ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3387/2016

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Olt sub nr. x/104/2013, reclamantul Municipiul Slatina a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Generală Constatare și Stabilire Nereguli Fonduri Europene, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei nr. 95 din 21 martie 2013 și a notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. CA - 1917 din 11 ianuarie 2012, privind contractul de finanțare nr. x din 13 septembrie 2010, proiect cu titlu "Reabilitare și extindere clădiri și rețea canalizare - Liceul cu program sportiv, municipiul Slatina, județul Olt", finanțat prin POR 2007-2013, cod SMIS 12233, beneficiar UAT Slatina și, totodată, potrivit art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 suspendarea notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. CA -1917 din 11 ianuarie 2012, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

În cauză s-a formulat întâmpinare de către pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice.

Prin întâmpinare s-a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Olt, față de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și s-a solicitat declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.

S-a invocat de asemenea excepția necompetenței teritoriale, în raport de dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și dispozițiile art. 23 alin. (1) din contractul de finanțare nr. x din 13 septembrie 2010 încheiat între MDRAP și UAT Municipiul Slatina.

Prin sentința civilă nr. 2450 din 10 septembrie 2013 a fost admisă excepția necompetenței materiale și declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București reținându-se în esență disp. art. 23 din contractul de finanțare nr. 842 din 13 septembrie 2013 încheiat între părți.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București sub nr. x/104/2013.

La primul termen de judecată, Curtea a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale și a reținut cauza în pronunțare asupra acestui aspect.

Prin sentința nr. 2959 din data de 7.10.2013 pronunțată de Curtea de Apel București în dosar nr. x/2013 s-a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu.

S-a declinat competența de soluționare a cauzei promovată de reclamantul Municipiul Slatina în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Generală Constatare și Stabilire Nereguli Fonduri Europene, în favoarea Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrați și fiscal.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Craiova sub nr. x/104/2013 primind termen de judecată la data de 25 noiembrie 2013.

Hotărârea primei instanțe

Prin sentința civilă nr. 446/2013 pronunțată la data de 02.12.2013 de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal s-a respins cererea formulată de reclamantul Municipiul Slatina prin Primar în contradictoriu cu pârâta Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Generală Constatare și Stabilire Nereguli Fonduri Europene având ca obiect anulare și suspendare act administrativ Nota Constatare CA1917 din 11 ianuarie 2012 și Decizia nr. 95 din 21 martie 2013.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a avut în vedere, în esență, următoarele considerente:

Cât privește cererea de suspendare a actelor contestate, prima instanță a apreciat că nu sunt îndeplinite cumulativ cerințele prevăzute de art. 15 raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care cererea de suspendare va fi respinsă ținând cont de faptul că, potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004, pentru a se dispune suspendarea unui act administrativ fiscal trebuie întrunite cumulativ două condiții, existența unui caz bine justificat, în sensul existenței unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ, de natură a învinge principiul conform căruia actul administrativ este executoriu din oficiu și, de asemenea, suspendarea executării actului este necesară pentru prevenirea unei pagube iminente în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004.

În speță, a apreciat instanța de fond că motivele invocate de reclamant țin de fondul litigiului, neputând fi analizate în cadrul unei cereri de suspendare. Cu alte cuvinte, cazul bine justificat nu poate fi argumentat prin invocarea unor aspecte ce țin de legalitatea actului administrativ, întrucât acestea vizează fondul actului, care se analizează numai în cadrul acțiunii în anularea actului administrativ. Prin urmare, această condiție nu poate fi considerată a fi îndeplinită.

Cât privește paguba iminentă, astfel cum este definită de art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, a apreciat instanța de fond că acesta reprezintă un prejudiciu material viitor dar previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public. În speță, prin corecția financiară aplicată, s-a stabilit în sarcina UAT Municipiul Slatina o creanță bugetară de 11.700 RON, cuantum care nu este de natură să producă o perturbare gravă a activității reclamantului.

Pentru aceste considerente, instanța a apreciat ca neîntemeiată cererea de suspendare a actelor administrative contestate.

Cât privește cererea de anulare a actelor contestate, a reținut instanța de fond că, o primă susținere a reclamantei este în sensul nelegalității actelor contestate pentru aplicarea retroactivă a unei dispoziții legale ulterioare faptelor supuse controlului.

Potrivit art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011, "activitățile de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare care sunt în desfășurare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se finalizează și se valorifică cu aplicarea prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 79/2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 529/2003, cu modificările și completările ulterioare".

Prin urmare, procedura de control este aceea în vigoare la data controlului și cum efectuarea controlului s-a făcut ulterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, acest act normativ este aplicabil în speță în ceea ce privește procedura constatării unei abateri de la legalitate și sancționării acesteia.

În raport de aceste argumente a apreciat instanța de fond ca fiind neîntemeiate susținerile reclamantei privind o retroactivitate a O.U.G. nr. 66/20011, aplicabilitatea acestei proceduri de control fiind, de altfel și în favoarea reclamantei, sancțiunile prevăzute prin O.G. nr. 79/2003 fiind mult mai drastice decât cele avute în vedere de O.U.G. nr. 66/2011 ce consacră principiul proporționalității în sensul că "orice măsură adoptată trebuie să fie adecvată, necesară și corespunzătoare scopului urmărit atât în ceea ce privește resursele angajate în constatarea neregulilor, cât și în ceea ce privește stabilirea creanțelor bugetare rezultate din nereguli, ținând seama de natura și frecvența neregulilor constatate și de impactul financiar al acestora asupra proiectului/programului respectiv".

Un alt argument adus de instanța de fond în sprijinul aceleiași concluzii este și acela că O.U.G. nr. 66/2011, fiind un act normativ ce cuprinde și norme de procedură fiscală în ceea ce privește aspectul activității de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, este de imediată aplicare, cu excepția situației tranzitorii reglementată de art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011.

Cu privire la actul normativ aplicabil în aprecierea asupra abaterilor imputate reclamantei, prima instanță a reținut că, în mod corect pârâta a realizat calificarea acestora prin raportare la dispozițiile legale incidente la momentul la care faptele și actele juridice s-au produs, fiind nefondate susținerile reclamantei privitoare la faptul aplicării normelor Ordinului nr. 509 din 14.09.2011 în ceea ce privește procedurile de achiziție publică verificate, atât timp cât în mod expres în nota de constatare se menționează faptul aplicării normelor privind procedura de achiziție publică la momentul încheierii contractelor suspuse verificării.

Prin urmare, instanța a apreciat că în emiterea actelor contestate pârâta a respectat principiul neretroactivității legii civile, fondul raporturilor juridice supuse verificării fiind analizat prin raportare la normele în vigoare la momentul nașterii acestora, iar procedura controlului fiind realizată în mod corect conform O.U.G. nr. 66/2001, normele de procedură fiscală fiind de imediată aplicare.

Referitor la constatările organelor de control din cuprinsul actelor contestate, instanța a considerat că pentru o judicioasă analiză a acestora, se impun a fi prezentate succesiv:

- În ce privește critica referitoare la precizarea criteriilor minime în invitația de participare nr. 205236, publicată în SEAP la data 29.04.2009, instanța de fond a apreciat-o ca nefondată, având în vedere dispozițiile art. 125 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, în vigoare la data derulării procedurii de achiziție, care prevăd în mod expres că, în cazul procedurii de cerere de oferte, "invitația de participare cuprinde cel puțin următoarele informații: (...) d) daca se solicita îndeplinirea unor criterii minime de calificare, menționarea acestora; (...)".

Raportat la legislația specifică în materia achizițiilor publice, respectiv O.U.G. nr. 34/2006, s-a avut în vedere faptul că, în conformitate cu Capitolului II - Reguli comune aplicabile pentru atribuirea contractului de achiziție publică, Secțiunea a 5-a Reguli de publicitate din actul normativ menționat, autoritatea contractantă avea obligația de a asigura transparența atribuirii contractelor de achiziție publică prin publicarea anunțurilor de intenție, de participare și de atribuire.

Cum în invitația de participare nr. 205236, publicată în SEAP la data 29.04.2009 nu au fost publicate informațiile precizate la art. 125 alin. (2) lit. d) din O.U.G. 34/2006, chiar dacă aceste informații se regăseau în fișa de date a achiziției, pusă la dispoziția operatorilor economici prin publicarea în SEAP, aceasta nu înlătură neîndeplinirea cerințelor minime ale invitației de participare, care constituie, astfel cum corect s-a stabilit, o încălcare a principiului transparentei în conformitate cu art. 2 alin. (2) lit. d) din O.U.G. nr. 34/2006.

- în ce privește utilizarea factorului de evaluare "experiența profesională", prima instanță a apreciat că sunt fondate susținerile reclamantului, reținând că, la data încheierii contractului de servicii nr. 15190 din 22 iunie 2009, autoritatea contractantă a respectat prevederile legislației în vigoare, respectiv dispozițiile art. 15 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006, așa cum de altfel se reține și în cuprinsul actelor contestate. Faptul că acest factor nu este prevăzut printre criteriile de atribuire a contractelor menționate la art. 53 din Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004, aceasta nu poate constitui o culpă a autorității contractante în ce privește procedura de atribuire, câtă vreme directiva menționată nu fusese încă transpusă în legislația internă. Abia ulterior încheierii contractului de servicii nr. 15190 din 22 iunie 2009, prin H.G. nr. 834 din 22 iulie 2009 dispozițiile art. 15 din H.G. nr. 925/2006 au fost revizuite în sensul prevederilor comunitare.

- referitor la punctajul de evaluare "calitatea strategiei propuse și calitatea descrierii raționamentului privind implementarea proiectului", s-a constatat însă nefondate susținerile reclamantului, întrucât mențiunea că "punctajul (...) este de 10 puncte și se va acorda pe baza aprecierii obiective de către membrii comisiei de evaluare a soluțiilor propuse în ofertele tehnice ale participanților la procedură, avându-se în vedere soluția tehnică bazată pe norme europene, date tehnice și practici de ultimă generație, precum și ținându-se cont de activitățile necesare și propuse privind atingerea obiectivelor contractului", nu constituie o prezentare concretă a algoritmului de calcul și o expunere a metodologiei concrete de punctare a avantajelor care rezultă din propunerile tehnice prezentate de ofertanți. Ori, lipsa acestor informații privind modul de evaluare a ofertelor și neutilizarea unor elemente cuantificabile de către autoritatea contractantă, au fost de natură a conferi un mijloc de evaluare subiectiv a ofertelor, de natură a crea posibilitatea denaturării rezultatului, astfel cum corect s-a reținut prin nota de control contestată și constituie o încălcare a prevederilor art. 199 alin. (3) din O.U.G. nr. 34/2006 și principiilor transparenței și tratamentului legal al participanților. Faptul că la procedură a participat un singur ofertant, contrar susținerilor reclamantului, nu are nicio relevanță în acest caz.

- în ceea ce privește îndeplinirea cerințelor de calificare, instanța de fond a apreciat argumentele aduse de reclamantă în sprijinul acestui aspect, ca nefiind întemeiate. Astfel, a reținut că, deși conform certificatului constatator, activitatea principală a ofertantului S.C. A. S.A., aceea de consultanță pentru afaceri și management, îi dădeau dreptul acestuia să încheie un contract având ca obiect consultanță în afaceri și în management și servicii conexe, potrivit certificatului nr. x pentru sistemul de management conform EN ISO 14001:2004, eliberat la data de 22.06.200 și adresei a B. S.R.L. din data de 08.05.2009, s-a constatat în mod corect că la data încheierii contractului nr. x din 22 iunie 2009, acest ofertant nu îndeplinea cerințele minime de calificare, întrucât persoana desemnată manager de proiect, respectiv dl. C., a terminat studiile de masterat în managementul proiectelor după semnarea contractului de achiziție, respectiv în iunie 2010, conform Diplomei emise de Școala Națională de Studii Politice și Administrative depuse la dosar.

Având în vedere aceste aspecte și faptul că nu a fost respinsă, ca fiind inacceptabila, de comisia de evaluare oferta depusa de către S.C. A. S.A., iar UAT Slatina a încheiat contractul de servicii cu un ofertant care nu îndeplinea toate criteriile de calificare impuse prin documentația de atribuire, a apreciat prima instanță că, în mod corect s-a constatat încălcarea prevederilor art. 81 din H.G. nr. 925/2006, precum și art. 200 alin, (1) din O.U.G. nr. 34/2006.

- În ceea ce privește modificarea clauzelor contractuale, a reținut instanța de fond că susținerile reclamantului, în sensul că a fost depusă o singură ofertă care a fost declarată câștigătore nu sunt de natură să înlăture încălcarea principiului tratamentului egal al ofertanților.

Astfel, a apreciat prima instanță, faptul că au fost eliminate din contractul nr. x din 22 iunie 2009 încheiat de UAT Slatina cu S.C. A. S.A., două clauze care ar fi sancționat drastic nerealizarea la termen a contractului, deși aceste clauze au fost precizate în formularul de contract care a fost publicat în cadrul documentației de atribuire, iar una dintre clauze a fost chiar precizată în fișa de date a achiziției, constituie o acțiune de natură a avantaja contractorul și încalcă principiul tratamentului egal al ofertanților, prin oferirea unui tratament preferențial ofertantului câștigător și modificarea arbitrara a conținutului contractului. Acesta deoarece, prin publicarea în SEAP a acestor clauze contractuale, acestea au fost aduse la cunoștința potențialilor ofertanți și având caracter punitiv, cele două clauze au diminuat interesul potențialilor ofertanți pentru participarea la procedura atribuire a contractului.

Pentru aceste considerente, prima instanță a constatat că motivele invocate de către reclamant sunt neîntemeiate, respingând astfel acțiunea privind anularea deciziei nr. 95 din 21 martie 2013 și a notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. CA - 1917 din 11 ianuarie 2012 și suspendarea acestor acte.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinței civile nr. 446/2013 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs în termen legal reclamantul Municipiul Slatina, susținând că aceasta este nelegală, prin raportare la dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, deși au fost indicate ca temei legal al recursului dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., argumentele în dezvoltarea acestor motive nu au fost structurate.

În cuprinsul motivării căii de atac se aduc, în esență, următoarele critici sentinței atacate:

În ceea ce privește aspectele referitoare la principiul neretroactivității legii civile, solicită recurentul a se constata că instanța de fond a aplicat în mod eronat dispozițiile O.U.G. nr. 66/2011 atunci când a reținut că "Prin urmare, procedura de control este aceea în vigoare la data controlului și cum efectuarea controlului s-a făcut ulterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, acest act normativ este aplicabil în speță în ceea ce privește procedura constatării unei abateri de la legalitatea și sancționarea acesteia.."

În context, apreciază recurentul - pârât că O.U.G. nr. 66/2011, cu modificările și completările ulterioare, nu lasă loc de interpretări în ceea ce privește definiția neregulii, reglementând la art. 2 alin. (1) lit. a) că aceasta reprezintă "orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori a autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit."

Totodată, sunt de necontestat prevederile art. 66 din același act normativ care instituie regula potrivit căreia "Activitățile de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare care sunt în desfășurare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se finalizează și se valorifică cu aplicarea prevederilor O.G. nr. 79/2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 529/2003, cu modificările și completările ulterioare."

Cu toate acestea, susține recurentul - reclamant că instanța de fond a încălcat prevederile art. 6 alin. (1) și (2) din C. civ., potrivit cărora "Legea civilă este aplicabilă cât timp este în vigoare. Aceasta nu are putere retroactivă", "Actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor", coroborate cu cele ale art. 6 alin. (5) din același act normativ, care reglementează că "Dispozițiile legii noi se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după intrarea sa în vigoare, precum și situațiilor juridice născute după intrarea sa în vigoare".

În acest sens, susține recurentul - reclamant, întrucât procedura de achiziție care a făcut obiectul verificării echipei de control din cadrul instituției intimate, a fost derulată înainte de intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, singurele efecte juridice pe care le putea produce documentația de atribuire erau cele prevăzute de dispozițiile O.U.G. nr. 34/2006, ale H.G. nr. 925/2006, precum și ale O.G. nr. 79/2003, împreună cu normele de aplicare a acesteia.

Or, analizând conținutul actelor normative de mai sus, este lesne de observat că acestea nu reglementau posibilitatea aplicării unor corecții financiare și stabilirea de creanțe bugetare de genul celor din cuprinsul actului administrativ în discuție, aspect pentru care rugăm onorata instanță să constate că O.U.G. nr. 66/2011 nu se poate aplica pentru un contractul de finanțare încheiat în anul 2010 și asupra unor documentații de atribuire elaborate în 2008 și 2009, documente în baza cărora au fost încheiate contractele supuse verificării1.

Este adevărat că ordonanța de urgență în discuție conține norme procedurale care reglementează că procedura de control se efectuează după legislația în vigoare la data efectuării sale, însă, tot atât de evident este că, față de principiul neretroactivității legii civile, controlul legalității utilizării fondurilor europene nu poate privi decât procedurile de achiziție publică inițiate după data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011.

În ceea ce privește aspectele ce țin de fondul actelor administrative contestate, susține recurentul - reclamant că hotărârea recurată conține motive contradictorii, fiind dată și cu încălcarea normelor de drept material.

Astfel, referitor la criticile ce țin de completarea invitației de participare, susține recurentul - reclamant că instanța de fond le apreciază ca nefondate, reținând următoarele:

"Cum în invitația de participare nr. 205236, publicată în SEAP la data de 29.04.2009, nu au fost publicate informațiile precizate la art. 125 alin. (2) lit. d) din O.U.G. nr. 34/2006, chiar dacă aceste informații se regăseau în fișa de date a achiziției, pusă la dispoziția operatorilor economici prin publicarea în SEAP, aceasta înlătură neîndeplinirea cerințelor minime ale invitației de participare, care constituie, astfel cum corect s-a stabilit, o încălcare a principiului transparenței în conformitate cu art. 2 alin. (2) lit. d) din O.U.G. nr. 34/2006."

În condițiile în care, la data inițierii procedurii, aplicația electronică a SEAP nu permitea introducerea unui număr mare de caractere, prin publicarea întregii documentații toți potențialii ofertanți au avut acces la informațiile referitoare la cerințele minime de calificare, astfel că nu înțelegem în ce măsură a fost încălcat principiul transparenței reglementat de legislația în domeniul achizițiilor publice.

Principiul transparenței în achizițiile publice vizează aducerea la cunoștința publicului a tuturor informațiilor referitoare la aplicarea procedurii de atribuire, astfel că, prin publicarea cerințelor minime de calificare și selecție, subscrisa a respectat principiile reglementate de legislația în domeniul achizițiilor publice.

Față de cele reținute de prima instanță referitor la utilizarea factorului de evaluare "experiența similară", solicită recurentul - reclamant a se constata că sentința atacată conține motive contradictorii, care nu lasă loc de interpretări referitor la legalitatea acesteia.

Astfel, cu toate că, în cuprinsul sentinței atacate, instanța de fond reține "în ceea ce privește «utilizarea factorului de evaluare experiență profesională", instanța apreciază că sunt fondate susținerile reclamantului, reținând că, la data încheierii contractului de servicii din 22 iunie 2009, autoritatea contractantă a respectat prevederile legislației în vigoare, respectiv dispozițiile art. 15 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006, așa cum de altfel se reține și în cuprinsul actelor contestate", în mod cu totul surprinzător "(...) instanța constată că motivele invocate de către reclamantă sunt neîntemeiate, motiv pentru care acțiunea privind anularea (...) și suspendarea acestor acte urmează a fi respinsă.", în condițiile în care avea obligația de a admite în parte acțiunea subscrisei și de a desființa corecția financiară, respectiv creanța bugetară aferentă contractului verificat.

Referitor la cele reținute de prima instanță în privința punctajului factorului de evaluare "calitatea strategiei propuse și calitatea descrierii raționamentului privind implementarea proiectului", la soluționarea litigiului dedus judecății solicită recurentul - pârât a se constata că, prin publicarea în SEAP a întregii documentații, este nelegală decizia Curții de Apel Craiova de a considera încălcat principiul transparenței, respectiv a tratamentului egal, toți potențialii ofertanți luând la cunoștință de factorii de evaluare a ofertelor, respectiv de algoritmul de calcul al acestora.

Mai mult decât atât, în condițiile în care art. 199 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, în forma în vigoare la data derulării procedurii, permite autorităților contractante aplicarea factorilor de evaluare fără stabilirea ponderilor relative pentru fiecare, ci doar a unei ordini descrescătoare a importanței acestora, este evident că, dat fiind specificul contractului, prin acordarea de 10 puncte factorului în cauză, în funcție de soluția tehnică bazată pe norme europene, date tehnice și practici de ultimă generație, ținându-se cont și de activitățile necesare și propuse privind atingerea obiectivelor contractului, autoritatea contractantă a respectat dispozițiile legale în materia achizițiilor publice.

O altă critică formulată de recurentul - reclamant se referă la faptul că, la pronunțarea sentinței recurate prima instanță a omis a avea în vedere că, față de conținutul documentației de atribuire, singurii îndrituiți să se considere dezavantajați de modul de acordare al punctajului pentru acest factor de evaluare erau ofertanții implicați în procedura de achiziție, având, în acest sens, posibilitatea să formuleze contestații împotriva rezultatului procedurii în termenul legal.

În mod eronat prima instanță a reținut cele menționate în cuprinsul actelor administrative contestate, în sensul că, prin semnarea contractului cu un ofertant care nu ar îndeplini cerințele minime de calificare și selecție, partea a încălcat tratamentul egal, fiind aplicabil în speță pct. 2.4. din Anexa la O.U.G. nr. 66/2011, cu modificările și completările ulterioare.

În context, pct. 2.4. din Anexa la O.U.G. nr. 66/2011, neregula "încălcarea principiului tratamentului egal" presupune atribuirea contractelor cu respectarea cerințelor privind publicitatea, dar procedura a încălcat principiul tratamentului egal al operatorilor, fiind dat ca exemplu, în acest sens, cazul în care autoritatea contractantă a făcut o alegere arbitrară a anumitor ofertanți cu care a negociat atribuirea contractului sau a oferit un tratament preferențial unuia dintre ofertanții invitați la negociere.

Or, pentru a fi incidență prevederea legală avută ca temei legal pentru aplicarea unei corecții financiare, era necesar ca la procedura de achiziție să fi participat mai mulți ofertanți, iar subscrisa să fi declarat câștigător un ofertant care nu îndeplinea cerințele minime de calificare și selecție în detrimentul altuia care le îndeplinea, situație care nu poate fi pusă în discuție, la achiziția în cauză participând un singur ofertant.

Mai mult decât atât, chiar dacă diploma de studii a managerului de proiect a fost eliberată la o dată ulterioară atribuirii contractului, faptul că acesta și-a început studiile în anul 2008, cu un an înainte de data semnării contractului, luând în considerare și experiența avută de acesta în îndeplinirea atribuțiilor stabilite prin documentația de atribuire, evidențiată în cuprinsul CV.-ului, coroborat și cu aspectul că proiectul în cauză s-a derulat fără să intervină disfuncționalități, este evident că în cauză nu se poate reține existența unei nereguli, în sensul dat de O.U.G. nr. 66/2011.

Apreciază în continuare recurentul - reclamant că, în soluționarea prezentai căi extraordinare de atac este nelegală afirmația primei instanțe privitoare la modificarea clauzelor contractuale, potrivit căreia "prin publicarea în SEAP a acestor clauze contractuale, acestea au fost aduse la cunoștința potențialilor ofertanți și având caracter punitiv, cele două clauze au diminuat interesul potențialilor ofertanți pentru participarea la procedura de atribuire a contractului", întrucât, în cauză, nu au existat potențiali operatori economici care au fost împiedicați să participe la procedură tocmai datorită condițiilor contractuale stabilite prin Fișa de date a achiziției.

Totodată, susține în continuare recurentul - reclamant că nu s-a făcut dovada că au existat operatori economici interesați de atribuirea contractului supus verificării, care să fi renunțat la intenția de participare la procedura de atribuire, urmare a faptului că se considerau dezavantajați de condițiile contractuale stabilite de autoritatea contractantă, astfel că este nelegală decizia instanței de fond în a considera că subscrisa, cu ocazia derulării procedurii de achiziție în cauză, a încălcat principiul tratamentului egal al ofertanților.

În soluționarea prezentei căi extraordinare de atac, apreciază recurentul - reclamant că prima instanță a pronunțat sentința atacată cu eludarea dispozițiilor art. 237 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. potrivit cărora "instanța va examina fiecare pretenție și apărare în parte, pe baza cererii de chemare în judecată, a întâmpinării, a răspunsului la întâmpinare și a explicațiilor părților, dacă este cazul."

În acest sens, solicită recurentul - reclamant a se constata că, deși prin cererea de chemare în judecată a solicitat anularea actelor administrative atacate și pentru considerentul că ANRMAP, în îndeplinirea obligațiilor reglementate la art. 49 din O.U.G. nr. 34/2006, în vigoare la data derulării procedurii, a avizat publicarea în SEAP a documentației de atribuire, fără a constata erori sau omisiuni, prima instanță a omis a analiza acțiunea Municipiului Slatina și sub acest aspect.

Față de aceste considerente, solicită recurentul admiterea recursului astfel cum a fost formulat, iar în temeiul art. 497 C. proc. civ. casarea sentinței recurate.

Apărările formulate în cauză

Intimatul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice (M.D.R.A.P) a formulat întâmpinare, în cadrul căreia a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea ca fiind legală și temeinică, a sentinței civile nr. 446 din 02 decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Recurentul - reclamant a formulat Răspuns la întâmpinarea intimatului - pârât.

Procedura de soluționare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 10 iulie 2014, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Niciuna din părți nu a depus Punct de vedere asupra Raportului întocmit în cauză de raportor.

Prin încheierea din data de 09.10.2014, completul de filtru a constatat, având în vedere și conținutul Raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat și a fixat termen pentru judecata pe fond a recursului.

Analiza motivelor de casare. Soluția instanței de recurs

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, a apărărilor formulate de intimatul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice (M.D.R.A.P) și raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, Înalta Curte reține că motivele de recurs încadrate în drept la prevederile art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ., sunt neîntemeiate, sentința de fond fiind motivată corespunzător și dată cu interpretarea și aplicarea corectă a normelor de drept material incidente la circumstanțele de fapt ale cauzei, pentru considerentele arătate în continuare:

În prealabil, instanța de recurs constată că prezentele critici ale recurentului - reclamant nu vizează și soluția dată de instanța de fond cu privire la cererea întemeiată pe dispozițiile art. 15 coroborat cu art. 14 din Legea nr. 554/2004, privind suspendarea provizorie a executării actului administrativ contestat, motiv pentru care aceasta nu va fi analizată din această perspectivă.

Înalta Curte analizând sentința recurată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse cu privire la cererea de anulare a celor două acte administrative contestate - Decizia nr. 95 din 21 martie 2013 și Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. CA - 1917 din 11 ianuarie 2012, constată că nu se impune casarea hotărârii recurate prin prisma motivelor de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., reținând în acest sens, în dezacord cu recurentul - reclamant, că motivele de nelegalitate invocate de parte referitor la actele administrative contestate, nu oferă indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate de care se bucură acestea.

Totodată, Înalta Curte, analizând sentința recurată nu a putut ajunge la concluzia că aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, reglementate de dispozițiile invocate de recurentul - reclamant.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei") Înalta Curte are în vedere dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., conform cărora, în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților."

Astfel, ne-cercetarea fondului cauzei presupune o nemotivare a soluției date, ipoteză ce nu se regăsește în cuprinsul hotărârii supuse controlului judiciar, judecătorul fondului arătând care sunt dispozițiile legale și contractuale aplicabile speței, care este interpretarea conferită acestor prevederi și de ce nu pot fi reținute temeiurile indicate de reclamant în acțiunea sa și probele propuse de aceasta.

Este de reținut că, în cuprinsul considerentelor prin care este prezentat raționamentul adoptat de instanță în vederea pronunțării unei hotărâri, nu este necesar a se răspunde la fiecare dintre argumentele prezentate de părți, ci trebuie avute în vedere obligatoriu fiecare capăt de cerere și apărările părților, probele care au fost administrate, motivându-se pentru ce unele dintre ele au fost reținute, iar altele înlăturate, excepțiile invocate și modul în care au fost soluționate, normele juridice pe care le-a aplicat la situația de fapt stabilită."

Verificând conținutul sentinței atacate, instanța de control judiciar constată că aceasta îndeplinește exigențele menționate, întrucât judecătorul fondului a examinat în considerentele hotărârii fiecare "pretenție" a reclamantei și argumentele formulate de aceasta în sprijinul ei, prin raportare și la apărările formulate de intimatul - pârât, în cuprinsul întâmpinării, expunând în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că susținerile recurentului - reclamant, în sensul că " prima instanță a pronunțat sentința atacată cu eludarea dispozițiilor art. 237 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.." nu pot fi primite în condițiile în care, din considerentele hotărârii se poate cu ușurință constata că instanța a analizat argumentele recurentului - reclamant din cererea de chemare în judecată și le-a combătut în raport de normele legale aplicabile în prezenta speță; aceasta având și posibilitatea să grupeze susținerile reclamantului și să le structureze în funcție de problemele de drept deduse judecății, putând să le răspundă prin considerente comune.

Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătorești nu se regăsesc literal toate susținerile invocate de partea reclamantă în legătură cu nelegalitatea actelor administrative contestate în cauză, sentința nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.

Răspunzând criticilor formulate de recurentă sub acest aspect, instanța de control judiciar apreciază că prima instanță a analizat motivele invocate de reclamantă prin contestație și a înlăturat, motivat, argumentele aduse de către aceasta în dovedirea netemeiniciei și nelegalității celor două acte administrative contestate, reținând că obligația instanței de judecată este aceea de a analiza toate motivele de nelegalitate formulate, iar nu de a răspunde fiecărui argument în parte invocat de reclamantă.

Instanța de fond a examinat argumentele prezentate de recurentul-reclamant în susținerea contestației prin prisma dispozițiilor legale incidente concluzionând, în raport de argumentele pe care partea a înțeles să le invoce, că actele contestate sunt legale și temeinice; recurentul - reclamant săvârșind unele nereguli în implementarea proiectului în cauză.

Motivarea clară și accesibilă a judecătorului fondului răspunde și exigențelor impuse de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care obligă tribunalele să-și motiveze deciziile dar nu le poate impune să dea un răspuns detaliat la fiecare argument, întinderea obligației de motivare putând să varieze în funcție de natura deciziei și trebuind analizată în lumina circumstanțelor fiecărei spețe (Hotărârea din 9 decembrie 1994 în cauza Ruiz Torja contra Spaniei, Hotărârea din 28 iulie 2005 în cauza Albina contra României.

Curtea a subliniat în această ultimă hotărâre că, potrivit practicii sale constante, exigența procesului echitabil este îndeplinită și în cazul unei motivări a soluției pe scurt, concentrate, din care să rezulte însă că au fost examinate efectiv problemele esențiale ridicate de părți.

Prin urmare, chiar și o motivare sumară, sintetică, a unei hotărâri judecătorești nu echivalează cu o nemotivare, sancționabilă conform art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., republicat, și îndeplinește cerințele unui proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, nefiind astfel incidente în speță dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material")

În limitele acestui motiv de recurs, Curtea reține că o hotărâre este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, fie atunci când nesocotește o normă de drept substanțial, fie atunci când interpretează greșit norma juridică aplicabilă.

Prin urmare, instanța ar fi culpabilă când ignoră o lege în vigoare la data judecății sau când recurge la texte de lege aplicabile litigiului le dă o greșită interpretare; or, acest motiv de recurs nu subzistă în cauză.

Analizând sentința recurată în raport de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și din perspectiva criticilor ce i-au fost aduse, instanța de control judiciar apreciază că, în mod întemeiat prima instanță a procedat, urmare aplicării corecte ale legii la circumstanțele de fapt ale litigiului, la respingerea, ca nefondată, a contestației formulate de reclamantul Municipiul Slatina - prin Primar, prin care s-a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Generală Constatare și Stabilire Nereguli Fonduri Europene anularea Deciziei nr. 95 din 21 martie 2013 și a Notei de Constatare a Neregulilor și de Stabilire a Corecțiilor Financiare nr. CA -1917 din 11 ianuarie 2012 privind contractul de finanțare nr. 842 din 13 septembrie 2010 proiect cu titlul " Reabilitare și extindere clădiri și rețea canalizare - Liceul cu program sportiv, Municipiul Slatina, județ Olt", finanțat prin POR 2007 - 2013, cod SMIS 12233, beneficiar UAT Municipiul Slatina.

În fapt, prin Nota de Constatare a Neregulilor și de Stabilire a Corecțiilor Financiare nr. CA -1917 din 11 ianuarie 2012 întocmită în urma verificărilor efectuate de echipa de control în baza sesizărilor Direcției Generale Autoritatea de Management - POR - Verificare Programe și Gestionare Nereguli nr. VT - 70605 din 21 septembrie 2012 s-au reținut următoarele:

"În invitația de participare nr. 205236 din 29 aprilie 2009, la rubrica " Criterii de Calificare " s-a menționat " Conform documentației de atribuire". Fișa de date a achiziției a fost publicată în SEAP.

În fișa de date a achiziției, la capitolul V.4 - Capacitatea tehnică și sau profesională UAT Slatina a menționat următoarele:

"Experiența similară privind scrierea cererii de finanțare se va demonstra cu obținerea eligibilității pentru cel puțin 2 proiecte cu finanțare europeană nerambursabilă". În fișa de date de achiziției la capitolul IV- Criterii de evaluare UAT Slatina a menționat următorul factor de evaluare:

"Experiență similară pentru scrieri cereri de finanțare " - 10 puncte. Punctajul alocat: Pentru contractul cu valoarea cea mai mare a finanțării prezentat cu experiență similară se acordă punctajul maxim".

În fișa de date a achiziției la capitolul VI - Criterii de evaluare, la punctul 2.1 UAT Slatina a precizat următoarele:

"Punctajul alocat pentru factorul de evaluare " Calitatea strategiei propuse și calitatea descrierii raționamentului privind implementarea proiectului " este de 10 puncte astfel: Punctajul se va acorda pe baza aprecierii obiective de către membrii comisiei de evaluare a soluțiilor propuse în ofertele tehnice ale participanților la procedură, avându-se în vedere soluția tehnică bazată pe norme europene date tehnice și practici de ultimă generație, precum și ținându-se cont de activitățile necesare și propuse privind atingerea obiectivelor contractului".

Ofertantul câștigător S.C. A. S.A. nu a îndeplinit toate cerințele de calificare solicitate prin fișa de date a achiziției, după cum urmează:

"Obiectivul activității operatorului economic va cuprinde prestarea de servicii conform Codificării CAEN specifice și va corespunde cu obiectul contractului supus licitației

Certificat privind implementarea și menținerea unui Sistem de Management de Mediu, în conformitate cu cerințele specificației SR EN ISO 14001:2005 sau echivalent;

În cadrul personalului tehnic se vor regăsi (….) coordonator de proiect (cu calificare atestată pe bază de diplome de manager de proiect și de managementul calității) arhitect (membru al ordinului Arhitecților din România).

Din contractul nr. x din 22 iunie 2009, încheiat între UAT Slatina și S.C. A. S.A. au fost eliminate clauzele următoare:

a) "22.1 2) Dacă prestatorul întârzie cu mai mult de 15 zile finalizarea contractului atunci prestatorul este obligat să plătească o despăgubire echivalentă cu 30 % din valoarea prezentului contract".

b) "22.2 Prestarea parțială a obiectului prezentului contract nu dă dreptul debitorului de a diminua proporțional cu procentul prestării serviciului, suma pe care o datorează conform prevederilor prezentului articol".

c) Cele două articole au fost publicate în formularul de contrat, publicat în SEAP, în cadrul documentației de atribuire, iar articolul 22.1 alin. (2) se regăsește în fișa de date a achiziției la capitolul III - Condiții specifice contractului, la pct. III.I lit. b) - Clauza penală.

Echipa de control a reținut că, în ceea ce privește precizarea criteriilor minime, în invitația de participare de pe SEAP nu se regăsesc criteriile minime de calificare, astfel constatându-se încălcarea principiului transparenței precizat la art. 2 alin. (2) lit. d) din O.U.G. nr. 34/2006 în vigoare la momentul derulării procedurii de achiziție.

În ceea ce privește utilizarea factorului de evaluare " experiență similară", a reținut echipa de control că utilizarea acestui factor de evaluare pentru atribuirea contractelor de servicii contravine prevederilor art. 53 din Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31.03.2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și servicii.

Având în vedere prevederile Directivei 2004/18/CE, din Ghidul pentru stabilirea corecțiilor financiare COCOF 07/0037/02 precum și solicitările DG REGIO formulate prin scrisoarea 001560/19.02.2010 și recomandările Autorității de Audit în spețe similare, pentru contractele de servicii unde a fost utilizată " experiența profesională " ca factor de evaluare, se impune aplicarea unor corecții financiare.

Referitor la punctajul alocat pentru factorul de evaluare" Calitatea strategiei propuse și calitatea descrierii raționamentului privind implementarea proiectului" echipa de control a reținut că, "având în vedere faptul că nu au fost prezentate algoritmul de calcul și metodologia de calcul a factorilor de evaluare, își menține concluziile în ceea ce privește încălcarea de către UAT Slatina a art. 199 alin. (3) din O.U.G. nr. 34/2006, respectiv a principiilor transparenței și tratamentului egal".

Referitor la îndeplinirea cerințelor de calificare echipa de control a constatat că au fost încălcate prevederile art. 81 din H.G. nr. 925/2006 precum și art. 200 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 dat fiind faptul că, comisia de evaluare nu a respins oferta depusă de către S.C. A. S.A. ca fiind inacceptabilă, iar UAT Slatina a încheiat contractul de servicii cu un ofertant care nu îndeplinea toate criteriile de calificare impuse prin documentația de atribuire.

Referitor la modificarea clauzelor contractuale s-a reținut de către echipa de control că, modificarea documentației de atribuire prin anularea celor două clauze contractuale după derularea procedurii de atribuire, reprezintă o încălcare a principiului tratamentului egal al ofertanților prin oferirea unui tratament preferențial ofertantului câștigător și modificarea arbitrară a conținutului contractului.

Față de cele constatate Echipa de control a identificat nereguli, așa cum sunt acestea definite la art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. 66/2011 și în conformitate cu dispozițiile Anexei la ordonanță - Corecțiile/Reducerile financiare aplicabile cheltuielilor aferente proiectelor finanțate din fonduri europene și/sau din fonduri publice naționale aferente acestora în caz de nerespectare a reglementărilor privind achizițiile a stabilit că sunt aplicabile prevederile punctului 2.1 - " Nerespectarea cerințelor privind asigurarea unui grad adecvat de publicitate și transparență " -aplicând o corecție de 25 % din valoarea contractului.

Pentru faptele constatate la punctul 2, se stabilește o corecție de 10 % din valoarea contractului.

Pentru faptele constatate la punctul 3 se stabilește o corecție de 25 % din valorarea contractului.

Pentru faptele constatate la punctul 4 se stabilește o corecție de 10 % din valoarea contractului.

Pentru faptele constatate la punctul 5 se stabilește o corecție de 10 % din valoarea contractului.

Având în vedere prevederile art. 4 din H.G. nr. 875/2011, cu modificările și completările ulterioare, în cazul în care, pentru același contract de achiziție verificat se constată existența mai multor nereguli/abateri privind regimul achizițiilor pentru care trebuie aplicate corecțiile financiare procentuale prevăzute în anexa la ordonanță, corecțiile financiare nu se cumulează și se va aplica valoarea cea mai mare a corecției financiare procentuale propuse.

Astfel, structura de control a stabilit aplicarea unei corecții de 25% la valoarea contractului verificat.

Valoarea creanței bugetare rezultate din aplicarea corecției financiare este în cuantum de 11.700 RON, din care:

- aferent contribuției din fonduri UE: 8.500 RON

- aferent bugetului de stat: 1.300 RON;

- aferent TVA recuperabilă: 1.900 RON.

Prin Decizia nr. 95 din 21 martie 2013 emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Generală Constatare și Stabilire Nereguli Fonduri Europene a fost respinsă ca nefondată contestația administrativă a reclamantului nr. 5024 din 18 februarie 2013 formulată împotriva Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x din 11 ianuarie 2012 emisa de către Direcția Generală Constatare și Stabilire Nereguli - Serviciul Constatare și stabilire Nereguli -POR din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice.

Așa cum s-a menționat anterior, instanța de fond a respins acțiunea formulată de Municipiul Slatina, reținând, în esență, că actele administrative atacate sunt legale și temeinice, acțiunea fiind neîntemeiată.

Prin cererea formulată Municipiul Slatina a invocat motivul de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. republicat.

Înalta Curte, în ceea ce privește criticile referitoare la neretroactivitatea O.U.G. nr. 66/2011, anterior expunerii motivelor pe care se va sprijini soluția va reține că, prin încheierea de ședință din data de 11.06.2015 s-a dispus suspendarea judecării recursului până la soluționarea cauzelor C-260/14 și C-261/14, aflate pe rolul Curții de Justiție a Uniunii Europene, constatându-se că este important a se cunoaște dacă în prezenta cauză dispozițiile O.U.G. nr. 66/2011 au fost aplicate cu încălcarea principiului neretroactivității legii civile, chestiune devenită importantă după pronunțarea Deciziei Curții Constituționale nr. 66/2015.

Prin Decizia Curții Constituționale nr. 66 din 26.02.2015 a fost admisă excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011, conform cărora "activitățile de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare care sunt în desfășurare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se finalizează și se valorifică cu aplicarea prevederilor O.G. nr. 79/2003".

În raport de aceste dispoziții legale, instanțele de judecată, prin interpretarea per a contrario, au aplicat dispozițiile ordonanței pentru activitățile de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare care nu sunt în curs de desfășurare la data intrării în vigoare, chiar dacă acestea au fost săvârșite sub imperiul O.G. nr. 79/2003.

În speța de față, contractul de finanțare a fost