ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 501/2014

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul Municipiul

Slatina, reprezentat prin Primar a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul

Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, anularea notei din

23 aprilie 2013 de admitere parțială a pretențiilor beneficiarului privind

măsurile de reducere procentuală și diminuare parțială a măsurilor de reducere

procentuală, emisă de pârât, în procesul de verificare a cererii de rambursare

aferentă contractului de finanțare din 16 decembrie 2011 cu titlul „Reabilitare

spații verzi, alei de acces rutier și pietonal mobil urban adiacent str. U., L.C.

Prin sentința civilă

nr. 320 din 13 septembrie 2013, Curtea de Apel Craiova a admis excepția necompetenței

sale teritoriale, invocată prin întâmpinare de către pârâtul

Ministerul Dezvoltării

Regionale și Administrației Publice

și a dispus declinarea competenței de soluționare

a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ

și fiscal.

Pentru a hotărî în acest

sens, curtea a reținut, în esență, că

art. 23 alin. (1) din contractul de finanțare

din 16 decembrie 2011 încheiat între părțile litigante s-a stipulat că litigiile

ivite în cursul executării contractului vor fi soluționate de către instanțele judecătorești

competente material din raza teritorială a municipiului București, alegerea astfel

făcută stabilind o competență teritorială exclusivă în favoarea Curții de Apel București.

La rândul său, prin sentința

civilă nr. 3342 din 31 octombrie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței sale teritoriale,

invocate de către această instanță din oficiu, și, în consecință, a declinat competența

de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova.

În motivarea acestei soluții,

curtea a reținut, în esență, că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă

anularea unor acte administrative emise în procedura reglementată de dispozițiile

O.U.G. nr. 66/2011 prin care se constată abateri de la aplicarea prevederilor legislației

naționale și comunitare în domeniul achizițiilor publice, și nu în baza contractului

de finanțare încheiat între părți.

Astfel, clauza atributivă

de competență inserată în art. 23 alin. (1) din contractul de finanțare este aplicabilă

în litigiile având ca obiect drepturi asupra cărora părțile pot să dispună, nu și

cu privire la exercitarea de către pârâtă a unor obligații legale, finalizate prin

emiterea de acte administrative precum nota la care se face referire în petit, în

speță fiind, astfel, aplicabile dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Constatând existența conflictului

negativ de competență, Curtea de Apel București a decis, în temeiul art. 133

pct. 2, art. 134 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ., înaintarea cauzei la Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea

soluționării conflictului negativ de competență.

Examinând conflictul negativ

de competență, Înalta Curte va constata că în speță, în raport de obiectul litigiului

și dispozițiile legale incidente, competența soluționării cauzei aparține Curții

de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Analizând actele dosarului,

Înalta Curte constată că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea

notei din 23 aprilie 2013 de admitere parțială a pretențiilor beneficiarului privind

măsurile de reducere procentuală și diminuare parțială a măsurilor de reducere procentuală,

emisă de, emisă de către Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice,

prin care s-a propus diminuarea parțială a măsurilor de reducere procentuală în

valoare de 10% și respectiv 25% aplicate în procesul de verificare a cererii de

rambursare pentru proiectul „Reabilitare spații verzi, alei de acces rutier și pietonal

mobil urban adiacent str. U., L.C., al cărui beneficiar este Unitatea Administrativ

Teritorială Municipiul Slatina, în sensul modificării cuantumului reducerii aplicate

la 10%.

Actul contestat

a fost emis ca urmare a contestației formulate de reclamant împotriva notei din

6 februarie 2013 privind aplicarea reducerilor procentuale pentru contractului de

finanțare, notă emisă în baza dispozițiilor art. 6 și art. 9 din O.U.G. nr. 66/2011

privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea

și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente

acestora și a O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică,

a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune

de servicii.

Potrivit acestor

dispoziții,

Unitatea

Administrativ Teritorială

are obligația aplicării de reduceri

procentuale din sumele solicitate la plată de către beneficiar, în conformitate

cu prevederile anexei O.U.G. nr. 66/2011.

Din această perspectivă,

este evident faptul că măsurile astfel adoptate au avut ca temei dispozițiile actului

normativ sus-citat, iar actele emise sunt acte administrative unilaterale guvernate

de dispozițiile O.U.G. nr. 66/2011, justificate de existența unor raporturi juridice

anterioare intervenite între părți ca urmare a unui contract de finanțare, dar emise

în îndeplinirea, de către autoritatea publică, parte în contract, a unor obligații

fixate de lege, iar nu în executarea unor obligații contractuale.

Pentru acest motiv, așa

cum a reținut și Curtea de Apel București, nu ar putea fi aplicabilă o clauză contractuală

de stabilire a instanței competente.

În consecință, contestarea

actelor astfel emise este supusă regimului juridic atras de către O.U.G. nr. 66/2011,

și anume dispozițiilor Legii nr. 554/2004, în materia competenței teritoriale fiind

incidente prevederile art. 10 din acest act normativ, reclamantul manifestându-și

deja opțiunea de a sesiza instanța de la sediul său, prin introducerea acțiunii

pe rolul Curții de Apel Craiova.

Pentru aceste considerente

și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ.,

Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în

favoarea Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, soluționând

conflictul negativ de competență în acest sens.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei

privind pe reclamantul Municipiul Slatina prin Primarul Municipiului Slatina în

contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice,

Direcția Generală Constatare și Stabilire Nereguli Fonduri Europene, în favoarea

Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 februarie 2014.