ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 280/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal la data de 19 august 2011, reclamantul D.M., în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională pentru Cetățenie și N.E.E., Președintele A.N.C, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Ordinului de respingere a cetățeniei române nr. 734/P din 25 iulie 2011 emis de către Președintele Autorității Naționale pentru cetățenie și obligarea pârâtului la emiterea ordinului privind aprobarea redobândirii cetățeniei române.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că la data de 23 februarie 2010, în temeiul Legii nr. 21/1991 a depus cerere de redobândire a cetățeniei române, iar la data de 01 august 2011 a primit prin poștă o comunicare prin care a fost informat că cererea de redobândire a cetățeniei române a fost respinsă pentru că nu a îndeplinit cumulativ prevederile art. 8 alin. (1) lit. b), c) și e) din Legea 21/1991, însă nu a fost menționat nici un motiv concret al respingerii acesteia, acest fapt constituind un exces de putere care lasă loc arbitrariului administrației publice, deoarece orice decizie trebuie luată în conformitate cu dispozițiile legale, cu respectarea drepturilor cetățeanului și nu în ultimul rând cu respectarea principiului transparenței.

A mai arătat că acest raport motivat al Comisiei pentru Cetățenie nu există, nu i-a fost comunicat și oricum, actul administrativ pe care legea îi conferă dreptul să-l atace este Ordinul de respingere a cetățeniei, iar acesta nu este sub nici o formă motivat. În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 9 și art. 10 din Convenția Europeană a Consiliului Europei privind cetățenia, art. 5 coroborat cu art. 20 din Constituție, Legea nr. 21/1991 modificată și completată, privind cetățenia română, art. 1, art. 2, art. 7, art. 8, și. art. 18 alin. (1) din Legea 544/2004. Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâții Autoritatea Națională pentru Cetățenie și Președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

2. Hotărârea instanței de fond. Prin sentința civilă nr. 7032 pronunțată la data de 24 noiembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII –a contencios administrativ și fiscal a admis în parte cererea formulată de reclamantul D.M., a anulat Ordinul de respingere a cetățeniei române nr. 734/P din 25 iulie 2011 și a obligat pârâtul Președintele A.N.C. să emită un ordin motivat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că în cuprinsul ordinului prin care cererea reclamantului a fost respinsă se face trimitere la raportul întocmit de Comisia pentru Cetățenie și se constată că cererea formulată de petentul D.M. nu întrunește cumulativ condițiile prevăzute de art. 8 alin. (1) lit. b), c) și e) din Legea nr. 21/1991, fără a se preciza care dintre aceste condiții nu este îndeplinită, precum și situația de fapt pe baza căreia rezultă acest aspect.

Or, una dintre cerințele actului administrativ este aceea a motivării, aceasta reprezentând o garanție împotriva arbitrariului administrației publice, în același timp creând posibilitatea pentru destinatarul actului să cunoască temeiurile deciziei autorității, dar și să facă posibilă exercitarea controlului asupra modului în care aceasta și-a exercitat dreptul de apreciere.

Mai mult, nici chiar în situația în care s-ar reține că motivele pentru care a fost respinsă cererea de redobândire a cetățeniei române formulate de reclamant, deși nu sunt cuprinse în Ordin, ar rezulta din raportul întocmit de Comisia pentru Cetățenie, la care Ordinul face trimitere, susținerea pârâtei în sensul îndeplinirii cerinței motivării nu poate fi primită, întrucât în cuprinsul raportului, nu sunt evidențiate în concret faptele pentru care s-a ajuns la concluzia că petentul nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 8 lit. b) din Legea nr. 21/1991 și nici înscrisurile din care rezultă acestea și autoritățile care le-au emis.

În ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere, prin care reclamantul a solicitat obligarea Președintelui Autorității pentru Cetățenie să emită un nou ordin prin care să-i acorde cetățenia română, Curtea a apreciat că revine Autorității Naționale pentru Cetățenie competența de a aprecia asupra îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege pentru a se dispune redobândirea cetățeniei române, instanța nefiind în măsură să se substituie autorității în sarcina căreia legea prevede verificarea și soluționarea acestor cereri, ci putând doar să verifice limitele în care autoritatea și-a exercitat dreptul de apreciere. 3. Recursul declarat împotriva Sentinței nr. 7032 din 24 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII – a contencios administrativ și fiscal.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul D.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recursul declarat de către recurentul-reclamant conform art. 304 1 C. proc. civ. se încadrează ca motive în dispozițiile art. 304 pct. 6 și pct. 9 C. proc. civ. În raport de dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ. se arată că prin soluția recurată prin care s-a anulat ordinul de respingere a cererii de redobândire a cetățeniei române și a fost obligată pârâta să emită un ordin motivat s-a dat mai mult decât s-a cerut respectiv ceea ce nu s-a solicitat fiind încălcate dispozițiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ. Recurentul arată că nu a solicitat obligarea autorității pârâte la emiterea unui ordin motivat, ci obligarea acestuia la emiterea ordinului prin care să-i fie aprobată cererea de redobândire a cetățeniei române.

În raport de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. recurentul invocă greșita aplicare a legii și faptul că soluția dispusă i-a creat o situație mai grea decât situația inițială. A mai susținut că, atâta timp cât la dosar au fost depuse înscrisurile care au stat la baza emiterii ordinului de respingere, înscrisuri din care nu a fost identificat niciun act relevant pentru respingerea cererii, instanța de judecată putea și trebuia să se pronunțe în sensul obligării pârâtei la emiterea ordinului de redobândire a cetățeniei române. II.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate, curtea va aprecia că acesta este nefondat pentru următoarele considerente: -In mod întemeiat judecătorul fondului, prin sentința recurată, aplicând corect legea la împrejurările de fapt ale pricinii, a admis acțiunea reclamantului D.M., cu consecința anulării Ordinului nr. 734/P din 25 iulie 2011 emis de Autoritatea Națională Pentru Cetățenie și a obligării pârâtei la emiterea în favoarea reclamantului a unui ordin motivat. Se reține că, potrivit prevederilor art. 11 din Legea nr. 21/1991 a cetățeniei române, cu modificările și completările ulterioare, în forma în vigoare la data formulării de către reclamantul D.M.

a cererii de redobândire a cetățeniei române, aprobarea cererilor de acordare ori de redobândire a cetățeniei române se face prin ordin al președintelui Autorității Naționale pentru Cetățenie, pe baza propunerilor Comisiei pentru cetățenie. Cum dispune expres art. 13 alin. (1) și alin. (5) din actul normativ sus menționat, Comisia pentru cetățenie, entitate fără personalitate juridică din cadrul Autorității Naționale pentru Cetățenie, are atribuția de a verifica și a constata, printr-un raport motivat care se adoptă cu votul majorității membrilor prezenți, îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru acordarea, redobândirea, retragerea sau renunțarea la cetățenia română. Raportul Comisiei pentru cetățenie, însoțit de cererea de acordare ori de redobândire a cetățeniei române, se înaintează președintelui Autorității Naționale pentru Cetățenie (art. 17 alin. (2) din Legea nr. 21/1991, modificată și completată prin O.U.G.

nr. 5/2010). În condițiile art. 19 din Legea nr. 21/1991 a cetățeniei române, republicată în M. Of. al României, Partea a I-a, nr. 576 din 13 august 2010, "(1) Președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de prezenta lege, emite ordinul de acordare sau de redobândire a cetățeniei române, după caz. Ordinul de acordare sau redobândire a cetățeniei române se comunică solicitantului, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, de îndată, de la data emiterii ordinului. (2) În cazul în care constată neîndeplinirea condițiilor prevăzute de lege, președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie respinge, prin ordin, cererea de acordare sau de redobândire a cetățeniei române.

(3) Ordinul președintelui Autorității Naționale pentru Cetățenie de acordare sau de redobândire a cetățeniei române, respectiv ordinul de respingere a cererii de acordare sau de redobândire a cetățeniei române se comunică, de îndată, solicitantului, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire. (4) Ordinul de respingere a cererii de acordare sau redobândire a cetățeniei române poate fi atacat, în termen de 15 zile de la data comunicării, la Curtea de Apel București, secția contencios administrativ. Hotărârea curții de apel este definitivă și poate fi supusă recursului la secția de contencios administrativ a Înaltei Curți de Casație și Justiție". În cazul reclamantului D.M.

erau aplicabile dispozițiile art. 11 din Legea nr. 21/1991, fiind astfel necesar a fi îndeplinite, pentru redobândirea cetățeniei române, condițiile prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. b), c) și e) din lege, anume "dovedește, prin comportament, acțiuni sau atitudine, loialitate față de statul român, nu întreprinde sau sprijină acțiuni împotriva ordinii de drept sau securității naționale și declară că nici în trecut nu a întreprins asemenea acțiuni", "a împlinit vârsta de 18 ani", "este cunoscut cu o bună comportare și nu a fost condamnat în țară sau în străinătate pentru o infracțiune care îl face nedemn de a fi cetățean străin". Prin raportul Comisiei pentru cetățenie din data de 24 iulie 2011 emis în dosarul din 2010 a fost avizată negativ cererea petentului D.M.

și s-a propus respingerea cererii de redobândire a cetățeniei române ca neîntemeiată, constatându-se că cererea nu întrunește cumulativ condițiile prevăzute de art. 11 din Legea nr. 21/1991, republicată și modificată. S-a reținut, prin raport, făcându-se trimitere generală la înscrisurile din dosar și la verificările efectuate de Autoritatea Națională pentru Cetățenie, că petentul nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 8 lit. b), respectiv nu dovedește, prin comportament, acțiuni și atitudine, loialitate față de statul român.

Ulterior, prin actul administrativ atacat, respectiv Ordinul nr. 734/P din 25 iulie 2011, președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie, având în vedere raportul întocmit în temeiul art. 17 din Legea nr. 21/1991 și constatând, prin urmare, că cererea nu întrunește cumulativ condițiile prevăzute de art. 8 alin. (1) lit. b), c) și e) din Legea nr. 21/1991, a dispus respingerea cererii de redobândire a cetățeniei române, formulată de petentul D.M. Instanța de fond a statuat în mod judicios, în litigiu, că nu au fost relevate, în concret, de către autoritatea pârâtă, împrejurări de natură să conducă la concluzia reținută în raportul Comisiei pentru cetățenie din data de 24 iulie 2011, aceea că reclamantul nu îndeplinește condiția de la art. 8 lit. b) din Legea nr. 21/1991, în sensul că nu dovedește, prin comportament, acțiuni și atitudine, loialitate față de statul român.

În mod evident, nu se poate stabili dacă autoritatea a avut în vedere, reținând neîndeplinirea condiției prevăzute de art. 8 lit. b) din Legea nr. 21/1991, cu modificările și completările ulterioare, condamnarea prin hotărâre judecătorească a reclamantului pentru infracțiunile prevăzute de art. 288 alin. (1) C. pen. și de art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001.

În ceea ce privește critica recurentului – reclamant în sensul că judecătorul fondului a dat ceea nu s-a cerut atunci când a procedat, urmare admiterii în parte a acțiunii, la anularea Ordinului nr. 734/P din 25 iulie 2011 și la obligarea pârâtei Președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie la emiterea unui act administrativ motivat, Curtea constată că aceasta nu este întemeiată, instanța de contencios administrativ fiscal competentă fiind îndreptățită, potrivit art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, "să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă". Cu privire la critica adusă hotărârii recurate în sensul că instanța de judecată trebuia să se pronunțe în sensul obligării pârâtei la emiterea ordinului de redobândire a cetățeniei române, se reține că nici aceasta nu este întemeiată, întrucât instanța nu poate obliga președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie la emiterea unui ordin prin care să fie aprobată cererea petentului de redobândire a cetățeniei române, ci poate numai să oblige la emiterea actului administrativ fără a impune rezolvarea cererii într-un anumit sens,

deoarece s-ar substitui administrației și ar rezolva cererea în locul ei. In raport de cele mai sus arătate, constatând că nu sunt întemeiate motivele de recurs invocate în cauză și că este legală și temeinică hotărârea atacată, urmează a se dispune, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de D.M. împotriva sentinței civile nr. 7032 din 24 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII – a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de D.M. împotriva Sentinței civile nr. 7032 din 24 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 ianuarie 2013.