ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5681/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova la data de 28 octombrie 2015, sub nr. x/2015, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Slatina - Direcția Economică anularea Titlului executoriu nr. x din 20.10.2015 și a Somației nr. x din 20.10.2015, iar la data de 8.12.2012 reclamantul a formulat cerere de conexare a dosarelor nr. x/2015 al Curții de Apel Craiova și nr. 7392/311/2015 al Judecătoriei Slatina, anularea titlului executoriu nr. x/23.04.2015 și nr. y/20.10.2015, precum și a somațiilor nr. x/23.04.2015 și nr. y/20.10.2015, cu obligarea pârâtei la plata sumei de 250 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin sentința nr. 500/2015 din data de 11 decembrie 2015 a fost admisă excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Craiova și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina.

Soluționând calea de atac promovată, prin decizia nr. 3522 din data de 9 decembrie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 500/2015, din data de 11.12.2015, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil, reținând, în esență, că recurentul nu are deschisă calea de atac a recursului, sentința recurată fiind definitivă, potrivit dispozițiilor art. 132 alin. (3) C. proc. civ.

Prin decizia nr. 1612 din data de 3 mai 2017 pronunțată în dosarul nr. x/2017 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondată, contestația în anulare formulată de A. împotriva deciziei nr. 3522 din 9 decembrie 2016 sus-menționată.

Împotriva ultimei decizii menționate a formulat contestație în anulare B., întemeiată pe dispozițiile art. 508 alin. (4), art. 503 alin. (1) și (2) pct. 2 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 11 din data de 15 ianuarie 2018 pronunțată în dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins contestația în anulare formulată de A. împotriva deciziei nr. 1612 din 3 mai 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Împotriva ultimei decizii menționate a formulat contestație în anulare B., întemeiată pe dispozițiile întemeiată pe dispozițiile art. 508 alin. (4), art. 503 alin. (1) și alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, a fost invocată încălcarea art. 157 alin. (1) lit. c), j) și g) din același cod, contestatorul apreciind că procedura de citare nu a fost legal îndeplinită, citația necuprinzând mențiunile prevăzute de lege, astfel încât nu a fost prezent la judecată.

Totodată, a susținut că în cauză au fost încălcate dispozițiile art. 503 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ., în mod nelegal fiind respinsă contestația în anulare formulată împotriva "încheierii nr. 3522/9.12.2016, în condițiile în care aceasta a fost corect motivată în fapt și în drept".

Nu în ultimul rând, contestatorul a invocat și nerespectarea dispozițiilor art. 248 alin. (5) și ale art. 424 alin. (5) C. proc. civ., apreciind că instanța trebuia să pronunțe o "încheiere" și nu o "decizie".

Calea extraordinară de atac a contestației în anulare a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. x/2019.

La termenul de judecată de astăzi, 3 noiembrie 2020, în temeiul dispozițiilor art. 248 coroborat cu dispozițiile art. 420 C. proc. civ., Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra excepției perimării, excepție pe care instanța o apreciază a fi întemeiată pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare, împrejurare ce face de prisos expunerea și cercetarea în fond a pricinii.

Prin încheierea din data de 1 octombrie 2019, judecarea contestației în anulare a fost suspendată pentru lipsa părților, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

La data de 2 octombrie 2020, părțile au fost legal citate în vederea discutării excepției perimării, întrucât cauza a rămas în nelucrare timp de 6 luni.

În conformitate cu dispozițiile art. 416 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni, iar potrivit dispozițiilor art. 417 C. proc. civ., perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică interes.

Cum în cauză nu s-au îndeplinit acte de procedură de natură a întrerupe sau suspenda perimarea, astfel cum sunt prevăzute de dispozițiile art. 417 - 418 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a face aplicarea dispozițiilor art. 420 alin. (1) din același cod și va constată perimată contestația în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 11 din data de 15 ianuarie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2017.

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 noiembrie 2020.