ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 744/2023

Ședința publică din data de 14 februarie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la 01.07.2021, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtul CONSILIUL CONCURENȚEI, CONSILIUL DE SUPRAVE- GHERE ÎN DOMENIUL NAVAL, solicitând:

Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 982 din 18 iunie 2021, Curtea de Apel București – secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenței - Consiliul de Supraveghere în Domeniul Naval, ca neîntemeiată.

Cererea de recurs

Împotriva sentinței civile nr. 982 din 18 iunie 2021 a Curții de Apel București – secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a formulat cerere de recurs reclamanta Societate A. S.R.L. și, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate, trimiterea cauzei către instanța de fond pentru soluționarea pe fond, în rejudecare, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, anularea actului nr. 7902/18.06.2020 emis de Consiliul Concurenței, obligarea intimatului la emiterea actului administrativ – decizia pentru soluționarea plângerii nr. x/17.12.2019.

Apărările formulate în cauză

Împotriva recursului promovat de reclamantă a formulat întâmpinare intimatul-pârât Consiliul Concurenței – Consiliul de Supraveghere în Domeniul Naval, solicitând respingerea recursului, ca nefondat și, pe cale de consecință, menținerea sentinței recurate, ca fiind legală și temeinică.

Răspunsul la întâmpinare

Recurenta – reclamantă Societate A. S.R.L. a depus Răspuns la întâmpinarea formulată de intimatul – pârât Consiliul Concurenței – Consiliul de Supraveghere în Domeniul Naval, solicitând a se respinge excepția lipsei procedurii prealabile, ca nefondată și a se admite cererea sa, așa cum a fost formulată, fiind obligat pârâtul să emită actul administrativ – decizia pentru soluționarea plângerii nr. x/17.12.2019.

Procedura de soluționare a recursului

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

În temeiul dispozițiilor art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin Rezoluția Președintelui completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului din data de 17.09.2021, a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 14.02.2023, în ședință publică, cu citarea părților, când, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în conformitate cu dispozițiile art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise, reținând cauza spre soluționare pe fondul recursului ce face obiectul pricinii deduse judecății.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate și a apărărilor din cuprinsul întâmpinării, Înalta Curte constată că recursul promovat de reclamanta Societatea A. S.R.L. este nefondat, urmând a fi respins, având în vedere considerentele arătate în continuare:

Curtea, în prealabil constată că recurenta-reclamantă deși a indicat formal ca motive de recurs dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 5,6 și 8 C. proc. civ. nu apreciază în concret criticile de nelegalitate în cadrul fiecărui caz de casare și reia toate criticile de nelegalitate prezentate în cererea de chemare în judecată, raportat la soluția de respingere pronunțată de instanța de fond .

Curtea, cu ocazia motivării recursului urmează a aprecia în raport de fiecare motiv de casare invocat.

În cadrul recursului după expunerea situației de fapt recurenta-reclamantă arată argumentele pentru care adresa contestată înregistrată sub nr. x/18.06.2020 reprezintă un refuz nejustificat de soluționare a sesizării reclamantei având ca obiect declanșarea unei investigații și respectiv emiterea unei decizii din partea autorității pârâte competente – Consiliul Concurenței – Consiliul de Supraveghere din Domeniul Naval privind situația de discriminare reclamată.

În sesizarea formulată recurenta-reclamantă a invocat o situație discriminatorie creată cu privire la serviciile de siguranță remorcajul navelor maritime, în porturile maritime prin raportare la situația unei alte societății respectiv C. S.R.L. beneficiară a unei sentințe judecătorești, respectiv sentința civilă nr. 740/20.04.2017 pronunțată în dosarul nr. x/2017.

În recurs critică sentința pronunțată de instanța de fond ca fiind motivată contradictoriu în raport de obiectul cauzei, motive care nu susține soluția de respingere și care pe fond este nelegală fiind dată cu interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 66

2

(1) din O.U.G. nr. 22/1999 în ceea ce privește procedura de emitere a deciziilor.

În opinia recurentei-reclamante autoritatea pârâtă era obligată să emită o decizie de soluționare a sesizării prin care se reclama situația de discriminare fiind îndeplinite condițiile prevăzute de O.G. nr. 22/1999 pentru ca respectiva sesizare să fie calificată plângere în sensul dispozițiilor art. 66

2

(2) din O.G. nr. 22/1999.

În recurs se invocă ca argument incidența Regulamentului UE 2017/352 în ceea ce privește competența autorității pârâte în reglementarea activităților de transport naval în porturi, aceasta în raport de situația de discriminare reclamată și care a fost refuzată a fi verificată prin emiterea unei decizii în conformitate cu prevederile art. 66

2

(1) din O.U.G. nr. 22/1999.

Recurenta-reclamantă arată că prin soluția de respingere motivată contradictoriu instanța de fond nu a soluționat acțiunea, iar sentința recurată este nelegală fiind dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

Se solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și în principal casarea cu trimitere spre rejudecare și în subsidiar casarea și rejudecarea în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată în sensul anulării actului contestat și obligării autorității la emiterea unei decizii pentru soluționarea plângerii din 17.12.2019.

La dosar intimatul-pârât a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recurenta-reclamantă a formulat răspuns la întâmpinare.

Analizând recursul declarat Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat, în cauză nefiind îndeplinite condițiile motivelor de casare invocate respectiv dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 5,6 și 8 C. proc. civ.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 5 C. proc. civ. a fost invocat formal de recurenta-reclamantă, în cauză nefiind indicat vreun aspect de nelegalitate care să poată să fie încadrat în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 5 C. proc. civ.

Curtea constată că prima instanță a respectat dispozițiile art. 22 alin. 1 și (2) C. proc. civ. soluționând cauza în raport de obiect și aplicând dispozițiile legale incidente, respectiv dispozițiile Legii nr. 554/2004 și ale O.G. nr. 22/1999 în analiza legalității adresei contestată ca fiind un pretins refuz nejustificat de declanșare a unei investigații, pe situația de discriminare reclamată.

În cauză, Curtea nu a identificat încălcarea vreunei norme de procedură de natură a determina casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. este nefondat în cauză neputându-se reține existența unei motivări contradictorii de natură a nu susține în fapt și în drept soluția de respingere dispusă prin sentința recurată.

Curtea apreciază că prima instanță a motivat în fapt și în drept hotărârea pronunțată cu respectarea dispozițiilor art. 425 lit. b) și art. 22 alin. 1 C. proc. civ. în raport de obiectul sesizării și de competențele autorității avându-se în vedere dispozițiile Legii nr. 554/2004 și de O.G. nr. 22/1999, raportat la situația de discriminare reclamată de recurentă și față de care s-a solicitat emiterea unei decizii potrivit art. 66

2

(1) lit. d) din O.G. nr. 22/1999 republicată.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. este nefondat în cauză sentința atacată fiind dată cu interpretarea și aplicarea corectă a normelor de drept material incidente respectiv a dispozițiilor Legii nr. 554/2004 și a O.G. nr. 22/1999 în analiza legalității adresei nr. x/18.06.2020 prin care autoritatea pârâtă nu a calificat sesizarea drept plângere conform art. 66

2

(1) lit. d) din O.G. nr. 22/1999.

Curtea constată că prima instanță a analizat corect situația descrisă în sesizarea privind pretinsa situație de discriminare reclamată iar răspunsul comunicat prin adresa din 18.06.2020 a fost legal emisă în raport de situația de fapt și de dispozițiile O.G. nr. 22/1999.

Astfel, s-a constatat că pretinsa situație de discriminare față de care s-a solicitat intervenția autorității și investirea în condițiile art. 66

1

(1) lit. d) din O.G. nr. 22/1999, excede competențelor pârâtei intimate. Aceasta deoarece pretinsa discriminare vizează în concret punerea în executare a hotărârii judecătorești definitive de către o societate terță C. S.R.L. ce a obținut prin sentința civilă nr. 740/20.04.2017 în dosarul nr. x/2017 încheierea unui contract într-o anumită formă, formă diferită de cea pe care administrația portuară o aplică situației recurentei-reclamante.

În mod corect prima instanță a analizat, în raport de adresa contestată atribuțiile autorității pârâte, ca autoritate de supraveghere, ținând cont de dispozițiile art. 66

2

(1) din O.G. nr. 22/1999 în sensul că CSDN nu are atribuții în domeniul concurenței, respectiv de a fi incidente dispozițiile Legii nr. 21/1996 republicată.

Toate susținerile din recurs privind incidența Regulamentului european și Deciziei nr. 51/2016 nu au legătură cu obiectul cauzei aceasta vizând legalitatea răspunsului comunicat și respectiv îndeplinirea cumulativă a celor trei condiții prevăzute de art. 66

2

(2) din O.G. nr. 22/1999 pentru ca autoritatea de supraveghere competentă să se sesizeze cu privire la plângerea formulată, pe care calificând-o ca atare să o soluționeze prin decizie.

Iar sesizarea reclamantei a fost corect analizată de prima instanță sub aspectul îndeplinirii cumulative a celor trei condiții, iar concluzia instanței a fost dată prin soluția de respingere a acțiunii. Aceasta deoarece sesizarea reclamantei nu îndeplinește condițiile prevăzute de at. 66

2

82) din O.G. nr. 22/1999 pentru a fi analizată ca plângere și soluționată ca atare prin decizie.

Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496-497 C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 va respinge recursul ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta Societatea A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 982 din 18 iunie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 14 februarie 2023.