ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2659/2017

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub nr. xx/104/2013, reclamantul Municipiul Slatina prin Primarul Municipiului Slatina, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Generală Constatare și Stabilire Nereguli Fonduri Europene, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea Deciziei nr. 37 din 15 februarie 2013 emisă de pârât și a Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecților financiare nr. CA-90447 din 4 decembrie 2012 privind Contractul de finanțare nr. 1147 din 14 decembrie 2010, proiect cu titlul "Reabilitare zonă prin amenajare pod Sărăcești", finanțat prin POR 2007-2013, cod SIMS 6770, beneficiar UAT Mun. Slatina. Prin Sentința civilă nr. 361/2013 din 16 octombrie 2013, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal a declinat competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamantul Municipiul Slatina prin Primarul Municipiul Slatina în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice-Direcția Generală Constatare și Stabilire Nereguli Fonduri Europene în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal. La rândul său. Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 358 din 5 februarie 2014, a admis excepția de necompetență teritorială, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în vederea soluționării conflictului negativ de competență, care a stabilit competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Hotărârea instanței de fond Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 198/2015 din 29 aprilie 2015, a respins acțiunea formulată de reclamantul Municipiul Slatina prin Primarul Municipiul Slatina, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Generală Constatare și Stabilire Nereguli Fonduri Europene, ca neîntemeiată.

Cererea de recurs Împotriva Sentinței mi 98 din 29 aprilie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a promovat recurs reclamantul Municipiul Slatina prin Primarul Municipiului Slatina, în condițiile art. 483 din Noul C. proc. civ. (în continuare noul C. proc. civ.). Se constată că recurentul a invocat ca temei legal al căii de atac exercitate prevederile art. 488 alin. (l) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., prin raportare la art. 9 din H.G. nr. 925/2006, precum și art. 176 lit. d) și ale art. 178 alin. (1) și 2 din O.U.G. nr. 34/2006. În acest sens, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, rejudecând în fond cauza, admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată.

Apărările formulate în cauză Intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice- a formulat întâmpinare în cauză, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Procedura derulată în recurs Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 14 decembrie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Prin încheierea de ședință din 25 aprilie 2017, completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de recurentul -reclamant și, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ. a acordat termen pentru judecarea acestuia în ședință publică. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului 1. Motivele de fapt și de drept relevante Întrucât prin recurs reclamanta a afirmat că în soluționarea căii de atac trebuie să se facă aplicarea dispozițiilor art. 237 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. instanța de recurs constată că acest text se referă la cercetarea procesului în fond, pe calea de atac a recursului, instanța fiind ținută a analiza incidența motivelor de recurs indicate, dintre cele precizate expres și limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recursul nefiind, de altfel, o cale de atac devolutivă. Recurenta a indicat, în acest context ca temeiuri de drept ale cererii sale dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. Cât privește pct. 6 s-a invocat că hotărârea atacată conține motive contradictorii. Acest lucru nu este real, fiind citate trunchiat din afirmații regăsite la pag. 13 din sentință. În realitate UATM Slatina a impus următoarele cerințe minime de calificare în cadrul fișei de date a achiziției (FDA) - secțiunea V.4.2) Capacitatea tehnică și/sau profesională -Experiență similară: - "îndeplinirea de către ofertant, în ultimii 5 ani, din maxim 2 contracte finalizate, a unei experiențe similare de execuție lucrări de construcții poduri cu lungime de minim 15 ml, în valoare de minim 3.300.000 RON fără TVA; - îndeplinirea de către ofertant, în ultimii 5 ani dintr-un singur contract finalizat, a unei experiențe similare de execuție lucrări amenajări albie râu în valoare de minim 110.000 RON fără TVA; - îndeplinirea de către ofertant, în ultimii 5 ani, dintr-un singur contract finalizat, a unei experiențe similare de execuție lucrări în valoare de minim 37.000 RON fără TVA". Prevederile art. 179 din O.U.G. nr. 34/2006 (forma în vigoare la data organizării procedurii de achiziție publică), prevedeau: "Autoritatea contractantă are obligația de a respecta principiul proporționalității atunci când stabilește criteriile de calificare și selecție, iar aceste criterii trebuie să aibă o legătură concretă cu obiectul contractului care urmează a fi atribuit. în acest sens, nivelul cerințelor minime solicitate prin documentația de atribuire, precum și documentele care probează îndeplinirea unor astfel de cerințe trebuie să se limiteze numai la cele strict necesare pentru a se asigura îndeplinirea în condiții optime a contractului respectiv, luând în considerare exigențele specifice impuse de valoarea, natura și complexitatea acestuia". - Dispozițiilor art. 188 alin. (3) din actul normativ menționat anterior stabileau că: "în cazul aplicării unei proceduri pentru atribuirea unui contract de lucrări, în scopul verificării capacității tehnice și/sau profesionale a ofertanților/candidaților, autoritatea contractantă are dreptul de a le solicita acestora, în funcție de specificul, de volumul și de complexitatea lucrărilor ce urmează să fie executate și numai în măsura în care aceste informații sunt relevante pentru îndeplinirea contractului, următoarele: a) o listă a lucrărilor executate în ultimii 5 ani, însoțită de certificări de bună execuție pentru cele mai importante lucrări. Respectivele certificări indică beneficiarii, indiferent dacă aceștia sunt autorități contractante sau clienți privați, valoarea, perioada și locul execuției lucrărilor și precizează dacă au fost efectuate în conformitate cu normele profesionale din domeniu și dacă au fost duse la bun sfârșit". - Scopul îndeplinirii de către operatorii economici a unor cerințe de calificare este de a demonstra potențialul tehnic, financiar și organizatoric al acestora, potențial care trebuie să reflecte posibilitatea concretă de a realiza un anumit contract de achiziție publică și capacitatea de a rezolva eventualele dificultăți legate de îndeplinirea acestuia. În acest sens, nivelul cerințelor minime solicitate de către autoritatea contractantă trebuie să se limiteze numai la cele strict necesare pentru a se asigura îndeplinirea în condiții optime a contractului respectiv, luându-se în considerare exigențele specifice impuse de valoarea, natura și complexitatea acestuia. Dat fiind faptul că s-au impus cerințe care exced acestor dispoziții legale, apar incidente dispozițiile art. 8 din H.G. nr. 925/2006 conform cărora: "(1) Autoritatea contractantă nu are dreptul de a restricționa participarea la procedura de atribuire a contractului de achiziție publică prin introducerea unor cerințe minime de calificare, care: a) nu prezintă relevanță în raport cu natura și complexitatea contractului de achiziție publică ce urmează să fie atribuit; b) sunt disproporționate în raport cu natura și complexitatea contractului de achiziție publică ce urmează să fie atribuit. Ori, după cum rezultă și dintr-o jurisprudență contrară a instanțelor, cerințele precum cele în analiză apar ca disproporționate și din perspectiva similară, cumulării unor cerințe precum și a impunerii condiției ca lucrările prezentate să fi fost finalizate. Cu privire la incidența motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a făcut referire la interpretarea greșită a prevederilor art. 9 din H.G. nr. 925/2006. Or, dispozițiile art. 8 din H.G. nr. 925/2006 la care textul sus indicat face trimitere, impun motivarea printr-o notă justificativă a motivelor pentru care s-au impus respectivele cerințe. Este real că autoritatea contractantă a întocmit Nota justificativă privind capacitatea tehnică și profesională nr. 18882 din 6 iulie 2011, însă aceasta nu prezintă argumentele (justificarea) impunerii cerințelor respective în raport de lucrarea ce urma a fi efectuată. În raport de ultimul argument referitor la relevanța și aplicabilitatea Ordinului AMRMAP nr. 509/2011, instanța de recurs constată implicabilitatea lui situației în speță, întrucât, astfel cum a reținut și instanța de fond, dispozițiile art. 324 din H.G. nr. 475/2008 privind cadrul instituțional de coordonare și de gestionare a instrumentelor structurale prevăd: "(1) în cazul în care autoritatea de management consideră că au existat încălcări ale legislației comunitare sau naționale privind achizițiile publice, aceasta stabilește și aplică corecții financiare, în condițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora. (2) în exercitarea atribuției prevăzute la alin. (1), autoritatea de management nu este condiționată în luarea deciziilor de activitățile desfășurate de ANRMAP și UCVAP potrivit dispozițiilor art. 322 și 323". Potrivit acestor dispoziții normative se reține că verificarea efectuată de către ANRMAP nu este absolută, Autoritatea de Management nefiind condiționată de activitățile desfășurate de ANRMAP. În concluzie, în raport de motivele invocate, hotărârea instanței de fond apare ca temeinică și legală. 2. Temeiul de drept al soluției date în recurs Cum față de motivele de recurs invocate de acestea nu se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge calea de atac în conformitate cu prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004.