ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2062/2020

Ședința publică din data de 26 mai 2020

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 20.02.2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova-Administrația Județeană a Finanțelor Publice Olt, anularea Titlului executoriu nr. x și a Somației nr. x din Dosarul de executare nr. x pentru achitare sumei de 2.000 RON, reprezentând amenzi judiciare.

Curtea de Apel Craiova, prin sentința civilă nr. 254 din 24 aprilie 2017, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina.

Împotriva acestei sentințe, intitulată "încheiere" de recurent, a declarat recurs reclamantul A., apreciind că instanța a încălcat dispozițiile legale ale art. 131 alin. (1) și (2) C. proc. civ. și ale art. 2 lit. c) și art. 10 din Legea nr. 554/2004, recursul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. de dosar x/2017 .

Prin Decizia nr. 136 din 22 ianuarie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017 a fost respins recursul formulat de reclamantul A. împotriva încheierii (sentinței) nr. 254 din 24 aprilie 2017 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2017, ca inadmisibil.

Împotriva acestei Decizii - Decizia nr. 136 din 22 ianuarie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017 a promovat contestație în anulare contestatorul - reclamant A., înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. de dosar x/2018

Hotărârea ce face obiectul prezentei contestații în anulare

Prin Decizia nr. 2557 din data de 14 iunie 2018 pronunțată în dosarul nr. x/2018 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 136 din 22 ianuarie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Totodată, în temeiul dispozițiilor art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din C. proc. civ. a aplicat numitului A. o amendă judiciară în cuantum de 1000 RON.

Contestația în anulare exercitată în cauză

Împotriva Deciziei nr. 2557 din data de 14 iunie 2018 a formulat contestație în anulare contestatorul A., intitulând respectiva decizie drept " Încheiere".

Contestația în anulare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 508 alin. (4), art. 503 alin. (1) și (2) pct. 2 C. proc. civ.

În cadrul motivelor contestației în anulate, a susținut contestatorul că instanța a încălcat dispozițiile art. 157 alin. (1) lit. c), g), k), j) din C. proc. civ., art. 397 alin. (1), art. 503 alin. (1) și alin. (2) pct. 2, art. 248 alin. (5) și art. 424 alin. (5) din C. proc. civ., astfel:

- articolul 157 alin. (1), lit. c), g), k), j) C. proc. civ. întrucât procedura de citare nu a fost legal îndeplinită, așa cum rezultă din cererea din 14.06.2018, nefiind prezent la proces,

- art. 397 alin. (1) C. proc. civ. pentru că nu s-a pronunțat, deși era obligatoriu, asupra nulității citației nr. x/2018, pentru termenul de judecată din 14.06.2018;

- art. 503 alin. (1) și (2) pct. 2, întrucât contestația în anulare împotriva " Încheierii " nr. 136/din 22 ianuarie 2018 a fost corect motivată în fapt și în drept și se impunea să fie admisă, iar nu respinsă. Instanța confundă mijlocul de probă cu probele și confundă, de asemenea, mențiunile neprevăzute de lege cu mențiunile ce trebuia să le poarte (cuprindă) prevăzute de lege. Drept urmare, hotărârea este netemeinică, incorectă și nelegală, contrară dispozițiilor art. 22 (2) C. proc. civ.

Fiind legal citată, intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Olt nu a depus întâmpinare și nu a formulat apărări în cauză.

Considerentele Înaltei Curți asupra contestației în anulare

Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare, ce poate fi exercitată numai în cazurile și în condițiile expres și limitativ prevăzute de art. 503 C. proc. civ.

Conform acestui text de lege: (1) "Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata. (2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când: ... 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale".

Contestatorul din prezenta cauză a invocat ambele cazuri reglementate de dispozițiile sus-enunțate, însă, verificându-se actele și lucrările dosarului nr. x/2018, sub aspectul modului de îndeplinire a procedurii de citare, se constată că, în mod legal s-a reținut în practicaua deciziei ce face obiectul prezentei contestații în anulare, că procedura de citare a fost legal îndeplinită cu ambele părți din proces.

Referitor la primul motiv al contestației în anulare, cu referire la încălcarea dispozițiilor art. 157 alin. (1) lit. c), g), k) și j) din C. proc. civ., se reține că, în conformitate cu aceste dispoziții legale, citația va cuprinde:" numărul dosarului, numele și prenumele sau denumirea, după caz, ale/a părții potrivnice și obiectul cererii, alte mențiuni prevăzute de lege sau stabilite de instanță, precum și ștampila instanței și semnătura grefierului"

Totodată, art. 157 alin. (3) din C. proc. civ. stabilește că:

"Cerințele de la alin. (1) lit. a), c), d), e) și k) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității."

Din analiza textului de lege menționat, se constată că doar lipsa mențiunilor de la lit. c) și k) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității, cerințele prevăzute la lit. g) și j) nefiind sancționate cu nulitatea absolută.

Analizând însă citația emisă recurentului pentru termenul din 14 iunie 2018, când s-a soluționat calea de atac a recursului, se constată că aceasta conține toate elementele esențiale obligatorii prevăzute de art. 157 alin. (1) lit. a), c), d), e) și k) din C. proc. civ., inclusiv mențiunile prevăzute la lit. lit). c), g), k) și j) din același cod, a căror lipsă a fost invocată de parte.

Așa fiind, în cauză nu se poate vorbi de o vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin aplicarea sancțiunii juridice a nulității, în condițiile art. 175 alin. (1) din C. proc. civ.

Prin urmare, prevederile art. 503 alin. (1) din C. proc. civ., care reglementează motivul de contestație în anulare privind nelegala citare a părții, asociată cu neprezentarea acesteia la termenul când a avut loc judecata, nu sunt incidente în cauză.

Se constată, așadar, că dispozițiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză.

În ceea ce privește al doilea motiv al contestației în anulare - art. 503 alin. (2) pct. 2 din același cod, se reține că acesta reglementează contestația în anulare specială și se referă la situația în care dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.

Or, obiectul prezentei contestații în anulare îl reprezintă o decizie definitivă pronunțată într-o altă contestație în anulare declarată împotriva unei încheieri prin care s-a respins cererea de reexaminare formulată de societate în conformitate cu dispozițiile art. 43 alin. (4) din O.U.G. nr. 80/2013, astfel cum s-a expus în partea introductivă a considerentelor prezentei hotărâri.

Potrivit art. 634 alin. (1) C. proc. civ. sunt hotărâri definitive: hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului; hotărârile date în primă instanță, fără drept de apel, neatacate cu recurs; hotărârile date în primă instanță, care nu au fost atacate cu apel; hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs; hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii; orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs.

Din interpretarea coroborată a prevederilor sus-citate, rezultă că obiect al unei contestații în anulare îl poate forma numai o hotărâre definitivă, prin care s-a soluționat un recurs împotriva unei decizii date în apel, sau o hotărâre a instanței de recurs când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale.

Altfel spus, pot fi atacate cu contestație în anulare numai hotărârile pronunțate de instanțele de recurs. Or, în speță, decizia contestată este o hotărâre pronunțată într-o contestație în anulare și nu asupra unei decizii prin care s-a soluționat un recurs, partea nemaiavând astfel deschisă o cale de atac.

Totodată, prevederile art. 508 alin. (4) C. proc. civ., invocate de contestator, potrivit cărora hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată, reprezintă o aplicație a principiului unicității dreptului de a folosi o cale de atac și au ca finalitate tocmai evitarea reiterării unei căi de atac.

Având în vedere principiul unicității dreptului de a folosi o cale de atac, împotriva unei astfel de hotărâri nu mai poate fi exercitată o nouă contestație în anulare, o astfel de cale de atac fiind inadmisbilă.

Înalta Curte nu poate primi nici critica referitoare la pronunțarea unei "decizii" în locul unei "încheieri", această împrejurare neîncadrându-se în noțiunea "erorii materiale" prevăzute de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.. Hotărârea contestată poartă o denumire corectă în raport cu dispozițiile art. 424 alin. (4) C. proc. civ., fiind o hotărâre pronunțată " asupra contestației în anulare", pentru care legiuitorul a prevăzut că se numește " după caz, sentință sau decizie", deci, nu " încheiere", cum greșit susține contestatoarea.

Pe de altă parte, chiar și în cazul în care denumirea hotărârii ar fi fost greșită, această eroare este una dintre erorile ce pot fi îndreptate pe calea prevăzută de art. 442 C. proc. civ. și nu o eroare materială în sensul dispozițiilor sus-enunțate.

Temeiul de drept al soluției

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 248, coroborat cu art. art. 503 și art. 508 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulat de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 2557 din 14 iunie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2018, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 mai 2020.