridică a plângerii inițiale și trebuia să facă tocmai obiectul esențial al investigației, al Deciziei Consiliului Concurenței de soluționare a investigației și al sentinței recurate înseși.

Se susține că se dovedește astfel faptul că prima instanță a refuzat practic să soluționeze cauza în fond, substituind analiza faptei reclamate, pe care ea însăși trebuia să o facă, cu un citat extras dintr-o judecată având un cu totul alt obiect, ceea ce ar urma să atragă, considerăm noi, soluția de trimitere a cauzei pentru rejudecare către prima instanță.

Pe fond, dacă prima instanță ar fi procedat la judecarea propriu-zisă a acțiunii noastre și a faptei reclamante în mod esențial, în conformitate cu normele de drept material aplicabile, concluzia pe fond nu ar fi putut fi decât aceea afirmată și urmarită de către recurente.

Se susține că sunt vădit nefondate, lipsite de orice susținere legală, fiind necesar a fi înlăturate prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție și tentativele instanței de fond de a justifica faptul că a fost acceptată o procedură de angajamente, în pofida existenței unor recidive extrem de grave și incontestabile din partea entității investigate.

Toate aceste motive esențiale de recurs, precum și alte critici și argumente privind sentința recurată, decizia atacată și fondul cauzei, sunt dezvoltate în mod separat și în capitolele ce urmează.

II. În tot ceea ce privește motivele de recurs legate de calificarea entității și a faptelor reclamate.

Calitatea duală a entitații reclamate, atât de întreprindere, cât și de autoritate publică delegată. Respingerea nelegală a plângerii și a acțiunii în anulare, pe falsul considerent că fapta reclamată ar fi fost săvârșită exclusiv în calitatea de autoritate și "nu au fost identificate dovezi suficiente privind încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1) din Legea concurenței".

Prin chiar Decizia atacată, Consiliul Concurenței reținuse că C. S.A. este atât întreprindere, cât și autoritate publică delegată. Prin Decizia nr. 95/26.05.2005 și prin Decizia nr. 51/10.08.2016 ale Consiliului Concurenței, C. S.A. fusese de asemenea calificată ca întreprindere și autoritate și fusese sancționata în ambele calități concurente ideal.

Susțin că vădita nelegalitate a sentinței recurate, precum și a deciziei atacate prin acțiune, rezultă cu prisosință din paragrafele 77, 98, 99, 131 din însăși Decizia Consiliului atacată, precum și din paragrafele 171 - 191: nu se poate susține că activitatea C. S.A. de încheiere a contractelor de închiriere de terenuri de infrastructura portuară se realizează în calitatea acesteia de întreprindere, iar activitățile de executare a acelorași contracte de închiriere (în care sunt angajate și reclamantele, a se vedea filele x, pct. 1, 2, 3 din Plângerea noastră), activități care implică și asigurarea adâncimilor necesare pentru ca navele maritime să ajungă să acosteze la infrastructurile închiriate (pentru că altfel nu am mai vorbi de infrastructură de transport naval), se realizează în calitatea de autoritate publică; impunerea efectuării dragajului pe cheltuiala chiriașilor, cum sunt și reclamantele, se încadrează perfect în toate ipotezele reglementate și de art. 6 din lege, și de art. 8 din lege.

Susțin și paragrafele 192: autoritățile publice nu au "venituri proprii", ci au alocații bugetare; C. S.A. are venituri proprii, în calitate de întreprindere, concesionară a întregului domeniu public portuar, din contractele de închiriere pe care le încheie în mod subsecvent, inclusiv cu reclamantele; 222:

"Conform actului de înființare al C., aceasta este o întreprindere publică căreia i s-a concesionat de către Ministerul Transporturilor infrastructura de transport naval în vederea administrării, desfășurând în principal următoarele activități: a) întreținerea, repararea, modernizarea și dezvoltarea infrastructurii de transport naval ce i-a fost concesionată; b) punerea la dispoziția tuturor utilizatorilor a acestei infrastructuri, în mod liber și nediscriminatoriu; c) urmărirea sau asigurarea, după caz, a furnizării serviciilor de siguranță în porturi; d) asigurarea în permanență a adâncimilor minime în bazinele portuare și la dane și a semnalizării pe șenalele de acces și în porturi". Nu se poate justifica nicio diferențiere de natură între aceste activitați și fapte, de sub aceeași enumerare, în cazul nostru a celor de la lit. b) față de cele de la lit. d).

Arată că, din punctul de vedere al logicii formale înseși, dacă o entitate are o calitate duală sau întrunește o dublă sau multiplă calitate, atunci trebuiau analizate și aplicate textele legale incidente pentru fiecare și pentru ambele calități; nicidecum nu se putea distinge, oricum artificial și esențialmente greșit, între fapte săvârșite în una, respectiv în alta, dintre pretinsele calități diferite. Este aplicabilă aici și sintagma "concurs ideal".

Se arată că starea de fapt este clară și este conformă susținerilor recurentelor reclamante, inclusiv pentru Consiliul Concurenței, de vreme ce în Ordinul de declanșare a investigației se arătase încă de la început că aceasta privește încălcarea prevederilor art. "6 și/sau 8" ale Legii concurenței.

De asemenea, aceeași sintagma art. "6 și/sau 8" apare în Angajamentele inițiale, precum și în Angajamentele finale ale C. S.A., depuse și acceptate de catre pârâți.

Astfel cum arată Consiliul Concurenței și în răspunsul la întrebarea 1 din Interogatoriu, "încadrarea legală exactă a faptelor este atributul Consiliului Concurenței. Reclamanții nu sunt obligați să ofere o încadrare exactă a faptelor, ci doar opinia lor în această privință". Această recunoaștere este relevantă din perspectiva faptului că deși, în fapt dintr-o eroare, în formularul plângerii s-a indicat doar art. 8, în motivarea acesteia s-a expus pe larg poziția legală a entității reclamate, caracterul dual și complex al acesteia și al raporturilor cu reclamantele, dar și, în mod explicit, spre exemplu, faptul că sunt în raporturi comerciale de închiriere și sunt clienți ai acestei întreprinderi. S-a mai arătat și faptul că C. S.A. este concesionarul domeniilor publice portuare și în această calitate le închiriază utilizatorilor, având totodată toate obligațiile contractuale și legale care decurg de aici.

În toate cazurile, nu mai avea nicio relevanță și fusese depășită problema încadrării dată în plângere, din moment ce însuși Consiliul Concurenței declanșase investigația și însăși C. S.A. depusese Angajamente pentru încălcarea art. "6 și/sau 8" din lege. Erau astfel pur și simplu caduce și nu fac decât să fie acum dovada unei evidente părtiniri și rele-credințe toate mențiunile și trimiterile instanței de fond la acea parte a mențiunilor de încadrare juridică legate doar de art. 8 din lege din cuprinsul Plângerii noastre.

Caracterul vădit artificial, nelegal, complet inutil și străin de cauză al tuturor acestor considerente, pe care instanța de fond le preia în mod automat și necenzurat de la pârâți, este cu atât mai evident cu cât, pe fond, nu există nicio deosebire notabilă între elementul material al faptei prevăzute și sancționate de art. 6 și elementul material al faptei prevăzute și sancționate de art. 8 din Legea concurenței.

Nu există nicio deosebire esențială de element material între: "folosirea în mod abuziv de către una sau mai multe întreprinderi a unei poziții dominante" prin "a) impunerea, direct sau indirect, ... a altor condiții de tranzacționare inechitabile; c) aplicarea în raporturile cu partenerii comerciali a unor condiții inegale la prestații echivalente, creând astfel acestora un dezavantaj concurențial; d) condiționarea încheierii contractelor de acceptarea de către parteneri a unor prestații suplimentare care, prin natura lor sau în conformitate cu uzanțele comerciale, nu au legătură cu obiectul acestor contracte" - art. 6 și "a) limitarea libertății comerțului sau autonomiei întreprinderilor, exercitate cu respectarea reglementărilor legale; b) stabilirea de condiții discriminatorii pentru activitatea întreprinderilor" - art. 8.

Obligația efectuării de dragaje, astfel încât navele să ajungă în siguranță la cheiurile și terenurile închiriate reclamantelor, era o obligație curentă a C. S.A., în calitatea sa de întreprindere, în calitatea sa de întreprindere concesionară a terenului și acvatoriului portuar de la stat și de locator al terenului portuar către acestea, dar și în calitatea sa de autoritate publică delegată.

Această obligație decurge atât din lege, O.G. nr. 22/1999 art. 24 alin. (1): "Administrațiile portuare prevăzute la art. 23 au în principal următoarele atribuții: a) să pună infrastructura portuară la dispoziția tuturor utilizatorilor, în mod liber și nediscriminatoriu;b) să repare, să întrețină și să mențină caracteristicile tehnice minime ale infrastructurii portuare; d) să asigure în permanență adâncimile minime în bazinele portuare și la dane și semnalizarea pe șenalele de acces și în porturi", cât și din contractele de închiriere în care reclamantele au calitatea de chiriași, contracte evocate explicit în cuprinsul plângerii .

Fapta pârâtei C. S.A., de a impune renunțarea la pretenții și suportarea cheltuielilor cu dragajul Portului B., în condițiile în care aceasta era o obligație curentă a sa, reprezintă sau cel puțin este de natură să reprezinte elementul material descris, deopotrivă, în multiplele și nelimitativele ipoteze ale ambelor articole, atât art. 6, cât și 8 din Legea concurenței.

Conchid recurentele că sentința recurată este vădit nelegală și urmează a fi casată, întrucât preia în mod nelegal și necenzurat distincția și discriminarea întreprindere/autoritate pentru care nu existase și nu există nicio justificare logică și juridică. Toate susținerile recurentelor conform cărora această analiză nu a existat sunt confirmate prin răspunsul la întrebarea 1 din Interogatoriu, din care rezultă ca pretinsa analiză a fost efectuată, de fapt, la final, fără audierea lor, în chiar cuprinsul Deciziei atacate.

Sentința recurată este vădit nelegală și pentru că astfel s-a refuzat analizarea aceluiași comportament al uneia și aceleiași entități reclamate, cu care reclamantele se află în raporturi contractuale necontestate, și din perspectiva prevederilor art. 6 din Lege.

În fine, orice analiză legală și temeinică a comportamentului și a faptei reclamate prin Plângere nu putea conduce decât la constatarea caracterului vădit abuziv al acestora, la continuarea investigației și la sancționarea în mod corespunzător a entității reclamate.

III. Neanalizarea efectivă a faptei reclamate prin plângerea formulată. Nemotivarea și nejudecarea efectivă a fondului cauzei privind fapta reclamată în sine.

Prin plângere se critică în esență faptul că, în pofida celor consemnate în Minuta întâlnirii din 22.01.2015 și cu încălcarea manifestă a obligațiilor sale legale și contractuale, C. S.A. a obligat recurentele să renunțe ab initio la orice pretenții de restituire a cheltuielilor pentru dragajul necesar în Portul B., pretenții menționate în Scrisoarea nr. 10745/4.03.2015, să renunțe la această cerere și să formuleze și să depună noua Scrisoare nr. 12302/17.03.2015, cu conținut identic, însă din care să elimine mențiunea privind pretențiile. Doar astfel cererea de efectuare a lucrărilor de dragaj necesare a fost aprobată, prin Adresa C. S.A. nr. 1089/18.03.2015, a doua zi după depunerea celei de-a doua cereri. A se vedea în acest sens paragrafele finale de la fila x si primele paragrafe de la fila x ale Plângerii.

Recurentele au fost obligate să realizeze pe cheltuială proprie, în sumă totală de 1.741.873 USD, lucrările de dragaj absolut necesare din Portul B., și să renunțe formal la pretențiile de restituire, deși efectuarea lucrărilor reprezenta o obligație esențială a C. S.A..

În cuprinsul Deciziei atacate sunt preluate și sunt confirmate de către pârâți toate susținerile privind situația și condițiile derulării operațiunilor de dragaj în întreaga perioadă anterioară anul 2015. A se vedea în acest sens pct. 190 - 195 din Decizie.

Există și o enumerare a unor situații de fapt și acțiuni sau intenții de acțiuni ale C. S.A., survenite însă după data depunerii Plângerii și a faptelor reclamate de către noi prin Plângere. A se vedea pct. 196 - 203 din Decizie. Acestea sunt reluate și în sentința recurată, la fila x.

Exclusiv pe baza acestor elemente survenite, Consiliul Concurenței concluzionase în cadrul pct. 204 din Decizia atacată că "În contextul celor de mai sus, se constată că nu există elemente care să justifice reținerea încălcării prevederilor art. 8 alin. (1)...".

Lipsește însă cu desăvârșire, inclusiv din sentința recurată, orice analiza asupra substanței faptei reclamate, aceea de a li se fi impus schimbarea Scrisorii din 4.03.2015 cu Scrisoarea din 17.03.2015 și astfel renunțarea formală la pretenții, fapt de natură să îngreuneze sau chiar să zădărnicească recuperarea sumei în justiție.

În nicio situație, o simplă susținere negativă de genul "se constată că nu există elemente care să justifice..." nu echivalează cu o motivare și nu poate substitui o motivare proprie, pozitivă. Nu există nici în sentința recurată decât simple tentative vădit nelegale de justificare, de scuzare a părții reclamate, și nicidecum concluzia unei analize sau a unei motivări proprii unei judecăți. A se vedea și paragraful 3 din Răspunsul la întrebarea 1 al C. S.A., unde pârâta vorbea despre "remedierea propusă", care devine parte a Deciziei.

Astfel, analiza faptelor reclamate și soluționarea plângerii formulate au fost înlocuite prin referiri, abordări și concluzii vădit nerelevante și oricum greșite despre dublul rol al C. S.A., atât de autoritate, cât și de întreprindere.

Mai grav, recurentelor li se opune, la fila x a sentinței recurate, o pretinsă autoritate de lucru judecat, decurgând din decizia civilă nr. 822/2017 a Curții de Apel Constanța, din care se subliniază că nu ar fi dovedit în vreun fel faptul impunerii renunțării la pretenții. În realitate, impunerea de către C. S.A. a renunțării la pretențiile de despăgubire pentru dragaj reprezenta tocmai cauza juridică a plângerii și făcea sau trebuia să facă tocmai obiectul esențial al investigației, al Deciziei Consiliului Concurenței de soluționare a investigației și al înseși sentinței recurate.

Pe fond, nici măcar nu fusese contestată afirmația esențială, conform căreia au fost silite să substituie fizic scrisoarea din 4.03.2015 cu scrisoarea din 17.03.2015. În condițiile date, era și este suficientă și o simplă prezumție judecătorească: de ce ar fi făcut-o? de ce ar fi emis C. S.A., altfel, acordul său pentru începerea dragajului de către recurente, doar a doua zi după scrisoarea din 17.03.2015?

Neanalizarea faptelor reclamate și nemotivarea deciziei atacate și a sentinței recurate echivalează cu nesoluționarea pe fond a cauzei, sau în orice caz cu o soluționarea vădit nelegală a acesteia. Astfel de elemente de nelegalitate, nulitățile implicate și imposibilitatea exercitării controlului judiciar într-un asemenea caz conduc în mod evident la necesitatea unei casări cu trimiterea cauzei spre rejudecare către prima instanță.

IV. În tot ceea ce privește finalizarea investigației și respingerea Plângerii noastre cu ignorarea și încalcarea drepturilor la apărare prevăzute de Lege și Regulament. Propagarea și amplificarea acestor nelegalități procedurale prin sentința recurată.

Obligația Consiliului Concurenței de a informa autorul plângerii despre intenția de a respinge plângerea, obligație prevazută de art. 6 alin. (9) din Regulament, incumbă cu atât mai mult, "a potentiori", în situația în care este vorba despre respingerea plângerii după ce investigația fusese declanșată tocmai în baza acestei plângeri.

Solicitarea unui punct de vedere al petentelor, al recurentelor reclamante, în raport de o asemenea intenție de respingere, era obligatorie, având în vedere cu atât mai mult faptul că această intenție era, conform susținerilor Consiliului, rezultatul unei pretinse "analize complexe", survenite, care nu fusese disponibilă în fazele inițiale.

Întrucât din dosar rezultă că, în realitate, pretinsa analiză complexă apare pentru prima dată și în mod exclusiv la finalul investigației, în chiar cuprinsul Deciziei, Președintele Consiliului avea, în această a doua etapă, obligația de a constata necesitatea comunicarii acestui raport.

Exista totodată, pentru Președintele Consiliului Concurenței, obligația de a constata necesitatea organizării de audieri și de a convoca petentele.

Textele din Regulament sunt clare, iar dacă nu sunt clare, atunci acestea, în nicio situație, nu pot fi interpretate și aplicate discreționar sau pur potestativ. Lipsește orice motivare și orice circumstanțiere, și lipsește orice rațiune inteligibilă, pentru care instanța de fond acceptă că nu am fost informați, că nu am fost convocați și că nu ne-am putut prezenta punctul de vedere și apărările privind chestiunea care, în mod fond sau nefondat, real sau inventat, s-a dovedit a fi esențială și hotărâtoare în cauză, respectiv aceea a (re)stabilirii "calității" în care s-a comis fapta și a "textului" incident în mod corespunzător din lege.

Caracterul obscur al modului în care a fost condusă și finalizată investigația rezultă și din faptul că nu a fost prezentată și nu există absolut nicio explicație logică, nici măcar în Răspunsurile la Interogatorii, pentru substituirea Angajamentelor initiale din 8.08.2017 cu Angajamentele finale din 12.01.2018. O astfel de operațiune nu s-ar fi putut desfășura decât în urma unor audieri prealabile, cu toate parțile, audieri care formal nu au existat.

Singura explicație posibilă este aceea a unei comunicări și înțelegeri informale între Consiliul Concurenței și entitatea reclamantă, între cei doi pârâți, neprocedurală și deci nelegală, cu privire la care însă nici instanța de fond nu consideră necesar să le lămurească.

Nu pot fi tolerate niciun fel de interpretări și aplicări ale legii contrare scopurilor și finalităților avute în vedere la adoptarea acesteia. Dacă un drept la apărare a fost prevăzut de lege sau de regulament, atunci acesta trebuie aplicat, și nu zădărnicit fără niciun temei.

În concluzie, fie și numai aceste considerente legate de nerespectarea și nesocotirea drepturilor noastre procedurale de către Consiliul Concurenței și de către instanța de fond sunt prin ele însele suficiente pentru a determina admiterea recursului, casarea sentinței recurate, admiterea întocmai a acțiunii și anularea deciziei administrative atacate.

V. Sentința instanței de fond este nelegală și în raport de neîntrunirea unor condiții minim necesare pentru acceptarea de Angajamente din partea entității investigate, dublu recidivistă.

Analiza în această privință este expusă pe larg încă din Observațiile din 23.10.2017 la Propunerea de Angajamente formulată inițial de către C. S.A., în cuprinsul acțiunii introductive și al răspunsului la întâmpinare.

În esență, lipsește și în această privință orice motivare proprie sentinței de către instanța de fond, care se limitează să preia automat simplele susțineri ale pârâților.

Cu atât mai mult cu cât practica Angajamentelor este una relativ recentă și sumară în dreptul românesc al concurenței, instanțele nu puteau și nu pot să gireze o astfel de practică administrativă, constând în admiterea de Angajamente din partea unei entități dublu sancționate în precedent de către același Consiliu al Concurenței.

Astfel cum rezultă din dosar, C. S.A. nici măcar nu se conformase și continuă să conteste precedentele sancțiuni, cele din 2016.

Nu există nici la acest capitol nicio justificare legal posibilă pentru o astfel de sentință și pentru decizia administrativă pe care sentința recurată o menține. Pe baza unei evidente antepronunțări a Consiliului, unilateral și obscur transmisă tocmai entității investigate, au fost volatilizate angajamentele entității investigate pentru dragaj, iar ulterior au fost acceptate angajamente generice și lipsite de orice credibilitate pentru restul încălcărilor sesizate și investigate. Identifică și aici doar considerente artificial construite .

VI. În concluzie, consideră că, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și ale art. 483, 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 din C. proc. civ., văzând și prevederile art. 51 alin. (1) si 41 alin. (3) din Legea nr. 21/1996, urmează ca prin decizia ce se va pronunța să se dispună admiterea recursului, casarea sentinței recurate și în principal rejudecarea cauzei și admiterea acțiunii în anulare astfel cum a fost formulată, anularea Deciziei nr. 21/24.04.2018 cel puțin în ceea ce privește art. 5 și art. 6 din dispozitivul acesteia, cu obligarea Consiliului Concurenței la continuarea sau reluarea investigației în conformitate cu considerentele de mai sus, cu audierea recurentelor, constatarea existenței încălcării în concurs ideal a art. 6 și art. 8 din Lege în privința dragajului, respingerea procedurii de angajamente și aplicarea sancțiunilor prevăzute de lege.

În subsidiar, date fiind încălcările procedurale și elementele evocate care ar fi de natură să contureze concluzia unei nejudecări efective a fondului de către prima instanță, dosarul ar urma să fie trimis pentru rejudecarea cauzei către prima instanță.

Intimata-pârâtă C.N. Administrația Porturilor Maritime S.A. a depus întâmpinare la data de 30 iunie 2020 prin care a solicitat anularea cererii de recurs, respectiv respingerea recursului declarat, ca nefondat.

Susține că, în finalul recursului se menționează în mod generic, alături de alte prevederi legale dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., în condițiile în care în cuprinsul recursului (12 pagini), recurentele-reclamante reiau în fapt criticile aduse prin plângerea inițială, fără a dezvolta în ce mod argumentul și raționamentele instanței ar fi încălcat vreunul din motivele de casare prevăzute de lege și ce anume motiv, în concret, ar fi fost încălcat.

"Criticile" aduse soluției instanței de fond de către recurente vizează în covârșitoare majoritate modalitatea de apreciere a probatoriilor și modul de soluționare pe fond a acțiunii, fără însă a se indica în mod concret:

- în ce constă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, care sunt aceste norme,

- care sunt motivele hotărârii străine cauzei sau contradictorii sau

- care reguli de procedură au fost încălcate și cu ce prilej.

Așadar, reluarea unor critici prezentate pe fondul plângerii, neindicarea în concret și explicitarea criticilor aduse soluției Instanței de fond, precum și menționarea generică, în finalul căii de atac, a dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 8 C. proc. civ., fără a se face în fapt o încadrare/circumscriere a criticilor aduse fiecăruia din motivele de recurs invocate, echivalează cu o veritabilă nemotivare a recursului.

Recurentele nu a formulat veritabile critici la adresa hotărârii pronunțate, prin care să arate în ce consta nelegalitatea hotărârii atacate, prin raportare la soluția pronunțată de Curtea de Apel ori la argumentele arătate de instanță în fundamentarea hotărârii, în cauză formulându-se critici referitoare la situația de fapt reținută și la administrarea și interpretarea probelor aflate la dosar.

În acest sens, trebuie menționat că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a învedera nelegalitatea hotărârii. (în acest sens Decizia nr. 615/2016 a ÎCCJ)

Pentru aceste considerente solicită admiterea excepției nemotivării recursului și anularea recursului promovat, conform dispozițiilor art. 489 C. proc. civ.

2.1. Netemeinicia susținerilor recurentelor privind neincidența art. 8 din Legea Concurenței.

Prin Decizia nr. 21/24.04.2018 și sentința civilă nr. 2427/21.10.2019. Consiliul Concurenței și ulterior instanța de fond au încadrat în mod corect lucrările publice de dragaj ca intrând sub incidența prevederilor art. 8 alin. (1) din Legea Concurenței nr. 26/1996,

Astfel CNAPM S.A. este autoritate portuară conform prevederilor art. 23 coroborate cu prevederile art. 261 din O.G. nr. 22/1999 și prevederile art. 13 din H.G. nr. 597/2009 (pentru modificarea și completarea H.G. nr. 517/1998), iar în calitatea sa de autoritate portuară are obligația efectuării lucrărilor publice constând în dragajul de întreținere a bazinului portuar aparținând domeniului public al statului și concesionat CNAPM S.A. - conform prevederilor art. 13 lit. q) din H.G. nr. 597/2009:

"q) dragajul de întreținere pentru asigurarea adâncimilor minime de navigație în porturi și pe șenalele de acces;"

Aceste aspecte sunt consemnate la considerentul 81 pagina 17 din Decizia nr. 21/24.04.2018, la considerentul 96 pagina 19 precum și la considerentele 100-101 pagina 20 din aceeași decizie.

O analiză detaliată a incidenței art. 8 din Legea Concurenței este prezentată la considerentele 189-215 din decizia nr. 21/24.04.2018.

Sentința civilă nr. 2427/21.10.2019, pronunțată de Curtea de Apel București prezintă la paginile 16-22 o motivare clară, pertinentă și care denotă o corectă înțelegere a situației de fapt și de drept, în ceea ce privește motivele concrete pentru care instanța a considerat că CNAPM S.A. nu putea propune angajamente pentru executarea de lucrări publice.

În același sens - caracterul de obligații publice - sunt și dispozițiile art. 24 alin. (1) lit. f) și g) din O.G. nr. 22/1999, (odată cu modificarea O.G. nr. 22/1999 prin Legea 235/2017 atribuțiile de dragaj ale administrației portuare au devenit obligații de dragaj ale administrației portuare).

Tot în același sens sunt și contractele de lucrări având ca obiect dragajul, încheiate în baza Legii 99/2016 și atașate la dosar, contracte de lucrări care de esența lor sunt contracte administrative - de achiziții publice sectoriale (cu referire la: contractul sectorial de lucrări nr. x în valoare de 13.018.165 RON, acordul contractual nr. x/2018 în valoare de 24.675.000 RON și acordul contractual nr. x/2018 în valoare de 139.317.822 RON).

Lucrările de dragaj plătite din surse proprii de finanțare asigură menținerea adâncimilor existente și nu creșterea acestor adâncimi, (ne referim la: contractul sectorial de lucrări nr. x în valoare de 13.018.165 RON, acordul contractual nr. x/2018 în valoare de 24.675.000 RON)

Lucrările de dragaj de investiții (ce asigură creșterea adâncimilor) sunt finanțate din fonduri publice europene și naționale (acordul contractual nr. x/2018 în valoare de 139.317.822 RON)

Susținerile recurentelor-reclamante privind pretinsa similitudine a naturii juridice între activitatea de închiriere a terenului portuar și activitatea de dragaj sunt complet nefondate din moment ce contractarea lucrărilor de dragaj este supusă prevederilor Legii 99/2016 și nu este generatoare de profit - dimpotrivă (generează costuri conform contractelor de lucrări depuse la dosarul cauzei), iar închirierea terenurilor portuare este supusă reglementărilor speciale din Ordonanța Guvernului nr. 22/1999 și Regulamentul de închiriere aprobat prin Ordinul Ministerului Transporturilor nr. 1286/2012 fiind o activitate generatoare de profit, (așa cum corect se reține în considerentul 97 al Deciziei atacate).

Închirierea este o activitate esențial civilă conform practicii judecătorești unitare în materie și se adresează operatorilor economici determinați - operatorii portuari, așa cum corect s-a reținut prin decizia atacată.

Pe de altă parte dragajul este o activitate specifică autorităților portuare ce se circumscrie serviciului public și se adresează întregii comunități portuare - armatori(nave), agenți (nave), prestatori servicii (nave), autorități vamale și greniceresti, operatori portuari.

CNAPM S.A. nu are opțiunea societară, în condițiile C. civ. și ale Legii 31/1990, de a stabili oportunitatea efectuării unor lucrări de dragaj după cum activitatea este sau nu profitabilă sau după propriile interese de afaceri.

Dimpotrivă, indiferent de voința sa societară, activitatea de dragaj trebuie realizată ca efect direct al aplicării legii organice (Legea nr. 225/2017 de modificare a O.G. nr. 22/1999 - art. 24)

Așadar CNAPM S.A. în calitatea sa de administrație portuară și autoritate portuară este singura expres obligată prin lege să asigure adâncimile în bazinele portuare aparținând domeniului public și concesionate CNAPM S.A., lucrările de dragaj nefiind activități generatoare directe de profit, acestea fiind prestate în regim de serviciu public, fiind utile și necesare tuturor utilizatorilor porturilor administrate de CNAPM S.A..

Ori din moment ce activitatea de dragaj intră sub incidența voinței directe a statului, ce a delegat CNAPM S.A. obligația de îndeplinire, este evident că o astfel de activitate nu intră sub incidența art. 6 din Legea Concurenței (activitate comercială generatoare de profit) ci sub incidența art. 8 din Legea Concurenței, statul român delegându-i obligația de aducere la îndeplinire a activității de dragaj.

Așadar, în mod corect instanța de fond a considerat că lucrările de dragaj nu intră sub incidența art. 6 din Legea Concurenței ci sub incidența art. 8 din Legea Concurenței.

2.2. Netemeinicia susținerilor recurentelor privind lipsa consultărilor anterior emiterii Deciziei Consiliului Concurenței - Punctul (I) subpunctul (4) al recursului

În mod corect instanța de fond a apreciat că pe parcursul investigației dreptul la apărare al petentelor a fost respectat.

Contrar susținerilor recurentelor-reclamante, CNAPM S.A., urmare declanșării investigației de către Consiliul Concurenței, a solicitat intrarea în procedura de angajamente, iar această procedură a fost respectată întocmai, inclusiv dar nu numai, sub aspectul consultării operatorilor economici interesați.

Astfel propunerea de angajamente a fost supusă testului de piață și consultării publice, fiind informați inclusiv, dar nu numai, reclamanții (Adresa Consiliului Concurenței nr. 13116/26.09.2017), care de altfel au și formulat observații.

Observațiile formulate de către toți cei interesați în urma consultării publice au făcut obiectul solicitării Consiliului Concurenței de completare a angajamentelor, iar forma finală a angajamentelor propuse de către sub CNAPM S.A. a fost de natură să înlăture toate îngrijorările de concurență, inclusiv dar nu numai cele privind activitatea de dragaj.

Este important de subliniat că angajamentele finale asumate de CNAPM S.A. în anul 2018 priveau și executarea lucrărilor de dragaj în contextul în care CNAPM S.A. a contractat lucrări majore de dragaj încă din anul 2017 (13.018.165 iei), a contractat în continuare două lucrări de dragaj în anul 2018 pentru 2 ani (în valoare de 24.675.000 RON respectiv 139.317.822 RON) și a contractat în continuare lucrări de dragaj și în anul 2020 în contextul schimbărilor legislative majore din anul 2017 (Legea 235/2017) ce au transformat atribuția de a realiza dragajul în obligație.

La fel de important de subliniat este și împrejurarea că programele anuale de investiții și reparații (în care sunt incluse și lucrările de dragaj) sunt stabilite după consultarea prealabilă cu comunitatea portuară (conform Legii 235/2017) iar contractele de lucrări de dragaj au prevăzută obligația Antreprenorului General de a se consulta cu comunitatea portuară pentru stabilirea programelor săptămânale de dragaj.

Susținerile reclamantelor privind lipsa consultărilor între Consiliul Concurenței și petenți anterior emiterii unei decizii de către Consiliul Concurenței nu poate fi considerată ca reprezentând o încălcare a dreptului la apărare al petenților, deoarece Consiliului Concurenței este independent și imparțial conform legii, atât față de petenți cât și față de cei investigați.

Plângerea inițială a reclamantelor a generat emiterea ordinului de declanșare a investigației de către Consiliul Concurenței, așadar nu mai avea justificare solicitarea de alte puncte de vedere din partea reclamantelor, investigația declanșată fiind independentă atât față de petenți cât și față de cei investigați.

Ori din moment ce activitatea de dragaj intra sub incidența voinței directe a statului, ce a delegat CNAPM S.A. obligația de îndeplinire, este evident că o astfel de activitate nu intra sub incidența art. 6 din Legea Concurenței (activitate comercială generatoare de profit) ci sub incidența art. 8 din Legea Concurenței, respectiv aceea de obligație publică stabilită prin lege.

Așadar, în mod corect instanța de fond a considerat că lucrările de dragaj nu intră sub incidența art. 6 din Legea Concurentei ci sub incidența art. 8 din Legea Concurentei

Hotărârea instanței de fond nu a fost dată cu încălcarea regulilor de procedură, recurentele neinvocând în concret vreo normă procedurală aplicabilă în faza de judecată a fondului și pretins încălcată de instanța de judecată.

De asemenea, hotărârea instanței de fond nu încalcă norme de drept material invocate de recurente din perspectiva aplicabilității art. 6 și 8 din Legea Concurentei, Decizia nr. 21/24.04.2018 și sentința civilă nr. 2427/21.10.2019 aplicând întru-totul și în mod corect legislația relevantă aplicabilă.

2.3. Netemeinicia susținerilor recurentelor privind pretinse motive străine cauzei, prevăzute la pagina 24 din hotărârea recurată- Punctul (I) subpunctul (5) al recursului

Faptul că pe parcursul investigației CNAPM S.A. a demarat și executat lucrări publice ample de dragaj, iar ulterior a continuat să realizeze astfel de lucrări cu regularitate, nu poate fi considerat ca fiind un motiv străin cauzei deduse judecății deoarece tocmai modificarea legii, stabilirea clară a voinței statului, urmată de identificarea finanțărilor și demararea unor ample lucrări de dragaj în calitate de autoritate publică au fost de natură să înlăture orice îngrijorări de concurență privind îndeplinirea obligațiilor de investiții publice.

Se observa așadar cu ușurință că prin Legea Organica nr. 235/2017 statul a luat deja masurile legislative necesare executării anuale a lucrărilor de dragaj (în sensul art. 8 din legea Concurenței) iar intimata-pârâtă CNAPM S.A. a implementat deja cu succes aceste măsuri, în beneficiul întregii comunități portuare (inclusiv dar nu numai al reclamantelor) și va continua să își aducă la îndeplinire aceste măsuri în aplicarea legii - mediul concurențial privind accesul navelor fiind pe deplin restabilit prin intervenția directă a statului.

În aceste condiții, în mod corect Consiliul Concurenței și Curtea de Apel București a respins plângerile recurentelor-reclamante.

2.4. Netemeinicia susținerilor recurentelor privind autoritatea de lucru judecat a deciziei civile 322/2017 prevăzute la pagina 25 din hotărârea recurată - Punctul (I) subpunctul (6) al recursului.

Este evident că rolul unei plângeri adresate Consiliului Concurenței nu este acela de a valorifica, pe altă cale, nepermisă de lege, ceea ce instanțele de judecată au respins în mod definitiv pe calea procesuală a dreptului comun.

Consiliul Concurenței nu se poate substitui instanțelor de judecată și nu poate pronunța decizii contrare hotărârilor judecătorești direct aplicabile în investigația în cauză.

Astfel, în mod corect instanța de fond a evocat decizia nr. 822/2017 a Curții de Apel Constanta în motivarea sa.

Contrar susținerilor recurentelor-reclamante privind pretinsa nerespectare a obligațiilor de dragaj în Portul B., în dosarul civil x/2015 instanțele de judecată au reținut că nu există o culpă a CNAPM S.A. ci o culpă a comandantului navei angajate chiar de reclamante, în condițiile în care cota minimă de dragaj era respectată iar nava a eșuat în afara șenalului navigabil, dezeșuarea navei producând ulterior colmatarea șenalului navigabil.

Pe parcursul investigației și al procedurii de angajamente CNAPM S.A. a început un amplu program de dragaj, lucrările de dragaj se execută anual și se vor executa în continuare în fiecare an.

Prin Legea 235/2017 de modificare a O.G. nr. 22/1999 statul a instituit atât obligația de dragaj a administratorilor cât și măsurile administrative adecvate concrete pentru controlul modului de îndeplinire a obligației. Evocă în acest sens noile prevederi ale art. 27 din O.G. 2271999 modificată:

"Art. 27. - (1) Administrație porturilor ..[...]... au obligația să stabilească anual:

c)programul de dragaj pentru asigurarea adâncimilor minime sau gabaritelor minime de navigație, după caz, cu consultarea operatorilor portuari:

d) programul de investiții.

(2) Programele prevăzute la alin. (1) fac parte integrantă din planul de administrare întocmit de către membrii organelor de conducere ale administrațiilor, fiind considerate indicatori de performanță nefinanciari.

(3) Lucrările necesare pentru derularea programelor prevăzute la alin. (1) se efectuează de către administrații cu personalul propriu sau prin atribuirea respectivelor lucrări unor operatori economici specializați, în conformitate cu legislația în vigoare.

Art. 27 alin. (2) din O.G. nr. 22/1999 modificată se aplică împreună cu prevederile O.U.G. nr. 109/2011 privind 109/2011 privind guvernanta corporativă iar neîndeplinirea indicatorilor de performanță nefinanciari atrage revocarea membrilor consiliului de administrație.

Art. 27 alin. (3) din O.G. nr. 22/1999 modificată se aplică împreună cu prevederile Legii 99/2016 privind achizițiile sectoriale privind 109/2011 iar contractele de dragaj sunt contracte sectoriale de lucrări publice.

În concluzie solicită respingerea motivelor de recurs invocate de recurente la punctul (I) subpunctul (6) al recursului atât pentru faptul că nu sunt încadrate într-unul din motivele de recurs prevăzute de lege cât și pentru faptul că sunt nefondate și neîntemeiate.

2.5. Netemelnicia susținerilor recurentelor privind imposibilitatea acceptării de angajamente ca efect al sancțiunilor anterioare - Punctul (I) subpunctul (8) al recursului.

Argumentele reclamantelor privind imposibilitatea acceptării angajamentelor datorită existenței sancțiunilor anterioare nu pot fi primite deoarece Legea Concurentei nr. 26/1996 nu stabilește condiția lipsei sancțiunilor anterioare pentru acceptarea angajamentelor.

Astfel, potrivit art. 49 alin. (3) și (4) din Legea Concurenței nr. 26/1996:

"(3) Prin decizie, Consiliul Concurenței conferă forță obligatorie angajamentelor propuse de întreprinderi, în măsura în care acestea sunt suficiente pentru protecția concurenței și dacă îndeplinirea lor conduce la înlăturarea situației care a determinat declanșarea investigației. Decizia Consiliului Concurenței poate fi adoptată pe o durată determinată și poate concluziona, fără audierea părților implicate, că nu mai există motive pentru acțiunea autorității de concurență.

(4) În cazul în care Consiliul Concurenței constată că angajamentele nu îndeplinesc condițiile prevăzute la alin, (3), acesta va informa, în scris, întreprinderile cu privire la motivele pentru care angajamentele nu au fost acceptate și va continua procedura de investigație."

Așadar, potrivit art. 49 alin. (4) din Legea Concurentei nr. 26/1996, numai neîndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 49 alin. (3) generează respingerea angajamentelor nu și cazul existenței unor sancțiuni anterioare avut în vedere de reclamantă.

Sancțiunile anterioare la care fac referire reclamantele priveau alte fapte decât cele care au făcut obiectul investigației finalizate prin decizia atacată.

Este important de subliniat și împrejurarea că, un operator economic nu poate să primească o dublă sancțiune, respectiv:

* Pe de o parte să fie sancționat cu amendă, să își ispășească sancțiunea și să se îndrepte;

- Pe de altă parte să fie sancționat prin restrângerea drepturilor sale constând în dreptul de a propune angajamente în cadrul unei alte investigații;

În concluzie solicită respingerea motivelor de recurs invocate de recurente la punctul (I) subpunclul (8) al recursului atât pentru faptul că nu sunt încadrate într-unul din motivele de recurs prevăzute de lege cât și pentru faptul că sunt nefondate și neîntemeiate.

Toate criticile aduse soluției instanței de fond de către recurente la punctele (II), (III) și (IV) ale recursului vizează modalitatea de apreciere a probatorilor și modul de soluționare pe fond a acțiunii, fără însă a se indica în mod concret:

- în ce constă încălcarea sau aplicarea greșita a normelor de drept material, care sunt aceste norme,

- care sunt motivele hotărârii străine cauzei sau contradictorii sau

- care reguli de procedură au fost încălcate și cu ce prilej.

În măsura în care aceste motive sunt apreciate ca reprezentând în fapt considerații pentru rejudecarea fondului în recurs solicită respingerea ca fiind neîntemeiate și nefondate, pentru următoarele considerente;

3.1. Netemeinicia motivelor de la punctul (II) al recursului

Susținerile recurentelor privind pretinsa similitudine între prevederile 6 și art. 8 din Legea Concurenței nr. 26/1996 sunt complet nefondate deoarece este evidentă natura de lucrări publice a lucrărilor de dragaj.

În primul rând CNAPM S.A. nu a impus recurentelor o anumită conduită în ceea ce privește executarea lucrărilor de dragaj, fapt statuat și lămurit definitiv prin hotărâre judecătorească.

În al doilea rând, prin Decizia nr. 21/24.04.2018 Consiliul Concurenței a încadrat în mod corect lucrările publice de dragaj ca intrând sub incidența prevederilor art. 8 alin. (1) din Legea Concurenței nr. 26/1996.

Susținerile recurentelor-reclamante privind pretinsa similitudine a naturii juridice între activitatea de închiriere a terenului portuar și activitatea de dragaj sunt complet nefondate din moment ce contractarea lucrărilor de dragaj este supusă prevederilor Legii 99/2016 și nu este generatoare de profit - dimpotrivă (generează costuri conform contractelor de lucrări depuse la dosarul cauzei), iar închirierea terenurilor portuare este supusă reglementărilor speciale din Ordonanța Guvernului nr. 22/1999 și Regulamentul de închiriere aprobat prin Ordinul Ministerului Transporturilor nr. 1286/2012 fiind o activitate generatoare de profit, (așa cum corect se reține în considerentul 97 al Deciziei Consiliului Concurenței atacate).

3.2. Netemeinicia motivelor de la punctul (III) al recursului

Nemulțumirile recurentelor-reclamante privind imposibilitatea rejudecării aspectelor lămurite de instanțele de judecată pe calea unei plângeri adresate Consiliului Concurenței nu pot constitui în motive de recurs.

Așa cum s-a precizat mai sus, Consiliul Concurenței nu se poate substitui instanțelor de judecată și nu poate pronunța decizii contrare hotărârilor judecătorești direct aplicabile în investigația în cauză.

Astfel, în mod corect instanța de fond a evocat decizia nr. 822/2017 a Curții de Apei Constanța în motivarea sa.

Contrar susținerilor recurentelor-reclamante privind pretinsa nerespectare de către CNAPM S.A. a obligațiilor de dragaj în Portul B., în dosarul civil x/2015 instanțele de judecată au reținut că nu există o culpă a acesteia ci o culpă a comandantului navei angajate chiar de reclamante, în condițiile în care cota minima de dragaj era respectată iar nava a eșuat în afara șenalului navigabil, dezeșuarea navei producând ulterior colmatarea șenalului navigabil.

Decizia nr. 822/2017 a Curții de Apel Constanta a mai reținut în mod corect și împrejurarea că recurentele nu au fost obligate în vreun fel de către CNAPM S.A. să realizeze lucrări de dragaj, mai ales în condițiile în care se angajase să efectueze lucrările minime în zona respectivă, cu respectarea termenelor prevăzute de legislația achizițiilor publice.

3.3. Netemeinicia motivelor de la punctul (IV) al recursului

În mod corect instanța de fond a apreciat că pe parcursul investigației dreptul la apărare al petentelor a fost respectat.

Susținerile recurentelor privind lipsa consultărilor între Consiliul Concurențe