ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2531/2014

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal,

sub nr. 2043/104/2013, reclamantul Municipiul Slatina prin Primarul

Municipiului Slatina, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării

Regionale și Administrației Publice - Direcția Generală Constatare și Stabilire

Nereguli Fonduri Europene, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va

pronunța să dispună anularea Deciziei nr. 37 din 15 februarie 2013 emisă de

pârât și a Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor

financiare din 4 decembrie 2012 privind contractul de finanțare din 14

decembrie 2010, proiect cu titlul "Reabilitare zonă prin amenajare pod

Sărăcești", finanțat prin POR 2007-2013, cod SIMS 6770, beneficiar UAT

Mun. Slatina.

Prin Sentința civilă

nr. 361/2013 din 16 octombrie 2013, Curtea de Apel Craiova, secția de

contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a

acțiunii formulată de reclamantul Municipiul Slatina prin Primarul Municipiul

Slatina în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și

Administrației Publice - Direcția Generală Constatare și Stabilire Nereguli

Fonduri Europene în favoarea Curții de Apel București, secția contencios

administrativ și fiscal.

Prin Sentința civilă

nr. 358 din 5 februarie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de

contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență

teritorială, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții

de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit

conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat

dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ

și fiscal, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Regulatorul de

competență

Înalta Curte,

constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134, art.

135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța, în raport cu obiectul cauzei, precum

și cu dispozițiile legale incidente pricinii, regulatorul de competență și va

stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova,

secția de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce vor fi

arătate în continuare.

Astfel cum rezultă

din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, reclamantul a solicitat

anularea Deciziei nr. 37 din 15 februarie 2013 a Ministerului Dezvoltării

Regionale și Administrației Publice - Direcția Generală Constatare și Stabilire

Nereguli Fonduri Europene și a notei de constatare a neregulilor de stabilire a

corecțiilor financiare din 04 decembrie 2012 privind contractul de finanțare

din 14 decembrie 2010, proiect cu titlu "Reabilitare zonă prin amenajare

pod Sărăcești" finanțat prin POR 2007-2013, cod SMIS 6770.

Art. 23 din

contractul de finanțare din 14 decembrie 2010 prevede că, în eventualitatea

unui litigiu între părți, survenit în executarea acestui contract, litigiul va

fi soluționat de către instanțele judecătorești competente din raza teritorială

a Municipiului București.

Analizând problema

competenței teritoriale, Înalta Curte reține că, în materia contenciosului

administrativ, normele care stabilesc competența sunt de ordine publică, atât

în ceea ce privește stabilirea competenței materiale, cât și în ceea ce

privește stabilirea competenței teritoriale, iar prevederile art. 10 alin. (3)

din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și

completările ulterioare, chiar dacă prevăd posibilitatea reclamantului de a se

adresa fie instanței de la domiciliul său, fie instanței de la domiciliul

pârâtului, nu conțin o normă dispozitivă, care să le permită părților să

convină, anterior nașterii premiselor vreunui litigiu, la restrângerea

beneficiului alegerii de competență instituit în favoarea reclamantului, ci tot

o normă de ordine publică, edictată de legiuitor exclusiv în favoarea

reclamantului, care se pretinde vătămat de o autoritate publică.

Astfel, în materia

contenciosului administrativ, competența teritorială nu este o competență

alternativă reglementată de norme dispozitive, ci este o competență deopotrivă

de ordine publică, stabilindu-se doar un beneficiu în favoarea reclamantului,

prezumat într-o poziție de forță inferioară față de autoritatea publică, de a

opta între cele două instanțe la momentul formulării cererii.

Pentru soluționarea

prezentului conflict negativ de competență, prezintă relevanță numai

prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, text care reglementează

competența teritorială în situația acțiunilor adresate instanței de contencios

administrativ.

Înalta Curte constată

faptul că reclamantul a făcut alegerea de domiciliu în sensul dispozițiilor

art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, prin introducerea cererii la Curtea

de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, iar art. 23 din

contractul părților, ce conține convenția acestora referitoare la stabilirea

competenței în privința tuturor litigiilor ce decurg din executarea

contractului în favoarea instanțelor de judecată din Municipiul București, nu

poate primi eficiență juridică în cauza dedusă judecății.

Astfel, în mod

justificat a reținut Curtea de Apel București faptul că, în ceea ce privește

art. 23 din cuprinsul contractului de finanțare, alegerea de competență a

intervenit exclusiv pentru eventualele litigii apărute strict în legătură cu

executarea contractului, ce ar determina răspunderea contractuală, iar nu în

legătură cu anumite acte administrative distincte de contract, emise în baza

O.U.G. nr. 66/2011, prin care s-a constatat încălcarea unor obligații distincte

și legale, iar nu contractuale, respectiv nerespectarea procedurii achizițiilor

publice, care a cauzat pretinsa neregulă și, în consecință, a antrenat

procedura prevăzută de O.U.G. nr. 66/2011.

În consecință, având

în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135

alin. (1) și 4 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare

a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Craiova, secția de

contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Municipiul

Slatina prin Primar în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării

Regionale și Administrației Publice - Direcția Generală Constatare și Stabilire

Nereguli Fonduri Europene în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios

administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 mai 2014.

Procesat

de GGC - NN