ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 11/2018

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova la data de 28 octombrie 2015, sub nr. x/2015, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Slatina - Direcția Economică anularea Titlului executoriu nr. x din 20.10.2015 și a Somației nr. x din 20.10.2015, iar la data de 8.12.2012 reclamantul a formulat cerere de conexare a dosarelor nr. x/2015 al Curții de Apel Craiova și nr. 7392/311/2015 al Judecătoriei Slatina, anularea titlului executoriu nr. x/23.04.2015 și nr. y/20.10.2015, precum și a somațiilor nr. x/23.04.2015 și nr. y/20.10.2015, cu obligarea pârâtei la plata sumei de 250 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin Sentința nr. 500/2015 din data de 11 decembrie 2015 a fost admisă excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Craiova și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina.

Soluționând calea de atac promovată, prin Decizia nr. 3522 din data de 9 decembrie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 500/2015, din data de 11 decembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil, reținând, în esență, că recurentul nu are deschisă calea de atac a recursului, sentința recurată fiind definitivă, potrivit dispozițiilor art. 132 alin. (3) C. proc. civ.

Prin Decizia nr. 1612 din data de 3 mai 2017 pronunțată în dosarul nr. x/2017 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată contestația în anulare formulată de A. împotriva Deciziei nr. 3522 din 9 decembrie 2016 sus-menționată.

Pentru a decide astfel, instanța a reținut, în esență, că nu sunt incidente temeiurile de drept invocate de contestator, respectiv art. 503 alin. (1) și (2) pct. 2 C. proc. civ., întrucât decizia este pronunțată cu respectarea regulilor generale în materia citării părților, iar dezlegarea dată nu este rezultatul unei greșeli materiale.

Împotriva ultimei decizii menționate a formulat contestație în anulare B., întemeiată pe dispozițiile art. 508 alin. (4), art. 503 alin. (1) și (2) pct. 2 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, a fost invocată încălcarea art. 157 alin. (1) lit. c), j) și g) din același cod, contestatorul apreciind că procedura de citare nu a fost legal îndeplinită, citația necuprinzând mențiunile prevăzute de lege, astfel încât nu a fost prezent la judecată.

Totodată, a susținut că în cauză au fost încălcate dispozițiile art. 503 alin. (1) și (2) C. proc. civ., în mod nelegal fiind respinsă contestația în anulare formulată împotriva "Încheierii nr. 3522 din 9 decembrie 2016, în condițiile în care aceasta a fost corect motivată în fapt și în drept.

Nu în ultimul rând, contestatorul a invocat și nerespectarea dispozițiilor art. 248 alin. (5) și ale art. 424 alin. (5) C. proc. civ., apreciind că instanța trebuia să pronunțe o "încheiere" și nu o "decizie".

Fiind legal citată, intimata Primăria Municipiului Slatina - Direcția Economică nu a depus întâmpinare și nu a formulat apărări în cauză.

Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare, ce poate fi exercitată numai în cazurile și în condițiile expres și limitativ prevăzute de art. 503 C. proc. civ.

Conform acestui text de lege: (1) "Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata. (2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când: ... 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale".

Contestatorul din prezenta cauză a invocat ambele cazuri reglementate de dispozițiile sus-enunțate, însă, din verificarea actelor și lucrărilor dosarului, se constată că citația emisă pentru termenul din 3 mai 2017 a fost întocmită cu respectarea dispozițiilor art. 157 C. proc. civ., procedura de citare a fost legal îndeplinită, citația fiind primită personal de destinatar, iar absența acestuia de la termenul de judecată nu constituie motiv de nelegalitate a hotărârii pronunțate . Prin urmare, dispozițiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză.

În ceea ce privește al doilea motiv al contestației în anulare - art. 503 alin. (2) pct. 2 din același cod, se reține că acesta reglementează contestația în anulare specială și se referă la situația în care dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.

Obiectul prezentei contestații în anulare îl reprezintă o decizie definitivă pronunțată într-o altă contestație în anulare formulată împotriva unei decizii din recurs, astfel cum s-a expus la pct. 1 al prezentei hotărâri.

Potrivit art. 634 alin. (1) C. proc. civ. sunt hotărâri definitive: hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului; hotărârile date în primă instanță, fără drept de apel, neatacate cu recurs; hotărârile date în primă instanță, care nu au fost atacate cu apel; hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs; hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii; orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs.

Din interpretarea coroborată a prevederilor sus-citate, rezultă că obiect al unei contestații în anulare îl poate forma numai o hotărâre definitivă, prin care s-a soluționat un recurs împotriva unei decizii date în apel, sau o hotărâre a instanței de recurs când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale.

Altfel spus, pot fi atacate cu contestație în anulare numai hotărârile pronunțate de instanțele de recurs. Or, în speță, decizia contestată este o hotărâre pronunțată într-o contestație în anulare și nu asupra unei decizii prin care s-a soluționat un recurs, partea nemaiavând astfel deschisă o cale de atac.

Totodată, prevederile art. 508 alin. (4) C. proc. civ., invocate de contestator, potrivit cărora hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată, reprezintă o aplicație a principiului unicității dreptului de a folosi o cale de atac și au ca finalitate tocmai evitarea reiterării unei căi de atac.

Având în vedere principiul unicității dreptului de a folosi o cale de atac, împotriva unei astfel de hotărâri nu mai poate fi exercitată o nouă contestație în anulare, o astfel de cale de atac fiind inadmisibilă.

Înalta Curte nu poate primi nici critica referitoare la pronunțarea unei "decizii" în locul unei "încheieri", această împrejurare neîncadrându-se în noțiunea "erorii materiale" prevăzute de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.. Hotărârea contestată poartă o denumire corectă în raport cu dispozițiile art. 424 alin. (4) C. proc. civ., fiind o hotărâre pronunțată în contestația în anulare promovată împotriva deciziei din recurs.

Pe de altă parte, chiar și în cazul în care denumirea hotărârii ar fi fost greșită, această eroare este una dintre erorile ce pot fi îndreptate pe calea prevăzută de art. 442 C. proc. civ. și nu o eroare materială în sensul dispozițiilor sus-enunțate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 503 coroborate cu cele ale art. 508 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de A. împotriva Deciziei nr. 1612 din 3 mai 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 ianuarie 2018.

Procesat de GGC - CL