ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 609/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

În cadrul dosarului nr. x/2016 aflat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, având ca reclamantă A. S.R.L. și ca pârât Consiliul Concurenței, Asociația B. a formulat cerere de intervenție principală.

Prin încheierea de ședință de la data de 26 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă ca inadmisibilă în principiu cererea de intervenție principală formulată de Asociația B.

Împotriva încheierii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs Asociația B., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de fond și admiterea în principiu a cererii de intervenție principală formulată.

Recurenta a arătat că dorește să promoveze interesele profesionale ale asociației, ce include membrii de profesie piloți de nave maritime, în special prin promovarea unor întrebări preliminare la Curtea de Justiție a Uniunii Europene, de natură a dezlega problema de interpretare a tratatelor în prezenta cauză.

Recurenta a arătat că practica instanței de fond este neunitară și trebuie dezlegată de Înalta Curte, întrucât în dosarul nr. x/2017, ce are ca obiect aceeași decizie emisă de Consiliul Concurenței, s-a reținut faptul că intervenienta trebuia să procedeze la formularea unei cereri de intervenție principală și nu o cerere de intervenție accesorie în interesul reclamantei.

De asemenea, se arată că cererea de intervenție se bazează și pe adresarea unor întrebări Curții de Justiție a Uniunii Europene, privind interpretarea art. 7 din Regulamentul UE 2017/352 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 februarie 2017, de stabilire a unui cadru privind furnizarea de servicii portuare și a normelor comune privind transparența financiară a porturilor, întrebări apreciate că vor contribui la soluționarea corespunzătoare a dosarului, prin admiterea în principiu a cererii de intervenție principală formulată de recurentă.

Recurenta a adus argumente pe fondul cererii de privește anularea deciziei nr. 51/2016 emisă de Consiliul Concurenței, obiect al dosarului de fond.

Prin întâmpinarea depusă la dosarul de față, A. S.R.L. a arătat că petenta cu vocație la admiterea cererii de intervenție solicită nu numai desființarea încheierii pronunțate de Curtea de Apel, ci și anularea Deciziei nr. 51/10.08.2016 a Consiliului Concurenței, cerere care ține de fondul cauzei, ceea ce este vădit inadmisibil.

Consiliul Concurenței, prin întâmpinarea depusă la dosarul de recurs, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii pronunțate de Curtea de Apel București.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte, examinând Încheierea atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu obiectul cauzei, cu motivele invocate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Înalta Curte reține, în raport cu art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, dreptul comun în materia Contenciosului administrativ, și art. 97 pct. 1 C. proc. civ., că, întrucât calea de atac a apelului este incompatibilă cu specificul materiei contenciosului administrativ, cererile de apel formulate în temeiul dispozițiilor C. proc. civ. împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță de curțile de apel, ca instanțe de contencios administrativ, reprezintă cereri de recurs.

Examinând argumentele părților, raportat la înscrisurile cauzei și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată recursul nefondat și își însușește considerentele încheierii atacate.

Potrivit dispozițiilor art. 61 alin. (1) și (2) C. proc. civ.:

"(1) Oricine are interes poate interveni într-un proces care se judecă între părțile originare. (2) Intervenția este principală, când intervenientul pretinde pentru sine, în tot sau în parte, dreptul dedus judecății sau un drept strâns legat de acesta."

În conformitate cu dispozițiile art. 33 din C. proc. civ.:

"Interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Cu toate acestea, chiar dacă interesul nu este născut și actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv amenințat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara".

Înalta Curte reține, din interpretarea coroborată a dispozițiilor din C. proc. civ., precum și a dispozițiilor art. 16 și art. 16

1

, art. 2 alin. (1) lit. o din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, faptul că este justificată cererea de intervenție când intervenientul are interes și pretinde un drept pentru sine strâns legat de dreptul dedus judecății.

În cauză, obiectul cauzei îl reprezintă cererea formulată de reclamanta A. S.R.L. privind anularea în partea care o privește a Deciziei nr. 51/2016 emisă de Consiliul Concurenței.

Asociația B. a formulat o cerere de intervenție principală în temeiul art. 61 alin. (1) și (2) C. proc. civ., care a fost respinsă, ca inadmisibilă, reținându-se în esență că aceasta nu îndeplinește condițiile legale pentru a fi admisă în principiu.

Instanța de control judiciar reține că, în cauză, este vorba de o cerere de intervenție principală formulată de o persoană străină de raportul juridic dedus judecății, întrucât intervenienta nu are calitatea de parte investigată și sancționată prin decizia a cărei anulare se solicită.

Prin urmare, în mod corect a reținut instanța de fond că dreptul invocat de intervenient nu este un drept propriu grefat pe dreptul obiect al cererii principale. În măsura în care se considera vătămat, prin decizia Consiliului Concurenței, titularul cererii de intervenție avea posibilitatea să solicite anularea acestei decizii printr-o cerere de chemare în judecată separată.

În mod evident, intenția intervenientei de a solicita instanței adresarea unor întrebări preliminare Curții de Justiție a Uniunii Europene nu poate determina prin sine însăși admisibilitatea cererii de intervenție principală.

În concluzie, soluția instanței de fond este legală și temeinică, recursul urmând a fi respins ca nefondat.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 ori potrivit art. 488 din Noul C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Asociația B. împotriva încheierii din 26 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 februarie 2018.