ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 524/2018
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 524/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
1.1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenței, în temeiul dispozițiilor art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării Deciziei Consiliului Concurenței nr. 82 din 24 decembrie 2015, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în contencios administrativ având ca obiect anularea Deciziei.
1.2. Soluția instanței de fond
Prin Sentința civilă nr. 2287 din 29 iunie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondată, cererea de suspendare act administrativ formulată de reclamanta A. S.R.L. și a dispus restituirea cauțiunii în sumă de 25.860 RON, consemnată cu recipisa nr. x din 21 iunie 2016 la B., sucursala Lipscani, la momentul și condiționat de rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
1.3. Cererea de recurs
Împotriva Sentinței civile nr. 2287 din 29 iunie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamanta A. S.R.L., solicitând casarea acesteia și admiterea cererii de suspendare, pentru motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.
În motivarea cererii, recurenta a susținut, în esență, că în mod eronat prima instanță a apreciat că argumentele sale privind îndeplinirea cazului bine justificat presupun susțineri de temeinicie ce pot fi verificate exclusiv de instanța de fond prin administrarea de probe specifice acțiunii în anulare. Cercetarea aparenței de legalitate, în interpretarea corectă a dispozițiilor art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004 nu exclude examinarea unor probe și poate implica pipăirea fondului nu doar prin analiza aspectelor formale privind emiterea actului.
A reiterat principalele argumente care demonstrează existența cazului bine justificat, argumentând că în mod nelegal au fost acestea respinse de instanței de fond.
Recurenta a mai susținut că în speță este îndeplinită și cerința unei pagube iminente în dauna activității A., raportat la cuantumul considerabil al amenzii, întrucât punerea acesteia în executare ar cauza recurentei dificultăți financiare și comerciale majore.
1.4. Apărările intimatului
Legal citat, intimatul Consiliul Concurenței a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond.
A evocat circumstanțele de fapt ale litigiului și a argumentat că în mod temeinic și legal instanța de fond a reținut neîndeplinirea cazului bine justificat, identificând în mod corect critica ce putea face obiectul controlului instanței învestite cu o cerere de suspendare a executării, reținând că celelalte aspecte sunt, în fapt, critici de netemeinicie, de competența exclusivă a instanței învestite cu soluționarea acțiunii în anulare.
Analizând decizia contestată, instanța de fond în mod întemeiat a constatat că motivarea acesteia permite verificarea raționamentului ce a condus autoritatea de concurență la adoptarea deciziei.
Intimatul a mai susținut că argumentele recurentei privind producerea unei pagube iminente sunt nesustenabile, nefiind dovedite de documentele depuse de aceasta la dosarul cauzei.
Procedura de soluționare a recursului
2.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru
Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 7 martie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.
Prin încheierea din 19 septembrie 2017, completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate, a admis în principiu recursul formulat de reclamanta A. S.R.L. prin administrator judiciar C., în temeiul art. 493 alin. (7) noul C. proc. civ., și a fixat termen pentru judecata pe fond a acestuia.
2.2. Cu privire la fondul recursului. Soluția și considerentele instanței de control judiciar
Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, și față de criticile recurentei-reclamante, constată recursul nefondat și îl va respinge, pentru considerentele ce urmează.
2.2.1. Motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu este fondat.
Acest motiv se referă la cazul în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când aceasta cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.
În speța de față, instanța de control judiciar apreciază că hotărârea recurată îndeplinește cerințele impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât, raportat la obiectul cauzei și limitele stabilite de dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanța de fond a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale.
Judecătorul fondului s-a limitat la verificarea acelor împrejurări vădite care au avut capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ. Nu se poate reține că ar fi fost încălcate dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. pentru simplul fapt că prima instanță nu a adoptat perspectiva propusă de reclamanta-recurentă.
2.2.1. Sub aspectul motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recursul este de asemenea, nefondat.
Conform celor expuse anterior, A. S.R.L. a învestit instanța de contencios administrativ, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, cu o cerere de suspendare a executării Deciziei Consiliului Concurenței nr. 82 din 24 decembrie 2015, prin care s-a constatat că recurenta a încălcat prevederile art. 5 alin. (1) lit. a) și b) din Legea concurenței nr. 21/1996 și s-a aplicat acesteia o amendă reprezentând 6,05% din cifra de afaceri realizată în anul 2014.
În motivarea cererii de suspendare, sub aspectul existenței cazului bine justificat, argumentele reclamantei-recurente se circumscriu, în esență, următoarelor critici:
(i) Decizia nu analizează și nu răspunde la toate argumentele Societății ori concluzionează în baza unor elemente de fapt greșit prezentate, nu este motivată cu privire la probe esențiale aduse de Societate în exercitarea dreptului la apărare;
(ii) Interpretarea eronată a situației de fapt și greșita aplicare a dispozițiilor art. 5 alin. (1) din Legea concurenței nr. 21/2996;
(iii) Având în vedere cota de piață deținută de A., contractul încheiat cu Hidroelectrica beneficiază de prezumția de legalitate. Consiliul încalcă principiul neretroactivității legii;
(iv) Analiza prezumtivelor efecte negative este, în mod vădit, eronată;
(v) Acuzația de înțelegere orizontală (cartel) nu este demonstrată conform standardului de probă legal;
(vi) Este total disproporționată aplicarea în sarcina A. a amenzii de 12.359.851,74 RON, reprezentând 6,05 % din cifra de afaceri realizată de Societate în anul 2014; gravitatea faptei și durata acesteia sunt în mod greșit determinate prin Decizie; nu a fost luată în considerare nicio circumstanță atenuantă.
În acord cu instanța de fond, Înalta Curte reține că amplele argumente expuse de recurenta-reclamantă nu au caracterul unor indicii aparente care să răstoarne prezumția de legalitate a actelor administrativ fiscale contestate și să justifice suspendarea provizorie a executării acestora.
Contrar susținerilor recurentei, majoritatea argumentelor expuse în motivarea cererii de suspendare necesită o analiză specifică unei acțiuni în anulare, întrucât veridicitatea acestora nu poate fi verificată decât prin administrarea probatoriului complex specific acțiunii de fond.
Jurisprudența constantă a Înaltei Curți a fost în sensul că îndoiala serioasă asupra legalității actului administrativ trebuie să rezulte cu ușurință în urma unei cercetări sumare a aparenței dreptului, pentru că în cadrul procedurii suspendării executării, pe calea căreia pot fi dispuse numai măsuri provizorii, nu este permisă prejudecarea fondului litigiului.
Înalta Curte mai constată că, prin Sentința nr. 2195 din 9 iunie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016, a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantei A. S.R.L. privind anularea Deciziei nr. 82/2015.
Soluția pronunțată de instanța învestită cu acțiunea în anularea actelor administrative reprezintă implicit o confirmare a prezumției de legalitate de care se bucură actele administrative a cărui suspendare se solicită și conferă consistență concluziei că, în cauză, nu este îndeplinită condiția cazului bine justificat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, pentru a fundamenta dispunerea măsurii provizorii a suspendării executării, în cadrul procedurii sumare reglementate de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Constatarea faptului că nu este îndeplinită condiția referitoare la cazul bine justificat, în sensul în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, face de prisos analiza condiției prevenirii unei pagube iminente, în sensul art. 2 alin. (1) lit. ș) din aceeași lege, atâta timp, așa cum s-a arătat anterior, pentru a fi dispusă măsura provizorie de suspendare a executării actului administrativ, este necesară îndeplinirea cumulativă a celor două condiții prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (2) C. proc. civ. (2010), Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. prin administrator judiciar C. împotriva sentinței civile nr. 2287 din 29 iunie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 februarie 2018.
Procesat de GGC - MM