ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4122/2022
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4122/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 21 septembrie 2022
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenței a formulat plângere împotriva Deciziei nr. 51/10.08.2016 emisă de Consiliul Concurenței solicitând anularea deciziei pentru motive de ordin formal; anularea deciziei pe fond și închiderea investigației; modificarea deciziei în sensul reindividualizării sancțiunii contravenționale aplicate cu consecința înlocuirii sau reducerii acesteia și suspendarea executării deciziei atacate până la soluționarea definitivă a dosarului.
B. și C. au formulat cereri de intervenție accesorie în interesul reclamantei A. S.R.L., solicitând admiterea în principiu a cererilor.
B. a solicitat anularea Deciziei nr. 51/10.08.2016 și închiderea investigației și în subsidiar, modificarea deciziei în sensul reindividualizării sancțiunii contravenționale aplicate cu consecința înlocuirii sau recucerii acesteia iar C. a solicitat anularea Deciziei nr. 51/10.08.2016 emisă de către autoritatea publica Consiliul în tot sau în parte, anularea Ordinului nr. 15/19.11.2012 prin care a fost declanșată procedura de investigare și în subsidiar, a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate cu avertisment ori reducerea amenzii contravenționale raportat la criteriile legale de individualizare.
Hotărârea instanței de fond
Prin încheierea din 10 decembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal au fost respinse ca inadmisibile cererile de intervenție accesorii formulate de B. și C..
Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva încheierii din 10 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, B. și C. au declarat recurs, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, admiterea în principiu a cererilor de intervenție accesorie, anularea încheierii de ședință din 10.12.2021 și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru continuare judecății în vederea soluționării cauzei.
Au arătat recurentele că doresc să promoveze interesele profesionale ale asociaților firmei reclamante, de profesie piloți de nave maritime, în special prin promovarea unor întrebări preliminare la Curtea de Justiție a Uniunii Europene ce sunt de natură să dezlege problema de interpretare a tratatelor în prezenta cauză, interesele proprii ale intervenienților derivând din afectarea drepturilor ce s-ar putea produce prin rămânerea definitivă a deciziei nr. 51/2016 a Consiliului Concurenței.
În accepțiunea acestora, sunt întrunite condițiile de admisibilitate a cererii de intervenție accesorie ce provin de la un partener social, respectiv asociatul reclamantului ce nu dorește să extindă cadrul procesual ci să susțină apărările formulate de petenți în condițiile în care au apărut modificări în legislație ce se încadrează în cadrul legii mai favorabile și impun administrarea unui probatoriu ce nu putea fi prevăzut anterior.
În final au menționat recurentele că încheierea atacată cuprinde motive contradictorii fiind dată cu încălcarea/aplicarea greșită a normelor de drept material, considerând necesar ca soluția atacată să fie reformată prin admiterea căii de atac.
Apărările formulate în recurs
4.1 Intimatul-pârât Consiliul Concurenței a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului iar pe fond a solicitat respingerea acestuia ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii Curții de Apel București, susținând, în esență, că în mod corect a reținut prima instanță că cererile de intervenție accesorie formulate de către recurente sunt inadmisibile, dat fiind faptul că în speță nu se justifică niciun interes propriu al intervenienților.
De asemenea, susține că C. nu are calitatea de parte investigată și sancționată prin decizia a cărei anulare se solicită, iar autoarele cererilor de intervenție nu ar putea obține niciun folos din anularea sancțiunii aplicate reclamantei, pentru motivul că amenda contravențională aplicată acesteia nu afectează în vreun fel interesele titularului cererii de intervenție.
În ceea ce privește pretinsa neconstituționalitate a prevederilor Legii pentru modificarea și completarea O.G. nr. 22/1999, intimatul susține că recurentele nu au justificat relevanța acestui aspect în susținerea căii de atac declarate.
4.2 Intimata-reclamantă A. S.R.L. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat admiterea recursului recurentelor, admiterea în principiu a cererii de intervenție accesorie, anularea încheierii din 10.12.2021 și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru continuarea judecății în vederea soluționării cauzei.
Procedura de soluționare a recursului
În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471
1
și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.
În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471
1
și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 8 iulie 2022, s-a fixat termen de judecată la data de 21 septembrie 2022, în ședință publică, cu citarea părților.
II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente în materia suspusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.
Argumente de fapt și de drept relevante
În cauză, B. și C. au formulat cereri de intervenție accesorie în cauza formulată de reclamanta A. S.R.L., având ca obiect anularea, în partea care o privește, a Deciziei nr. 51/10.08.2016 emisă de Consiliul Concurenței.
Se reține că în discuție este admisibilitatea cererilor de intervenție accesorie formulate de recurente în litigiul declanșat de A. S.R.L. în contradictoriu cu intimatul Consiliul Concurenței prin care s-a solicitat anularea acestei Decizii nr. 51/10.08.2016 emisă de intimat.
Prin acest act administrativ, în ceea ce privește piața serviciilor de pilotaj maritim, autoritatea de concurență a sancționat contravențional D. S.R.L., E. S.R.L. și A. S.R.L. pentru încălcarea art. 5 alin. (1) din Legea concurenței și art. 101 din T.F.U.E., precum și Compania Națională "Administrația Porturilor Maritime" S.A. pentru încălcarea art. 6 alin. (1) lit. d) din Legea concurenței și art. 102 din T.F.U.E.
În consecință, instanței de fond îi este dedusă judecății cercetarea legalității raportului administrativ de sancționare a societății A. S.R.L. prin decizia emisă de autoritatea de concurență.
Art. 61 C. proc. civ. deschide calea oricărei persoane care justifică un interes de a interveni într-un proces care se judecă între părțile originare. Intervenția este accesorie, când sprijină numai apărarea uneia dintre părți.
Conform art. 33 C. proc. civ. "Interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Cu toate acestea, chiar dacă interesul nu este născut și actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv amenințat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara".
Pentru a fi în prezența unei intervenții accesorii, apărările invocate de intervenientul accesoriu trebuie să susțină motivele de nelegalitate și netemeinicie invocate de către reclamantă și să se circumscrie dezvoltării pe care reclamanta a dat-o respectivelor motive, nefiind admisibile apărări noi, care ar transforma cererea de intervenție accesorie într-o cerere de intervenție principală.
În cadrul cererii de intervenție accesorie terțul nu invocă un drept propriu, o astfel de cerere ducând doar la lărgirea cadrului procesual sub aspectul părților nu și al cauzei și obiectului cererii de chemare în judecată.
Din conținutul dispozițiilor legale anterior menționate se poate lesne observa că terțul care formulează o cerere de intervenție trebuie să urmăresc și obținerea unui folos pentru sine, nu numai pentru partea a cărei poziție în proces urmărește să o susțină, acesta nefiind doar un simplu apărător al părții în favoarea căreia a intervenit.
În aceste coordonate, se observă că recurentele din prezenta cauză nu justifică un interes procesual propriu în formularea cererilor de intervenție accesorie, alegațiile acestora demonstrând susținerea intereselor profesionale ale asociaților firmei reclamante și ale membrilor asociației profesionale.
În privința interesului intervenientei C. "Tomis" corect a apreciat prima instanță că s-a pronunțat implicit, cu putere de lucru judecat, Înalta Curte de Casație și Justiție atunci când a analizat admisibilitatea în principiu a cererii de intervenție voluntară principală formulată inițial de aceasta, deoarece, indiferent de felul intervenției, terțul trebuie să justifice întotdeauna un interes propriu, interesul fiind o condiție ce trebuie îndeplinită pentru exercitarea oricărei forme concrete de manifestare a acțiunii civile, deci și a intervenției voluntare, fie principală, fie accesorie.
De asemenea, privitor la B., s-a reținut că decizia Consiliului Concurenței nu are cum să vatăme interesele sale, din moment ce nici sancțiunea aplicată și nici recomandările sau măsurile pe care autoritatea le-a formulat nu se adresează acesteia, ci altor entități.
Pe de altă parte, se poate observa că recurentele reclamă un interes de ordin pur teoretic, în sensul de a obține o jurisprudență favorabilă prin eventuala promovarea a unei întrebări preliminare la Curtea de Justiție a Uniunii Europene.
Or, complexitatea cauzei sau eventual sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene cu o cerere preliminară, nu sunt de natură a justifica admisibilitatea cererilor de intervenție formulate de reclamante.
Prin urmare, Înalta Curte concluzionează că în mod corect prima instanță a respins ca inadmisibile cererile de intervenție accesorii formulate de recurente, hotărârea recurată fiind pronunțată în acord cu dispozițiile legale incidente.
Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurentele B. și C., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurentele B. și C. împotriva încheierii din 10 decembrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 septembrie 2022.