ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 44/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 160 din 9 mai 2014 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul Municipiul Slatina în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, privind anularea Notei din 23.04.2013, de admitere parțială a pretențiilor beneficiarului privind măsurile de reducere procentuală și diminuare parțială a măsurilor de reducere procentuală, încheiată în procesul de verificare a cererii de rambursare nr. 1, aferentă contractului de finanțare din 16.12.2011, cu titlul "Reabilitare spații verzi, alei de acces rutier și pietonal, mobilier urban adiacent, str. Unirii, Libertății, Crișan" beneficiar UAT Municipiul Slatina, cod SMIS 6766.

Împotriva Sentinței civile nr. 160 din 9 mai 2014 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamantul Municipiul Slatina, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., republicat.

În susținerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., republicat, recurentul-reclamant a arătat că hotărârea atacată nu cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, prima instanță limitându-se să redea în cuprinsul sentinței conținutul adresei din 6.02.2013, emisă de pârât, fără a motiva înlăturarea criticilor de nelegalitate invocate prin cererea dedusă judecății.

Recurentul a învederat, de asemenea, că sentința atacată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, în speță, a prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, care nu se pot aplica unui contract de finanțare încheiat în anul 2011.

Totodată, în mod eronat instanța de fond a constatat îndeplinite condițiile prevăzute pentru existența unei nereguli în derularea procedurii de atribuire verificate și a reținut caracterul prezumat al prejudiciului, în condițiile în care, nu s-a făcut dovada impactului financiar al faptelor presupus săvârșite.

Prin întâmpinarea depusă la dosarul de recurs, intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea hotărârii atacată ca legală, reiterând, în esență, apărările formulate pe parcursul soluționării litigiului în primă instanță.

4.1 Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 1.04.2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Părțile nu au depus puncte de vedere referitoare la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din data de 23 septembrie 2015 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

4.2 Cu privire la fondul recursului. Soluția instanței de recurs.

4.2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Înalta Curte analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată, în raport de criticile formulate, constată incidența în cauză a motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., republicat.

Potrivit dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., republicat, hotărârea pronunțată de prima instanță va cuprinde:

"b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților;".

Motivarea hotărârii judecătorești, care trebuie realizată într-o manieră clară și coerentă, este indispensabilă pentru exercitarea controlului judiciar de către instanța ierarhic superioară și constituie o garanție împotriva arbitrariului pentru părțile în proces, întrucât le furnizează dovada că solicitările și mijloacele lor de apărare au fost serios examinate de judecător.

Respectarea acestei dispoziții procedurale, cu valoare de principiu, se circumscrie obligației ce revine instanței de a garanta părților exercițiul efectiv al dreptului la un proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că dreptul la un proces echitabil implică în sarcina instanței obligația de a proceda la "un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența" (Hotărârea Albina împotriva României, Hotărârea Gheorghe împotriva României).

În cauza dedusă judecății, Înalta Curte constată că la pronunțarea sentinței recurate, instanța de fond nu a procedat la o analiză efectivă a susținerilor formulate de reclamant prin acțiunea introductivă, ceea ce se poate observa din parcurgerea considerentelor hotărârii, care, în fapt, reprezintă o reproducere în totalitate a conținutului adresei din 6.02.2013 emisă de intimatul-pârât (paginile 12 - 16 din hotărârea atacată). În acest sens, prima instanță, pe de o parte, nu a arătat motivele pentru care a considerat că argumentele prezentate de reclamant în cuprinsul cererii de chemare în judecată, nu ar fi temeinice, raportat la contextul speței, iar, pe de altă parte, cu privire la alte chestiuni de fapt care au fost supuse judecății, a omis a se pronunța.

În aceste condiții, este evident că motivarea hotărârii atacate nu este de natură să furnizeze reclamantului dovada că susținerile și mijloacele de apărare pe care le-a formulat prin cererea dedusă judecății au fost serios examinate, împrejurare ce denotă, în fapt, necercetarea fondului cauzei și determină imposibilitatea instanței de recurs de a exercita controlul judiciar.

În consecință, Înalta Curte apreciază că este întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., republicat, aspect în raport de care, nu se mai impune analizarea criticilor subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat.

Cu ocazia rejudecării, prima instanță urmează a proceda la un examen efectiv al argumentelor prezentate de reclamant în cuprinsul cererii de chemare în judecată, prin raportare la apărările formulate de pârâtă și la mijloacele de probă administrate în cauză, în vederea analizării tuturor aspectelor de fond necesare lămuririi situației de fapt.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 497 teza I din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune admiterea recursului declarat de reclamantul Municipiul Slatina prin Primar, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul Municipiul Slatina prin Primar împotriva Sentinței civile nr. 160 din 9 mai 2014 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2016.

Procesat de ED