ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2107/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2017, reclamanta SC A. SRL, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenței, suspendarea executării Deciziei nr. 51/10.08.2016, emisă de pârât, până la soluționarea definitivă a cauzei de formează obiectul Dosarului nr. x/2017, aflat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin Sentința civilă nr. 3.219, pronunțată în ședința publică de la 19 septembrie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenței, ca neîntemeiată și a dispus restituirea cauțiunii consemnate în cuantum de 14675,67 RON, conform recipisei de consemnare B. nr. x din data de 19.07.2017.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinței civile nr. 3.219, pronunțată în ședința publică de la 19 septembrie 2017, la data de 23 noiembrie 2017, a formulat recurs reclamanta SC A. SRL, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate, iar în urma rejudecării litigiului, admiterea cererii de suspendare a executării în parte a Deciziei nr. 51/10.08.2016, emisă de pârât.

Cererea de recurs a fost întemeiată pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 și 8 din C. proc. civ., republicat.

În motivarea cererii, recurenta a evocat circumstanțele emiterii deciziei a cărei suspendare se solicită și a argumentat că în speță sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ.

Susținerile recurentei referitoare la existența cazului justificat se subsumează, în esență, următoarelor argumente:

(i) Consiliul Concurenței a dispus prin art. 9 și art. 11 din decizia contestată măsuri cu caracter normativ ce urmează să fie implementate în termen de trei luni de către Ministerul Transporturilor, respectiv de către CN APM SA, adică modificarea legislației în domeniu prin impunerea unor măsuri administrative cu caracter normativ. Modificările solicitate de Consiliul Concurenței, nu au fost acceptate decât în parte de către legiuitor, care a modificat actul normativ care reglementează serviciile portuare, în sensul că a fost înființat un organism nou, dar fără să fie afectate textele de lege care reglementează serviciile portuare ca fiind de siguranță. Modificările legislative propuse de către intimatul Consiliul Concurenței, au fost declarate neconstituționale.

(ii) Executarea unor asemenea măsuri direct, înainte ca instanțele de judecată să decidă definitiv asupra acestora, este de natură să creeze o stare de incertitudine asupra circuitului juridic.

(iii) Din decizia atacată lipsesc elemente fundamentale pentru aprobarea unui act normativ, impactul socioeconomic, efectele asupra mediului de afaceri, impactul financiar asupra bugetului general consolidat atât pe termen scurt, cât și pe termen lung, inclusiv informații cu privire la cheltuieli și venituri; impactul asupra sistemului juridic, implicațiile asupra legislației în vigoare prin modificarea intempestivă a legislației, anterior controlului judiciar, executarea unei decizii precare atacate în instanță și ulterior anularea acesteia va naște implicații bugetare serioase, imprevizibile ce vor fi implica angajarea/concedierea de personal bugetar, alte litigii sub aceste aspecte.

(iv) Autoritatea de concurență se află în dubiu asupra naturii juridice a serviciului de pilotaj/remorcaj nave maritime: pe de o parte în consideră un serviciu concurențial, iar pe de altă parte face recomandări privind clarificarea, la nivel legislativ, a regimului juridic aplicabil serviciilor de pilotaj și remorcaj maritim.

(v) Nu au fost respectate hotărâri judecătorești anterioare care beneficiază de autoritate de lucru judecat, privind o parte dintre așa-zisele "reclamante" în baza și pentru care s-a desfășurat investigația;

(vi) Decizia atacată este ilegală, fiind adoptată prin conflict de interese, chiar declanșarea investigației fiind îndoielnică, fiind efectuată prin mijloace dolosive, oculte în vederea favorizării firmei așa-zis reclamante C. SRL.

(vii) Natura juridică a serviciilor de pilotaj și de remorcaj de manevră și activitatea Companiei Naționale Administrația Porturilor Maritime Constanța SA, au fost greșit calificate. Serviciile de remorcare și pilotaj sunt servicii de siguranță în porturi, servicii de interes general cu caracter neeconomic, scoase din câmpul concurenței, potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (2) din Legea nr. 21/1996 .

(viii) La pct. (103) din Decizie se omite voit faptul că din acționariatul CN APM SA, a fost eliminat Consiliul Local Constanța, urmare a Deciziei nr. 574/16.10.2014, a Curții Constituționale a României;

(ix) În condițiile în care serviciile de remorcare și pilotaj sunt servicii de siguranță în porturi, servicii de interes general cu caracter neeconomic, scoase din câmpul concurenței, discuțiile despre piață și întreprinderi nu se mai justifică.

(x) În mod greșit, s-a reținut că, în speță, ar fi incidente dispozițiile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 21/1996, și cele ale art. 101 alin. (1) din TFUE, în privința înțelegerii dintre întreprinderile implicate întrucât, analizând conținutul înscrisurilor menționate în decizie, acestea nu pot proba înțelegerea anticoncurențială susținută de intimat. Nu a existat între D. SRL, E. SRL și F. SRL, vreo înțelegere vizând fixarea tarifelor aferente serviciilor prestate, cât și împărțirea pieței pe intervale de timp, cum nu a existat vreo înțelegere între D. SRL, A. SRL și G. SA, cu CN APM privind stabilirea unor criterii excesive de acces pe piața serviciilor de remorcaj, permițând astfel intrarea pe piață doar a întreprinderilor în cauză, limitând astfel oferta de servicii.

(xi) Prin decizia atacată se susține pretinsa incidență a prevederilor art. 102 TFUE,, impunerea, direct sau indirect a prețurilor de vânzare, a altor condiții de tranzacționare inechitabile, fără nici o justificare pertinentă sau concludentă. Nu există vreo probă, vreun caz similar în practica CEJ privind serviciile portuare care să fi fost prezentat de către decizie.

(xii) Atribuirea responsabilității și individualizarea sancțiunilor este criticabilă;

(xiii) Au fost ignorate dispozițiile Regulamentului (UE) 2017/352 din 15.02.2017.

Recurenta a mai argumentat că paguba iminentă a întreprinderii reclamante este evidentă, deoarece executarea actului administrativ fiscal înaintea clarificării legalității acestuia ar perturba grav activitatea acesteia.

1.4. Apărările intimatului-pârât

Intimatul-pârât Consiliul Concurenței, a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea hotărârii de fond, ca legală și temeinică.

2.2. Cu privire la fondul recursului. Soluția și considerentele instanței de control judiciar

Înalta Curte, examinând cererea de recurs, constată, mai întâi că, deși recurenta a invocat motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 și 8 din C. proc. civ., argumentele acesteia se subsumează exclusiv motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., vizând greșita aplicare, de către instanța de fond, a normelor de drept material.

În continuare, analizând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, și față de criticile recurentei-reclamante, Înalta Curte, constată recursul nefondat și îl va respinge, pentru următoarele considerente:

Conform celor expuse anterior, reclamanta A. S.R.L. a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere de suspendare a executării Deciziei nr. 51/10.08.2016, emisă de pârâtul Consiliul Concurenței.

Suspendarea executării actului administrativ la cererea persoanei vătămate, reglementată în art. 14 din Legea nr. 554/2004, constituie un instrument procedural menit să asigure protecția juridică provizorie a subiectelor de drept în privința cărora actul administrativ produce anumite efecte juridice, până la evaluarea acestuia de către instanța de contencios administrativ în cadrul acțiunii în anulare.

Această măsură de protecție, care înlătură temporar efectul executoriu al actului administrativ, poate fi dispusă numai dacă sunt îndeplinite cele două condiții prevăzute cumulativ de lege, anume cazul bine justificat, definit în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca fiind împrejurările legate de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, și paguba iminentă, definită de art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

Cazul bine justificat și iminența unei pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească și drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.

În cauză, instanța de control judiciar constată că amplele argumente invocate de recurenta-reclamantă nu au caracterul unor indicii aparente care să răstoarne prezumția de legalitate a actelor administrative fiscale și să justifice suspendarea provizorie a executării acestuia, necesitând, în realitate, o analiză amănunțită pe fond a raportului juridic dedus judecății.

Or, îndoiala serioasă asupra legalității actului administrativ trebuie să rezulte cu ușurință în urma unei cercetări sumare a aparenței dreptului, pentru că în cadrul procedurii suspendării executării, pe calea căreia pot fi dispuse numai măsuri provizorii, nu este permisă prejudecarea fondului litigiului.

Se mai constată că, prin Sentința civilă nr. 1.279 din 3 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2017, a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantei A. SRL, privind anularea Deciziei nr. 51/10.08.2016, emisă de pârâtul Consiliul Concurenței.

Soluția pronunțată de instanța învestită cu acțiunea în anularea actelor administrative reprezintă implicit o confirmare a prezumției de legalitate de care se bucură actele administrative a căror suspendare se solicită și conferă consistență concluziei că, în cauză, nu este îndeplinită condiția cazului bine justificat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, pentru a fundamenta dispunerea măsurii provizorii a suspendării executării, în cadrul procedurii sumare reglementate de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Constatarea faptului că nu este îndeplinită condiția referitoare la cazul bine justificat în sensul în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, face de prisos analiza condiției prevenirii unei pagube iminente, în sensul art. 2 alin. (1) lit. ș) din aceeași lege, atâta timp, așa cum s-a arătat anterior, pentru a fi dispusă măsura provizorie de suspendare a executării actului administrativ, este necesară îndeplinirea cumulativă a celor două condiții prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte, va respinge recursul declarat de reclamanta SC A. SRL, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SC A. SRL, împotriva Sentinței civile nr. 3.219 din 19 septembrie 2017, a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 aprilie 2019.

GGC - OB