ÎCCJ, decizie (scj.ro #84813)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #84813) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Limitele competenței instanței
de contencios administrativ în soluționarea unei cereri privind recunoașterea
cetățeniei române.
Legea nr. 21/1991
Instanța
de judecată învestită cu soluționarea unei cauze având ca obiect anularea
ordinului privind respingerea cererii de redobândire a cetățeniei române emis
de Ministerul Justiției și obligarea acestei autorități la emiterea unui ordin
privind redobândirea cetățeniei române, va putea, constatând temeinicia
primului capăt de cerere, ca odată cu anularea ordinului atacat, să oblige
autoritatea competentă doar la reanalizarea cererii de redobândire a cetățeniei
române, iar nu și la emiterea ordinului privind redobândirea acestei cetățenii
în favoarea reclamantului.
Obligarea
autorității competente să emită ordinul privind redobândirea cetățeniei române
ar excede atribuțiilor puterii judecătorești, instanța de contencios
neputându-se substitui în competențele Comisiei pentru Cetățenie din cadrul
Autorității Naționale pentru Cetățenie, singura autoritate publică învestită de
o lege organică, respectiv Legea nr. 21/1991, să verifice îndeplinirea
condițiilor legale pentru acordarea, redobândirea, retragerea sau renunțarea la
cetățenia română.
Decizia nr. 2317 din 11
mai 2012
Notă:
instanța a avut în vedere dispozițiile Legii nr. 21/1991, a cetățenei române,
în forma republicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 98 din 06/03/2000, cu
modificările și completările ulterioare. Ulterior, Legea nr. 21/1991 a fost
republicată, în Monitorul Oficial, Partea I nr. 576 din 13/08/2010.
Prin
cererea înregistrată la data de 05.02.2009 pe rolul Curții de Apel București,
reclamantul CC, cetățean moldovean, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul
Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești, anularea Ordinului
nr.3304/C/22.12.2008 privind respingerea cererii de acordare a cetățeniei
române emis de Ministerul Justiției, să se constate că nu există motive
temeinice pentru respingerea cererii și că sunt îndeplinite condițiile impuse
de Legea nr.21/1991, precum și obligarea pârâtului la emiterea ordinului
privind redobândirea cetățeniei române.
În
motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a depus, împreună cu familia sa,
respectiv fiul și soția, cereri de redobândire a cetățeniei române, iar cererea
sa, obiect al dosarului nr.545/RD/2006, a fost respinsă, motivat de faptul că
nu sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art.10
1
Legea
nr.21/1991.
Prin
întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Justiției a solicitat respingerea
contestației ca neîntemeiată, întrucât, ca urmare a verificărilor efectuate la
solicitarea Direcției Cetățenie de către autoritățile abilitate de lege în
acest sens, a rezultat că reclamantul nu îndeplinește condițiile prevăzute de
art.8 lit.b) din Legea nr.21/1991, respectiv nu a dovedit prin comportament și
atitudine loialitate față de statul român.
La
termenul de judecată din data de 23.11.2010, Curtea a dispus citarea în cauză a
Autorității Naționale pentru Cetățenie, care asigură, în prezent, aplicarea
procedurii legale de acordare, redobândire, recunoaștere și retragere a
cetățeniei române, conform dispozițiilor OUG nr.5/2010.
Pârâta
Autoritatea Națională pentru Cetățenie, prin întâmpinare, a invocat excepțiile
lipsei calității procesuale pasive, arătând că actul contestat a fost emis de
Ministerul Justiției în anul 2008, a tardivității introducerii cererii de
chemare în judecată, raportat la data depunerii acțiunii (23.06.2010) față de
data comunicării ordinului atacat (7.01.2009) și a lipsei procedurii prealabile
prevăzute de art.7 alin.1 Legea nr.554/204, solicitând respingerea acțiunii ca
inadmisibilă.
Prin
sentința civilă nr.2743 din 05 aprilie 2011, Curtea de Apel București- Secția a
VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității
procesuale pasive a Autorității Naționale pentru Cetățenie, a admis acțiunea
formulată de reclamantul CC în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției
și Autoritatea Națională pentru Cetățenie, a anulat Ordinul
nr.3304/C/22.12.2008 emis de Ministerul Justiției, a obligat pe pârâta Autoritatea
Națională pentru Cetățenie să emită Ordin privind admiterea cererii de
redobândire a cetățeniei române și a obligat pârâții la plata către reclamant a
sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru
a pronunța această soluție, instanța de fond, examinând cu prioritate
excepțiile invocate, a reținut următoarele:
În ceea
ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta
Autoritatea Națională pentru Cetățenie, Curtea a constatat că, deși actul
atacat a fost emis de Ministrul Justiției, Autoritatea Națională pentru
Cetățenie reprezintă, în prezent, autoritatea căreia îi revine atribuția
aplicării procedurii legale de redobândire a cetățeniei române conform
dispozițiilor OUG nr.5/2010.
Referitor
la excepția tardivității introducerii cererii de chemare în judecată, instanța
de fond a reținut incidența art.18 din Legea nr.21/1991 (în vigoare la data
emiterii ordinului) și a constatat faptul că ordinul a fost comunicat
reclamantului la data de 18.01.2009, iar acțiunea a fost expediată la data de
2.02.2011, în interiorul termenului de 15 zile prevăzut de lege.
Cu
privire la excepția privind neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de
art.7 din Legea nr.554/2004, prima instanță a avut în vedere caracterul special
al dispozițiilor Legii nr.21/1991, potrivit cărora ordinul de respingere a
cererii de redobândire a cetățeniei române poate fi atacat în termen de 15 zile
de la comunicare la secția contencios administrativ și fiscal.
În ceea
ce privește fondul cauzei, Curtea a reținut situația de fapt potrivit căreia,
prin cererea înregistrată la data de 3.03.2006, reclamantul a solicitat
redobândirea cetățeniei române, constituindu-se dosarul nr.545/RD/2006, iar pe
baza înscrisurilor din dosar și a verificărilor efectuate de Direcția pentru
Cetățenie în temeiul dispozițiilor art.8 Legea nr.21/1991, Comisia pentru
cetățenie a constatat că reclamantul nu îndeplinește condițiile prevăzute de
art. 8 lit.b), respectiv nu dovedește prin comportament, acțiuni și atitudine,
loialitate față de statul român și, prin raportul întocmit la data de
21.04.2008, a avizat negativ cererea și a propus respingerea cererii de
redobândire a cetățeniei române, ca neîntemeiată.
Pe baza
raportului întocmit în temeiul art.16 alin.1 din Legea cetățeniei române, Ministrul
Justiției a respins, prin Ordinul nr.3304/C/22.12.2008, cererea de redobândire
a cetățeniei române.
Analizând
documentația existentă la dosarul aferent cererii de redobândire a cetățeniei
române, Curtea a constatat că, urmare a adresei 1026/DC/25.01.2008 emisă de
Ministerul Justiției către S.I.E., prin care se solicitau relații cu privire la
un număr de 30 de persoane ce solicitau redobândirea cetățeniei române,
Serviciul de Informații Externe a precizat că deține date potrivit cărora
reclamantul CC nu îndeplinește condițiile prevăzute de art.8 lit.b) Legea
nr.21/1991 (adresa nr.24189/18.03.2008).
La
solicitarea instanței în sensul depunerii la dosar a datelor ce au stat la baza
emiterii adresei nr.24189/18.03.2008, Serviciul de Informații Externe a emis
răspunsul 28446/1.03.2011.
Instanța
de fond a mai constatat că, prin adresa nr.13406/DC/23.06.2008, Ministerul
Justiției – Direcția Cetățenie a solicitat comunicarea eventualelor obiecțiuni
referitoare la îndeplinirea de către mai mulți petenți, printre care și
reclamantul CC, a condițiilor prevăzute de art.8 lit.b) și e) Legea nr.21/1991,
iar prin adresa nr.29815/20.08.2008, s-a transmis Ministerului Justiției că
Serviciul de Informații Externe nu are obiecțiuni la redobândirea cetățeniei de
către persoanele nominalizate, inclusiv reclamantul CC.
Examinând
condițiile prevăzute de art.8 lit.a)-g) din Legea nr.21/1991(în vigoare la data
emiterii actului atacat), instanța de fond a reținut că acestea trebuie
îndeplinite în mod cumulativ pentru aprobarea cererii de redobândire a
cetățeniei române, însă, din ordinul contestat, a rezultat că autoritatea
publică pârâtă a reținut neîndeplinirea de către reclamant exclusiv a condiției
prevăzute de art.8 lit.b).
Cu
privire la această condiție, în raport de actele și lucrările din dosar, de
precizările formulate de S.I.E. prin adresa nr.28446/1.03.2011, precum și de
faptul că actul atacat nu reține motivat care sunt aspectele avute în vedere de
comisie și care au condus la concluzia neîndeplinirii condiției, Curtea a
apreciat acțiunea ca fiind întemeiată, întrucât simpla trimitere la relațiile
primite de la Serviciul de Informații Externe, contrazise, de altfel, chiar de
această instituție conform adresei nr.28446/1.03.2011, nu poate susține
concluzia neîndeplinirii cerinței de loialitate față de statul român.
Prin
urmare, în temeiul dispozițiilor art.19 din Legea nr.21/1991, Curtea a apreciat
că se impune anularea Ordinului nr.3304/C/22.12.2008 emis de Ministerul
Justiției și, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de lege, a obligat
pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie să emită Ordinul privind
admiterea cererii de redobândire a cetățeniei române.
Împotriva
sentinței civile nr.2743 din 05 aprilie 2011 a Curții de Apel București- Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal au formulat recurs pârâții
Ministerul Justiției și Autoritatea Națională pentru Cetățenie, care au
criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Invocând
în drept dispozițiile art.304 pct.4 și 9 din Codul de procedură civilă, recurentul-pârât
arată că aprecierea asupra îndeplinirii cumulative a condițiilor pentru
acordarea cetățeniei române reprezintă atributul exclusiv al Comisiei pentru
Cetățenie, care solicită relații de la diverse instituții ale statului în scop
consultativ, iar împrejurarea că Serviciul de Informații Externe a comunicat că
nu poate susține concluzia neîndeplinirii de către reclamant a cerinței de
loialitate față de statul român nu justifică soluția instanței de fond.
Solicitând
modificarea în totalitate a sentinței atacate și respingerea tuturor capetelor
de cerere formulate de reclamant, pentru
motive încadrate în prevederile
art.304 pct.9 din Codul de procedură civilă, recurenta-pârâtă susține că
Ordinul nr.3304/C/22.12.2008 a fost emis de Ministrul Justiției cu respectarea
dispozițiilor legale.
Astfel,
arată autoritatea recurentă, la verificarea cererii reclamantului, Comisia
pentru Cetățenie a avut în vedere aspectele pe care i le-a pus la dispoziție
Serviciul de Informații Externe prin adresa nr.24189/18.03.2008, conform căreia
petentul CC nu îndeplinește condițiile prevăzute de art.8 lit.b) din Legea
nr.21/1991.
Recurenta
susține că adresa nr.29815/20.08.2008, prin care Serviciul de Informații
Externe a informat Ministerul Justiției că nu are obiecțiuni la redobândirea
cetățeniei române de către mai multe persoane nominalizate, printre care figura
și reclamantul, nu are relevanță, fiind emisă după avizarea cererii de
redobândire de către Comisia pentru Cetățenie.
Prin urmare,
apreciază instituția recurentă, în mod nelegal instanța de fond a obligat
Autoritatea Națională pentru Cetățenie la emiterea ordinului de redobândire a
cetățeniei române, întrucât, prin impunerea rezolvării cererii într-un anumit
sens, instanța s-a substituit administrației, situație ce este incompatibilă cu
principiul separației puterilor în stat.
Recurenta
mai arată faptul că, în situația aprecierii ca fiind întemeiată a acțiunii
reclamantului, prima instanță putea obliga Autoritatea Națională pentru
Cetățenie să analizeze cererea de redobândire în contextul unor noi verificări
efectuate de instituțiile statului, verificări impuse de art.11 din Legea
nr.21/199.
Pe de
altă parte, recurenta critică și soluția privind obligarea ambilor pârâți la
plata cheltuielilor de judecată, având în vedere că întreaga procedură de
soluționare a cererii de redobândire a cetățeniei române a fost în competența
Ministerului Justiției, iar Autoritatea Națională pentru Cetățenie a fost
înființată prin O.U.G. nr.5/2010, devenind operațională ulterior.
Examinând
cauza prin prisma criticilor formulate de recurenții-pârâți și a dispozițiilor
art.304
1
din Codul de procedură civilă, față de materialul probator
și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursurile sunt
fondate numai în ceea ce privește obligarea pârâtei Autoritatea Națională
pentru Cetățenie la emiterea ordinului privind admiterea cererii de redobândire
a cetățeniei române, astfel încât sentința atacată va fi modificată în parte,
fiind menținute celelalte dispoziții, pentru considerentele ce se vor arăta în
continuare.
După
cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, reclamantul CC s-a
adresat instanței de contencios administrativ, solicitând anularea Ordinului
nr.3304/C/22.12.2008 privind respingerea cererii de acordare a cetățeniei
române emis de Ministerul Justiției, să se constate că nu există motive
temeinice pentru respingerea cererii și că sunt îndeplinite condițiile impuse
de Legea nr.21/1991, precum și obligarea pârâtului la emiterea ordinului
privind redobândirea cetățeniei române, iar Curtea de apel a admis acțiunea
formulată în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Autoritatea
Națională pentru Cetățenie, a anulat Ordinul nr.3304/C/22.12.2008 emis de Ministerul
Justiției, a obligat pe pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie să emită
Ordin privind admiterea cererii de redobândire a cetățeniei române și a obligat
pârâții la plata către reclamant a sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Instanța
de fond a apreciat cu justețe, în opinia Înaltei Curți, că se impune
anularea Ordinului nr.3304/C/22.12.2008 emis de Ministerul Justiției, în
condițiile în care Comisia pentru Cetățenie din cadrul Direcției Cetățenie a
Ministerului Justiției a avizat negativ cererea de redobândire a cetățeniei
române formulată de reclamant, ținând seama de aspectele pe care i le-a pus la
dispoziție Serviciul de Informații Externe prin adresa nr.24189/18.03.2008,
conform căreia petentul CC nu îndeplinește condițiile prevăzute de art.8 lit.b)
din Legea nr.21/1991, însă, pe parcursul procesului, Serviciul de Informații
Externe a informat, prin adresa nr.28446/1.03.2011, că nu poate susține
concluzia neîndeplinirii de către reclamant a cerinței de loialitate față de
statul român.
Astfel,
analizând conținutul adresei nr.29815/20.08.2008, prin care s-a transmis
Ministerului Justiției că Serviciul de Informații Externe nu are obiecțiuni la
redobândirea cetățeniei de către petentul CC și al adresei nr.28446/1.03.2011,
emisă la solicitatea instanței de fond și care atestă răspunsul favorabil
pentru contestator, Înalta Curte reține că, deși aceste acte au fost întocmite
ulterior avizării negative a cererii de redobândire de către Comisia pentru
Cetățenie la data de 21.04.2008, în mod greșit s-a apreciat că reclamantul nu
îndeplinește condiția prevăzută de art.8 alin.1 lit.b) din Legea nr.21/1991,
respectiv nu dovedește prin comportament, acțiuni și atitudine, loialitate față
de statul român, astfel încât instanța de control judiciar va menține soluția
primei instanțe de anulare a Ordinului nr.3304/C/22.12.2008, prin care
Ministrul Justiției a respins cererea de redobândire a cetățeniei române
formulată de petentul CC.
Criticile
formulate de autoritățile recurente privind obligarea Autorității Naționale
pentru Cetățenie la emiterea ordinului de redobândire a cetățeniei române sunt,
însă, fondate.
Într-adevăr,
instanța de contencios administrativ nu se poate substitui în competențele
Comisiei pentru Cetățenie din cadrul Autorității Naționale pentru Cetățenie,
singura autoritate publică învestită de o lege organică, respectiv Legea
nr.21/1991, să verifice îndeplinirea condițiilor legale pentru acordarea,
redobândirea, retragerea sau renunțarea la cetățenia română.
Înalta
Curte apreciază că obligarea pârâtei Autoritatea Națională pentru Cetățenie să
emită ordinul de redobândire a cetățeniei române de către intimatul-reclamant
excede atribuțiilor puterii judecătorești, fiind susceptibilă a
aduce
atingere principiului separației
puterilor
în stat.
Ca
atare, instanța de control judiciar va înlătura
dispoziția instanței de
fond privind obligarea Autorității Naționale pentru Cetățenie la emiterea
ordinului privind redobândirea cetățeniei române și va dispune obligarea
acestei instituții să reanalizeze, conform dispozițiilor art.11 din Legea
nr.21/1991, cererea de redobândire formulată de reclamantul CC.
În ceea
ce privește obligarea autorităților pârâte la plata către reclamant a sumei de
1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată, Înalta Curte apreciază că nu pot
fi primite susținerile recurentei-pârâte Autoritatea Națională pentru Cetățenie
în sensul că nu se poate reține culpa sa procesuală, deoarece întreaga
procedură de soluționare a cererii de redobândire a cetățeniei române a fost în
competența Ministerului Justiției, iar Autoritatea Națională pentru Cetățenie a
fost înființată prin O.U.G. nr.5/2010, devenind operațională ulterior.
Împrejurarea
că, în raport de dispozițiile O.U.G. nr.5/2010, aprobată cu modificări de Legea
nr.112/2010, Ministrul Justiției și Libertăților Cetățenești nu mai are în
prezent competența de a emite ordinul de redobândire a cetățeniei române,
aceasta revenind Autorității Naționale pentru Cetățenie, nu este de natură a
afecta legalitatea soluției privind obligarea ambilor pârâți la plata
cheltuielilor de judecată.
Culpa
procesuală a pârâților rezultă implicit din soluția dată de instanța de fond,
devenind incidente dispozițiile art.274 alin.1 din Codul de procedură civilă,
întrucât, pe de o parte, Ordinul nr.3304/C/22.12.2008 emis de pârâtul
Ministerul Justiției a fost anulat, dispoziție menținută de instanța de control
judiciar, iar pe de altă parte, s-a dispus obligarea pârâtei Autoritatea
Națională pentru Cetățenie la emiterea ordinului de redobândire a cetățeniei
române, dispoziție ce a fost înlăturată de către instanța de recurs, care,
însă, a reținut în sarcina recurentei-pârâte obligația de a reanaliza cererea
formulată de reclamant.
Înalta
Curte reține că obligarea pârâților, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată
este justificată și prin prisma prevederilor O.U.G. nr.5/2010, privind
reorganizarea Ministerului Justiției, organul emitent al actului administrativ
anulat și constituirea Autorității Naționale pentru Cetățenie, autoritatea
competentă să aplice procedura acordării cetățeniei române.
Prin
urmare, instanța de control judiciar a menținut dispoziția instanței de fond
privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de
1000 lei.
Pentru
considerentele expuse și în temeiul dispozițiilor art.20 alin.3 din Legea
nr.554/2004, raportat la art.312 alin.2 din Codul de procedură civilă, Înalta
Curte a admis recursurile formulate de Ministerul Justiției și de Autoritatea
Națională pentru Cetățenie, a modificat în parte sentința atacată, în sensul că
a obligat pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie să reanalizeze cererea
de redobândire a cetățeniei române formulată de reclamantul CC, menținând
celelalte dispoziții ale sentinței.